Misterul celor două culturi gemene

MISTERUL CELOR DOUĂ CULTURI GEMENE 

DE PE MALURILE OPUSE ALE ATLANTICULUI

Richard Cassaro

Egiptenii antici din Africa și pre-incașii/incașii din America de Sud au evoluat în părți opuse ale globului și n-au fost niciodată în contact. Cu toate acestea, ambele culturi au dezvoltat aceleași forme de artă, arhitectură, simbolism, mitologie și religie. Aflați în fața acestei enigme, savanții epocii victoriene (secolul al XIX-lea) au concluzionat că ambele culturi trebuie să fi fost urmașele aceleiași „epoci de aur” – civilizația-mamă Atlantida. Astăzi, însă, similitudinile Egipt/Inca nu numai că sunt ignorate de către experții americani și cei europeni, ci chiar suprimate.

Istoria secretă a omenirii + documentar (RO)

ISTORIA SECRETĂ A OMENIRII

Pietrele gravate din Inca (Peru) stau mărturie că istoria omenirii a fost falsificată. Din cauza orgoliului de „cuceritori” ai planetei Pământ, oamenii refuză să admită că au mai existat pe Terra civilizații comparabile cu civilizația tehnologică actuală. În fapt, este vorba de o alternare a civilizațiilor tehnologice terestre. Legea nescrisă a vieții pe Pământ și pe alte planete din Univers presupune acumulări progresive de cunoștințe, după care urmează autodistrugerea civilizației tehnologice prin ea însăși. Nu trebuie să ne mire că au mai existat în vremi îndepărtate avioane, elicoptere, nave sofisticate și alte mijloace de transport și de luptă. N-ar trebui să ne surprindă nici faptul că  produsele tehnice ale speciei umane din toate timpurile seamănă între ele. Programul cerebral al omenirii a rămas același – invențiile tehnologice își urmează calea, potrivit programului existent pe hard disk-ul cerebral al omului.

Cartea cărților - În căutarea trecutului misterios - eBook + documentar (RO)

CARTEA CĂRȚILOR

- ÎN CĂUTAREA TRECUTULUI MISTERIOS -

Istoria autentică a civilizațiilor este interzisă. Conjurații puternice veghează asupra menținerii stricte a unei versiuni alterate, care este singura autorizată a fi exprimată. Robert Charroux

Cercetătorul și autorul francez Robert Charroux (1909-1978) este unul dintre pionierii teoriei astronautului antic, publicând pe această temă, chiar înaintea celebrului Erich von Däniken, șase lucrări minuțios documentate. El nu are ambiţia să substituie celor patru milenii de istorie cunoscută o altă relatare privind existenţa şi evoluţia civilizaţiei umane, ci încearcă doar să dezvăluie acele aspecte inexplicabile, observate și consemnate de istorici și arheologi de-a lungul anilor, dar ignorate sau chiar suprimate de comunitatea academică oficială.

Omul nu a fost niciodată primitiv + documentar (RO)

OMUL NU A FOST NICIODATĂ PRIMITIV

Un om care judecă nu va reuși niciodată să accepte ideea că arhitectura antică, de o perfecțiune ce nu poate fi egalată de niciuna dintre tehnologiile noastre actuale, a fost realizată de oameni din epoca pietrei, în pieile goale, fără judecată și mânați doar de instinct. Ar trebui să te jenezi să vii în fața a milioane de oameni și să spui asemenea minciuni despre lumea apusă a acestei planete, ale cărei opere de artă sfidează timpul. Este ilogic să încerci să convingi un om cu judecată că blocuri de piatră grele de până la 2.000 de tone au fost ridicate de oameni primitivi, cu ajutorul rulourilor de lemn și cu sfori din liane. Aș fi în stare chiar să accept acest lucru, dacă oamenii de știință și susținătorii lor înfocați ne-ar arăta pe viu că e posibil. De pildă, aș vrea să-mi arate cum se poate construi piramida cea mare din Egipt în 50 de ani, cam cât a trăit faraonul Keops, și care doar la exterior este făcută din 2.500.000 de blocuri de piatră, cântărind cel puțin 2,5 tone fiecare... Cum au putut primitivii să șlefuiască aceste milioane de pietre, să le care de la peste 70 de kilometri distanță de locul extragerii lor, să le ridice la 150 de metri înălțime și să le așeze fără nicio eroare, atâta timp cât azi constructorii greșesc orice construcție? Cum e posibil să-i umilești pe acești „arhitecți ai timpului”, cum îi numea Zecharia Sitchin, care au lăsat minuni ce sfidează tehnologia modernă, și să spui că au fost niște primitivi?

De ce continuă să se învețe în școli aceste minciuni evidente? Și de ce nici acum nimeni nu vrea să se trezească și să vadă adevărul? Nu există nu știu, nu se poate. Există doar frică de adevăr, de necunoscut, de schimbare. Pentru cei care mai cred în primitivismul anticilor, am să evidențiez doar câteva dintre minunatele lor opere de arhitectură, despre care elita spune că sunt făcute de niște oameni primitivi, pentru zeii lor. Am să încep chiar cu demascarea acestei imense minciuni în care elita științifică ne obligă să credem. Mulți cred că ceea ce au învățat este real, susținând și apărând minciuni care, spuse la infinit, au devenit adevăr. Eu vreau doar să vă arăt că mai există o față a  realității, pe care n-o știți și care vi se ascunde din cele mai vechi timpuri.

ABU SIMBEL ȘI HIDROCENTRALA DE LA ASSUAN

În 1960, președintele Nasser a început în Egipt lucrările celei mai mari centrale electrice a țării, care trebuia să ilumineze capitala Cairo și împrejurimile sale. Pe locul în care trebuia captat imensul fluviu sfânt al egiptenilor se ridica însă una dintre cele mai frumoase construcții ale lumii antice: templul din piatră Abu Simbel, reședința faraonului Ramses al II-lea, una dintre minunile antice ale acestei țări, aflat în patrimoniul UNESCO. Deoarece imensa construcție era în pericol, UNESCO a mobilizat 113 țări, care să contribuie cu bani, utilaje, muncitori, ingineri și arhitecți la mutarea  ei cu doar 180 de metri mai sus de locul în care se construia barajul. Fațada templului este impunătoare. Are 33 m înălțime și 38 m lățime. Reprezintă patru statui ale lui Ramses, fiecare făcută dintr-un singur bloc de piatră, având între 10 și 20 de metri înălțime și cântărind între 30 și 1000 de tone.

Mutarea templului de la Abu Simbel a durat 5 ani și a fost nevoie de 2.000 de oameni, tone de materiale și un efort tehnologic fără precedent. Au fost folosite cele mai noi și mai sofisticate mașinării inventate până atunci și s-a apelat la mai toate națiunile tehnologizate ale Terrei pentru a înfăptui acestă mutare. Dacă citești superlativele apărute în presa vremii, care fac referire la acestă operațiune, îți vine să râzi: „Mutare epocală! Tehnologie fără precedent! 113 țări implicate în proiect!” Adică 5 ani ca să muți ceva antic, făcut de niște primitivi, cu doar 180 de metri? Păi cum au ridicat ei aceste minunății, care cântăreau până la 1000 de tone, cu funii și lemne, iar super-tehnologizații s-au chinuit cu tot ce au avut mai bun timp de 5 ani, ca să mute totul cu doar 180 de metri? Cum au făcut primitivii să le aducă pe toate întregi de la 70 de km depărtare și să le pună nevătămate pe poziții? Nu se știe! Un lucru este însă cert: ei, primitivii, le-au tăiat în piatră în cariere îndepărtate, le-au șlefuit, le-au sculptat, le-au înălțat și le-au asamblat într-o armonie perfectă așa întregi, cum au fost construite, în timp ce super-tehnologizații au făcut ceva epocal: din 1960 până în 1965 au tăiat tot templul bucată cu bucată și l-au reasamblat la 180 de metri mai încolo. Păi cum vine asta, dragă om avansat? Timp de 5 ani, inginerii, constructorii și tehnologia lor avansată au tăiat în felii un monument antic despre care ni se spune că a fost ridicat pe funii. N-ar fi fost oare momentul ideal să ne demonstrați cum au făcut anticii acest lucru? Cum vine asta, fără tehnologie se construiește ceva, în timp ce cu tehnologie se distruge? Iată masacrul tehnologic al templului de la Abu Simbel, într-un video care vă arată cum mută tehnologizații de azi minunile primitivilor: Moving Temple of Ramses. Eu n-am nimic împotriva faptului că doar în acest fel s-a putut salva o minune a antichității, sunt chiar fericită, dar asta dovedește că, de fapt, ceea ce se spune nu prea se potrivește cu realitatea, nu vi se pare?

PUMA PUNKU ȘI ARHITECȚII TIMPULUI

Puma Punku (Bolivia) este unul dintre cele mai impunătoare situri arheologice ale lumii antice, cunoscut nu atât pentru faptul că acolo tot primitivii noștri au construit temple pentru zei, cât datorită faptului că în acea zonă se văd mai mult decât oriunde în altă parte două lucruri care ne lămuresc asupra unor „mistere” ale lumii științifice, care nu poate să ne dea niște răspunsuri concrete la două întrebări simple:

– Cine a construit acele minunății?

– De ce toate construcțiile sunt devastate, ca și când o catastrofă a trecut peste ele?

La prima întrebare se poate răspunde simplu: le-au construit tot acei „primitivi” care aveau o super-civilizație înfloritoare, așa cum se vede din rămășițele ei.

Ceea ce vedeți este doar 1% dintre minunile arhitecturale ale acestei așezări care cândva a fost o civilizație înfloritoare, ce avea cunoștințe uluitoare de inginerie și arhitectură și o tehnologie care o întrece cu mult pe a noastră. Este inutil să ne ascundem după deget și să ne decretăm cei mai inteligenți descoperitori de unelte și energii superioare, când de fapt se vede clar că ceea ce nouă ni se pare că descoperim este de fapt o redescoperire a ceea ce popoarele antice au descoperit înaintea noastră. Măreția și grandoarea acestor civilizații se vede nu numai după rămășițele culturii și așezărilor lor, ci și după felul în care ne-au scris și ne-au spus tot ce știau și aveau ei în acele vremuri, despre cum erau sclavii zeilor (a se citi „extratereștrilor”) și cum omul de atunci lupta împotriva lor. Aceste scrieri antice, în care ei ne avertizează în legătură cu multe lucruri, noi astăzi le numim legende, povești, primitivism.

În fotografia de mai jos se vede cum imensele blocuri de piatră au fost spulberate de la locurile lor de o mână nevăzută, cu o forță de neconceput, făcându-le să se împrăștie precum bețele de chibrit pe tot întinsul podișului bolivian. Te întrebi cu stupoare ce catastrofă nebănuită a avut atâta putere, încât să măture o civilizație care nu trăia în epoca de piatră, așa cum ni se spune, ci în case de piatră. Cine, cum și de ce a spulberat totul atât de ușor?

Păi, dacă piatra și bazaltul de câteva mii de tone au putut fi distruse, atunci ce s-ar întâmpla cu casele noastre, pe care le zboară vântul și la o pală mai puternică, și de care suntem așa de mândri? Te mai poți crede oare cel mai inteligent și tehnologizat din univers în fața maeștrilor care modelau piatra și bazaltul ca pe unt, cioplind din ele așezări nemuritoare? Dar nu numai la Puma Punku exista rămășițele unei civilizații înfloritoare și inteligente, ci și pe restul planetei, inclusiv în apele oceanelor. Am să vă delectez acum cu câteva fotografii din alte părți ale lumii.

BAALBEK, LOCUL UNDE PRIMITIVII NE DAU CLASĂ

Baalbek, este unul dintre cele mai controversate locuri ale antichității. Se află în Liban, la cca 80 km depărtare de capitala sa, Beirut. Este cunoscut nu numai datorită nenumăratelor sale temple de dimensiuni impresionante, ci mai ales datorită templului construit pentru zeul Jupiter, de către romani. Romanii, distrugătorii lumii antice, s-au lăudat că au construit acest templu pentru zeul lor. Desigur, tot așa cum au construit peste tot, în imperiul lor, pe fundațiile construcțiilor antice care au mai rămas după ce le-au distrus ei, așa cum au făcut și cu podul nostru de peste Dunăre, construit de Decebal, sau cu minunata civilizație etruscă, de la care au învățat totul, în umbra căreia au trăit, dar pe care au distrus-o mai apoi, însușindu-și cu nerușinare măreția și gloria sa.

Renumitul templu antic, distrus de romani, din care a mai rămas doar baza și coloanele din față, are o particularitate unică în lume. Peste ruinele rămase, romanii au reconstruit templul lor, închinat lui Jupiter, schimbându-i apoi numele din Baalbek în Heliopolis. În ceea ce mă privește, am mari dubii că aceste ziduri au fost opera romanilor „civilizatori”, pentru că asemănarea lor cu cetățile geților din Dacia, Troia sau Peru este uimitoare. Dar să mai fie și un lup mâncat de oaie, că n-o fi foc, cu toate că această construcție uimitoare are același tip de piatră și aceeași tehnică de construcție ca a geto-dacilor.

Partea cea mai interesantă este că această bază are în componența sa niște pietre de granit de o mărime uimitoare. Sunt trei la număr și de aceea au căpătat numele de Trilithon. Sunt cele mai mari pietre de construcție din lume. Fiecare bloc este perfect șlefuit și cântărește 1000 de tone.

Cine a putut să le aducă din carieră în acest loc, să le taie și să le așeze perfect în aceste ziduri? Această tehnică de construcție nu aparține nimănui, niciunei civilizații cunoscute pe pământ. Cine ar fi putut să ridice astfel de greutăți? La ora actuală, singura macara capabilă să ridice această greutate se află în Anglia, dar nu este în stare să se și deplaseze cu o astfel de încărcătură. Deci, dacă primitivii deplasau cu funii și rulouri de lemn o greutate pe care nici cea mai avansată tehnologie n-o poate face, atunci e mai bine să fii primitiv decât tehnologizat. Dar asta nu e tot. Curtea templului este așezată pe o platformă numită „Marea terasă”, care are un zid enorm, realizat cu pietre mastodont de 20 m lungime și 4 m grosime. 9 dintre aceste blocuri se află pe latura de nord a templului, 9 la sud și 6 la vest. Mai trebuie să insist ca să înțelegeți că noi, cu tehnologia noastră, suntem niște pigmei față de acești giganți ai antichității?

Mai am însă un as în mânecă. Mai există o piatră, mai mare decât toate acestea, la câțiva kilometri depărtare de Baalbek, într-o carieră de calcar (foto sus). Are 1.200 de tone și depășește 21 de metri lungime. Aceste dimensiuni impresionante o face cea mai mare piatră prelucrată dintr-un singur bloc din lume. Este numită Piatră Soarelui și are un capăt ridicat de pe pământ, iar partea opusă este încă lipită de rocă, aproape gata pentru a fi dusă la destinație.  

CALCULATORUL DIN ANTIKYTHERA

În anul 1901 a fost descoperită în apele teritoriale ale Greciei, în Antikythera, o insulă aflată între Creta și Peloponez, o epavă care zăcea pe fundul apei. Pe această ambarcațiune a fost descoperit cel mai vechi calculator din lume, un instrument care a fost inventat abia în secolul trecut de către impunătoarea noastră civilizație. Păi cum este posibil? Simplu: cei care l-au făcut erau o civilizație mai avansată, mai civilizată, mai inteligentă și mai bună ca noi, logic, nu!

Calculatorul din Antikythera este construit din bronz, are nenumărate roți zimțate și se pare că a folosit la navigație sau în astronomie. Au fost recuperate 80 de fragmente din acest sofisticat mecanism, cu ajutorul cărora s-a putut reconstrui acest obiect care n-ar trebui să existe, după marii noștri oameni de știință, care l-au catalogat ca fiind un obiect în afara timpului său. Bine, bine, n-ar fi trebuit să existe dacă n-ar fi fost găsit, dar în condițiile în care el există, se vede, se poate atinge, cum mai poți să-i negi existența și să-l treci la mistere? De ce atâtea mistere? Cineva l-a făcut, din moment ce el există? În prezent, calculatorul care n-ar trebui să existe se află în muzeul din Atena. 

URME UMANE DE 500 DE MILIOANE DE ANI

Câți dintre voi n-ați auzit că în lume s-au găsit diferite urme umane în piatră sau în pământ fosilizat? Cred că mulți, dar puțini sunt cei ce știu despre o urmă umană pe care oamenii de știință ai sistemului n-au putut s-o conteste. Au încercat s-o ascundă prin vreun sertar sau în catacomba vreunui muzeu, dar n-au reușit. Au făcut însă ceva: au vorbit foarte puțin despre ea, ca să nu se știe prea mult despre acestă descoperire, și au dezbătut cazul doar în lumea lor. Am să vă povestesc despre acestă urmă care pentru mulți n-are vreo valoare și nici nu e cine știe ce frumusețe. Însă după ce veți citi aceste rânduri, o veți privi cu alți ochi, vă asigur.

În 1968, William J. Meister se afla în împrejurimile Antelope Spring, la 43 de mile depărtare de Delta, Utah, în căutare de fosile pentru colecția lui particulară. A descoperit în acea zi foarte mulți trilobiți, niște scoici fosile din perioada Cambrian. În acea vreme, așa cum se învață încă în școli, pe pământ nu exista viață în afara scoicilor, lichenilor, meduzelor și ciupercilor. Meister a descoperit incredibila urmă când o bucată de piatră s-a deschis ca o carte atunci când ciocanul său a lovit-o. Era o urmă umană care a călcat un trilobit, mic crustaceu preistoric. În afară de faptul că era pentru prima dată în lume când se putea dovedi științific că omul a existat înaintea dinozaurilor, care în acest caz nici nu se născuseră, această urmă mai are o particularitate: piciorul care a făcut-o era încălțat. Ce chestie! Cum poți să ascunzi oamenilor o așa de mare descoperire și să continui să le spui în școală copiilor că omul nu a cunoscut dinozaurii?

Încălțămintea e lungă de 26,03 cm și lată de 8,9 cm. Călcâiul e separat de talpă și se vede destul de bine adâncitura tocului încălțămintei pe care o purta omul, așa cum rămâne de fapt orice urmă de încălțăminte pe pământ în zilele noastre. Meister n-a găsit niciun geolog dispus să analizeze supărătoarea urmă umană și atunci a publicat știrea în ziarul local The Desert News, care la scurt timp a devenit de notorietate națională. În acest fel, el a putut duce amprenta doctorului Clarence Coombs, de la Columbia Union College, și geologului Maurice Carlisle, de la Universitatea din Colorado. Carlisle a scormonit două ore înainte să găsească un strat de nămol care ar fi reprezentat proba faptului că formațiunea s-a găsit un timp la suprafață, fiind aptă să conserve urmele, dar în van, urma provenea dintr-un strat din perioada Cambriană, adică de acum 505-590 de milioane de ani. Această datare a iritat enorm mediul academic, care nici în fața probelor de necontestat n-au vrut să recunoască autenticitatea ei, refuzând să studieze în detaliu această mărturie antică a existenței umane pe pământ.

Michael A. Cremo și Richard L. Thompson, doi cercetători americani, autori ai unei cărți pe care eu o ador, pentru că demască cu probe științifice minciunile lumii academice, carte cenzurată, înjumătățită și contestată, intitulată „Arheologia interzisă”, au studiat această urmă la calculator, concluzionând că nu este cu nimic diferită de o urmă modernă, lăsată de un pantof, deci urma din Cambrian este perfect autentică.

În acest caz, nu numai că este demascată minciuna inexistenței omului în timpuri preistorice pe acestă planetă, dar este și proba cu care se dovedește clar că cel care a lăsat-o nu era un primitiv.

Dacă s-ar lua în calcul măcar aceste câteva exemple, fără să se țină cont de alte mii care s-au descoperit în întreaga lume, și s-ar demonstra clar că istoria ne-a fost schimbată, că am fost mințiți, că trecutul nostru este altul, că ar trebui să se rescrie totul, iar copiii noștri n-ar mai fi nevoiți să învețe minciuni, prezentate ca adevăruri de necontestat.

ALTE MĂRTURII TEHNOLOGICE ALE TRECUTULUI

FAIMOSUL ZED – turnul lui Osiris din piramida lui Keops. Oamenii de știință nu știu ce este, deși nu e greu să-ți dai seama că e o coloană izolatoare pentru transformatoare de energie înaltă. Desigur, ei nu pot să afirme acest lucru, atâta timp cât se susține teoria idioată, conform căreia aceste opere arhitecturale sunt ridicate de oameni din epoca de piatră, cu funii și lemne. În dreapta este cel fabricat de civilizația noastră pentru transformatoare.

CRANIUL DE CRISTAL MITCHELL-HEDGES a fost descoperit în 1927, într-o așezare Maya. Cântărește 5,19 kg și este prelucrat dintr-un singur bloc de cristal. Craniul a fost supus unor analize complexe la laboratoarele Hewlett Packard din California, în urma cărora s-a constatat că a fost sculptat în sensul invers al axei naturale a cristalului. Această tehnică este imposibilă fără ajutorul laserului. Ceea ce mai surprinde la acest craniu este lumina, care se focalizează dinspre ceafa craniului spre orbite. Pentru a obține acest efect, unui sculptor din ziua de azi i-ar trebui un model 3D al craniului, pe care să-l urmeze. Pe suprafața sa nu s-a găsit nicio imperfecțiune, iar dacă astăzi cineva ar vrea să realizeze o astfel de lucrare, cu cele mai moderne lasere actuale, i-ar trebui cel puțin un an ca să-l termine. 

FIGURINELE ACAMBARO sunt niște figurine mici de ceramică, găsite în Acambaro, Mexic, în 1944. Au fost descoperite accidental și sunt în număr de 32.000. Reprezintă tot felul de ființe, de la dinozauri până la egipteni, sumerieni și caucazieni bărboși. Potrivit cărților de istorie, pe vremea dinozaurilor nu existau oameni, și aceste figurinele dau peste cap teoria darwinistă, iar istoria ar trebui rescrisă. 

CRANIUL UMAN CU COARNE. Sayre este o regiune din Bradford County, Pennsylvania, unde în 1880 a fost descoperită o movilă funerară care conținea câteva cranii și oase umane ciudate. Scheletele au aparținut unor ființe umane normale din punct de vedere anatomic, dar craniile lor aveau coarne. Înălțimea lor depășea cu puțin 2 metri. Nu era însă pentru prima oară când schelete mari și încornorate erau dezgropate în America.

CĂLCÂIUL DE ALUMINIU DE LA AIUD. La 2 kilometri est de Aiud, niște muncitori au dezgropat în 1974 trei obiecte. Două erau oase fosilizate de mamuți, iar al treilea, un obiect de cca 20 cm, din aluminiu, în formă de ciocan, cu două găuri de mărimi diferite. Aluminiul a fost descoperit pentru prima dată în 1825. Stratul de oxid pe care aluminiul îl face în contact cu oxigenul era destul de gros, sugerând o vechime de 20.000 de ani. Ufologii care au aflat de existența acestui obiect a opinat că ar fi vorba despre o talpă de aterizare pentru aeronave extraterestre. S-au emis și alte ipoteze, dar un lucru este sigur: „călcâiul de aluminiu de la Aiud” rămâne un mare mister.

HARTA LUI PIRI REIS. Palatul Topkapi din Istanbul este un monument istoric ce poate fi vizitat. În 1929, acesta a devenit muzeu, timp în care au fost descoperite mai multe artefacte în interiorul său, printre care și harta amiralului turc Piri Reis, desenată pe piele de gazelă, în 1513. Jumătatea de hartă care a supraviețuit arată coastele vestice ale Europei, nordul Africii și coasta Braziliei, dar și diferite insule din Atlantic, chiar și mitica insulă Antilia și, posibil, Japonia. Cel mai ciudat este faptul că pe această hartă apare și Antarctica, dacă avem în vedere că prima expediție atestată istoric în acea zonă este cea rusească, din 1820. Ciudățenia constă în faptul că Antarctica este desenată în detaliu și neacoperită de gheață. După estimările cercetătorilor, acest continent a fost acoperit de gheață în ultimii 6.000 de ani.

AVIOANE ANTICE. În anul 1898, într-un mormânt din Saqqara, Egipt, un explorator descoperea o ciudată machetă din lemn, a unui obiect cu aripi. Cum la acea vreme avionul nu fusese încă inventat, cercetătorii au considerat artefactul drept reprezentarea unei păsări și l-au uitat într-un muzeu din Cairo. În 1972, arheologul Kalil Messiha a dat întâmplator peste această machetă și a rămas șocat de formele sale aerodinamice și de curbura aripilor, identică celei a unui avion Concorde.

CIOCANUL PREISTORIC DIN TEXAS. Acest ciocan din fier cu coada de lemn a fost descoperit în 1936 de către o echipă de arheologi americani și britanici, pe un șantier arheologic de la marginea localității London, statul Texas. Unealta era încastrată într-o rocă veche de 400 de milioane de ani, iar testele efectuate asupra sa au relevat faptul că a fost făurită în urmă cu 500 de milioane de ani. De menționat că fierul ciocanului respectiv este mai pur decât orice fier produs prin tehnologiile moderne.

DESENELE DE LA NAZCA au fost descoperite în anul 1930 când aviația SUA a inaugurat două linii comerciale ce survolau pampasul peruan. Acoperind o suprafață de 450 km², liniile de la Nazca înfățișează diverse plante și animale. Cele mai mari reprezentări ajung la 200 m lungime. Printre acestea, apar și unele figuri ciudate, numite de cercetători geoglife. În timp ce comunitatea științifică este rezervată în privința folosirii geoglifelor, unii entuziaști afirmă că ele ar fi hărți astronomice sau puncte de reper pentru OZN-uri. Dar indiferent la ce au folosit, desenele de la Nazca n-ar fi putut fi realizate decât printr-o coordonare venită din aer, de la mare înălțime. 

NAN MADOL, ORAȘUL PREISTORIC DE PE RECIFUL DE CORALI, a fost construit pe un recif din Micronezia. Acesta este alcătuit din circa 250 de milioane de tone de blocuri de bazalt suprapuse. Așezarea se întinde pe o suprafață de 18 km² și este formată din peste 100 de insulițe artificiale, unite între ele prin viaducte. Nimeni nu poate explica felul în care au fost transportate acolo blocurile de bazalt și nici cum a fost construit orașul. Pentru ridicarea lui, astăzi ar fi nevoie de zeci de macarale gigantice.

ZIDURILE SACSAYHUAMAN. Trei ziduri concentrice, lungi de 360 m și înalte de 6 m, au fost construite în jurul fortăreței incașe Sacsayhuaman din Cuzco, Peru. La înălțarea lor s-au folosit blocuri de piatră imense, cântărind până la 300 de tone bucata. Incașii nu au folosit mortar pentru a fixa bolovanii, care sunt atât de bine îmbinați, încât nu se poate strecura între ei nici o lamă de cuțit.

BATERIA DIN BAGDAD. Știința contemporană consemnează faptul că bateria a fost inventată în anul 1800 de către contele Allesandro Volta. Cu toate acestea, în ruinele unei așezări din apropierea orașului irakian a fost descoperită în anul 1930 această baterie antică, ce poate funcționa și astăzi. Bateria este alcătuită dintr-un vas de ceramică, măsurând 12 cm înălțime. Înăuntru se găsește un cilindru de cupru, cu o bară de fier oxidat în interior. Experții care au analizat obiectul (care datează din jurul anului 250 î.e.n.), au ajuns la concluzia că este de-ajuns ca vasul să fie umplut cu un lichid acid, pentru a produce curent electric.

 
APRINZĂTORUL DIN PIATRĂ. În 1961, un grup de tineri au descoperit în apropiere de Olancha (statul California) ceea ce ei au considerat a fi o geodă (piatră scobită, în care se pot găsi tot felul de cristale). Spre stupefacția lor, au găsit în interior un obiect de porțelan alb, evident făcut de mâna omului, în care se afla un mecanism din metal, având în centru o tijă cu un arc minuscul la unul dintre capete. Misteriosul obiect poartă numele de „artefactul din Coso”. Pentru omul modern, obiectul seamănă cu un dispozitiv de aprindere. Problema este că acesta a fost găsit în interiorul unei pietre care, conform geologilor, a avut nevoie de 500.000 de ani pentru a se forma.

MINGILE DE PIATRĂ. Muncitorii angajați să curețe o zonă din jungla din Costa Rica au găsit mii de bile de piatră perfect sferice, având dimensiuni diferite: de la o minge de tenis, până la bile uriașe, de 2,5 m diametru și o greutate de 16 tone. Mingile au fost descoperite pe malurile unor râuri și în cimitire antice.

PIETRELE DROPA. În 1938, un chinez a descoperit în munții Baian-Kara-Ula un lanț de peșteri care au adăpostit cândva o civilizație. Aici au fost găsite sute de discuri de piatră cu diametrul de 23 cm fiecare, cu șanțuri concentrice pe suprafața lor și cu o gaură în mijloc, ca la plăcile de patefon. La o examinare mai amănunțită, s-a constatat că șanțurile sunt formate din sute de hieroglife minuscule. Vechimea pietrelor a fost estimată la 10-12.000 de ani. Un alt set de teste a relevat faptul că discurile au fost cândva încărcate electric. Analiza pietrei în sine a scos la iveală o înaltă concentrație de cobalt, lângă alte materiale. După îndelungi cercetări, savanții chinezi au descoperit o poveste minunată, despre niște nave extraterestre care s-au prăbușit. Navele aparțineau unor oameni care se numeau dropa. La ora actuală, în acel loc trăiește un trib de pigmei care-și spun „dropa”.

SFERELE METALICE. Minerii din Africa de Sud au scos la lumină sute de sfere metalice, de origine necunoscută. Ele au circa 3 cm diametru, iar unele au încrustate linii paralele, asemeni unor șanțuri, de jur-împrejur. Metalul din care sunt făcute este atât de dur, încât nu poate fi zgâriat nici cu un instrument din oțel. Până în prezent, au fost descoperite două feluri de sfere: unele au o tentă albăstruie cu reflexe alburii, iar altele sunt scobite pe dinăuntru și umplute cu o substanță albă, poroasă. Stratul de rocă din care au fost extrase aceste sfere datează din precambrian, iar vechimea rocii este estimată la 2,8 miliarde de ani.

ASTRONAUȚII DIN ITALIA ȘI JAPONIA. În orășelul Val Camonica din Italia, pe o piatră antică există o pictură veche de cca 10.000 de ani (stânga), care reprezintă vizitatori extratereștri, echipați cu costume de astronauți. În Japonia a fost descoperită o figurină, numită Dogu (dreapta), care reprezintă o ființă îmbrăcată într-un costum spațial. Deși stilizarea poate da naștere la interpretări, detaliile nu pot lăsa nicio urmă de îndoială că acesta este un astronaut.

 

ZEUL COSMONAUT. Palenque este una dintre cele mai importante regiuni în care civilizația Maya a lăsat urmele existenței sale. Acolo se află o grotă săpată în stâncă, unde pe 15 iulie 1952 arheologul mexican Alberto Ruz Lhuiller a făcut descoperirea vieții sale. Este vorba despre un sarcofag care, conform inscripţiei, ar fi aparținut regelui Pakal. Acest sarcofag a devenit celebru și învăluit în mister datorită basoreliefului de pe placa superioară, care îl înfățișează pe rege într-un fel de navetă spațială, în care manevrează diverse manete.

Sursa: Gabriela Dobrescu, Povestea înrobirii tale

Klaus Dona – Istoria ascunsă a rasei umane (RO)

Pentru subtitrare, activați butonul de pe bara de jos, dreapta.

Legile morale și politice ale lui Pitagora + VIDEO

LEGILE MORALE ȘI POLITICE ALE LUI PITAGORA

Pitagora (cca 580-495 î.e.n.) a fost un filozof și matematician grec, originar din insula Samos. El a creat pitagorismul, filozofie care punea la baza întregii realități teoria numerelor și a armoniei. Tradiția îi atribuie teorema geometrică ce-i poartă numele și tabla înmulțirii. Scrierile sale nu s-au păstrat, dar ideile și descoperirile i-au fost consemnate de discipolii apropiați, iar doctrina sa ne-a parvenit prin lucrările lui Aristotel și ale lui Sextus Empiricus.

Pitagora poseda în mod strălucit arta civică şi politică, ştiinţa legilor şi îndatoririlor față de societate. Conducătorii diferitelor republici au venit să ia lecţii de la el. Doctrina lui Pitagora a creat discipoli legislatori excelenţi. Legile lui morale și politice, despre care el spunea că nu sunt destinate celor ce trec, ci generațiilor ce vor veni, se pot constitui și astăzi într-un ghid pentru orice popor și legiuitorii lui. Prin urmare, și pentru poporul român și legiuitorii lui.

Iată câteva dintre cele 3.506 legi ale lui Pitagora:

- Legiuitorule! Nu lăsa oamenilor de stat timpul să se deprindă cu puterea şi onorurile.

- Legea să pedepsească numai faptele. Ea nu trebuie să se lase înrâurită de vorbe, înscrisuri ori gândurile vinovatului.

- Scutiţi-vă magistraţii de jurământ atunci când intră în funcţie, dar nu-i scutiţi să dea socoteală când o părăsesc.

- Lucrul cel mai ruşinos al unei stăpâniri este pândirea şi iscodirea oamenilor.

- Magistratule! Fii asemenea unui vas fără toarte: astfel oamenii nu vor şti de unde să te apuce.

- Magistratule! Nu-i lăsa păianjenului timpul să-şi întindă pânza pe cartea legii.

- Magistraţi! Nu daţi voie poporului şi copiilor să se obişnuiască să poarte arme.

- Bate două pietre şi vor scoate scântei. Nu lăsa două popoare să se ciocnească: va ţâşni sânge.

- Nu năzui la himera unei democraţii pure; egalitatea perfectă există numai între morţi.

- Ca să-ți duci trupul îmbătrânit, nu cere cârje decât de la copacul pe care l-ai sădit tu în tinereţe.

- Dacă nu ai mai multe pofte decât nevoi, eşti un înţelept.

- Viaţa e o răscruce. Tinere, ai grijă să nu te înşeli când îţi alegi calea: căci una e calea binelui, iar cealaltă a răului.

- Nu dispreţui evreii pentru că se închină unui măgar; sunt oare mai înţelepte naţiunile care venerează un om?

- Îndepărtaţi-vă cu respect de omul care chibzuieşte. Gândirea e un lucru sfânt.

- Nu aştepta mulțumiri atunci când faci un bine poporului: dintre toate dobitoacele, el este cel mai nerecunoscător.

- Rămâi sărman, dacă pentru a fi bogat trebuie să te înjoseşti sau să-ţi murdăreşti mâinile.

- Fii modest: modestia e un veşmânt uşor, de o culoare plăcută vederii şi uşor de purtat.

- Învaţă să vezi mai departe decât pot ajunge privirile tale.

- La moarte, să nu laşi fiului tău alte datorii în afară de cea a recunoştinţei.

- Dacă sunteţi întrebaţi „În ce constă fericirea?”, spuneţi „În a fi în armonie cu tine însuţi”.

- Nu deschide gura dacă nu ai de spus ceva desăvârşit sau folositor.

- Nu te duce la preot ca să-ţi speli conştiinţa; aceasta este grija ta.

- Vrei să guşti plăcerile unei vieţi armonioase de familie? Ia o femeie cu care să te potriveşti, în aşa fel încât să nu-ţi dai prea multă osteneală s-o ridici până la tine sau să cobori până la ea.

- Actul prin care se perpetuează speţa este un lucru sfânt.

Traco-geții în memoria legilor lui Pitagora

«Vă invit să urmăriți o emisiune deosebit de interesantă, în care veți descoperi modul în care marele gânditor al antichității, Pitagora, se raporta la traco-geți. Perspectiva pe care o dă Pitagora acum 2.500 de ani, demolează toate intoxicările operate de dușmanii istoriei noastre. În acest sens, este edificator acest citat din lucrarea sa, „Legile morale și politice”: „Călătorește la geți nu ca să le dai legi, ci ca să tragi învățăminte de la ei. La geți, câmpurile sunt nesfârșite, toate pământurile sunt comune, iar dintre toate popoarele, sunt cei mai înțelepți”, ne spune Homer. În contextul în care, din necunoașterea istoriei, din prostie crasă sau din premeditată ticăloșie autoritățile politice și culturale ne-au adus în situația în care suntem singurul popor care-și slăvește invadatorii, descoperirea istoriei și a civilizației strămoșilor noștri este o necesitate.» Daniel Roxin

Invitatul emisiunii: General dr. Mircea Chelaru

Misterele Antichității + VIDEO (RO) + documentar (RO)

-->

MISTERELE ANTICHITĂȚII

Ca să înțelegem ce se întâmplă în zilele noastre și ce se va întâmpla cu noi în viitor este esențial să ne cunoaștem trecutul. Dar cât cunoaștem noi, cu adevărat, din acest trecut? Civilizația sumeriană, ca și cea egipteană, par să fi apărut peste noapte. Scrierea egipteană a apărut dintr-o dată, în forma ei definitivă. Sub ruinele orașelor sumeriene, arheologii au găsit tăblițe care înfățișează sistemul solar cu toate planetele în ordinea lor corectă. Una dintre acestea dă chiar distanțele dintre ele. Cum de știau ei aceste lucruri? De unde aveau datele privind precesia echinocțiilor? Pentru calcularea acesteia e nevoie de un timp de observație de minimum 2.150 de ani. Cum au ajuns sumerienii să dispună de aceste cunoștințe, când, potrivit manualelor de istorie, n-a existat nicio civilizație cu 2.160 de ani înainte de sumerieni? Mistere... mistere... mistere...

Egiptologii spun că Sfinxul a fost construit în jurul anului 2.500 î.e.n., de faraonul Kephren. Dar în cartea sa din 1961, Le roi de la théocratie pharaonique (Regele teocrației faraonice), matematicianul, filozoful și orientalistul R.A. Schwaller de Lubicz spune: „O mare civilizație trebuie să fi precedat vastele mișcări de ape care au trecut peste Egipt. Acest fapt este confirmat de existența Sfinxului, sculptat din roca stâncilor de la vest de Gizeh. Trupul lui leonin, cu excepția capului, arată semnele incontestabile ale eroziunii acvatice”.

În 1972, egiptologul John Anthony West, după ce a citit cartea lui Schwaller de Lubicz, a decis să studieze mai bine Sfinxul și a descoperit că suprafața lui prezintă urme de eroziune a apei și nu a nisipului. El a calculat că Sfinxul a fost supus timp de cel puțin 1.000 de ani eroziunii torentelor. Deșertul Sahara are o vechime de 7.000-9.000 de ani, ceea ce înseamnă că Sfinxul trebuie să aibă o vârstă de cel puțin 8-10.000 de ani. Arheologii egipteni n-au avut nimic de spus în legătură cu acest lucru. Dovada e copleșitoare, dar amenință să dărâme cronologia civilizațiilor pe Terra, deoarece istoria oficială ne spune că în urmă cu 8-10.000 ani nimeni nu era capabil să construiască ceva precum Sfinxul.

Nu puțini sunt specialiștii care vorbesc de „filtrarea cunoașterii”. Între aceștia, se disting nume precum Michael Cremo și Richard L. Thompson, autorii cărților „Arheologia interzisă” și „Istoria ascunsă a rasei umane”. Această politică, suspectată a fi o armă de căpătâi a elitelor care conduc lumea din umbră, ar fi menită să țină masele în ignoranță. Din această putere intelectuală ar deriva toate formele de dominație și control la care este supusă civilizația umană astăzi.  

Studiind culturile antice ale popoarelor de pe tot cuprinsul lumii, descoperim că toate fac referiri la „zei care au venit din cer” şi i-au învăţat pe oameni agricultura, meşteşugurile, astronomia, arhitectura, matematica, medicina, dar şi anumite repere spirituale fundamentale. Găsim asemenea afirmaţii nu numai în textele antice din Sumer, dar și în cele din India, Babilon, Egipt, Nepal, Tibet, Africa sau la popoarele pre-incaşe. Oficial, aceste referiri sunt interpretate ca simple mituri alegorice, rod al imaginaţiei primitive, cuprinse de misticism. Dar oare toți oamenii primitivi erau cuprinși de un delir mistic? Sau, mai bine zis, de același delir, deși nu aveau niciun fel de contact unii cu alții? Aceste afirmații pot fi, mai degrabă, luate în considerare ca fiind o referire clară şi plauzibilă la o civilizaţie foarte avansată şi absolut reală, cu care aceste popoare s-au aflat în contact în acea perioadă străveche. Pe bună dreptate, scriitorul francez Robert Charroux afirma: „Istoria autentică a civilizaţiei este interzisă. Conjuraţii puternice veghează asupra strictei menţineri a unei versiuni alterate, singura autorizată a fi exprimată”. (Le livre des maîtres du monde - Cartea stăpânilor lumii).

MISTERELE PIRAMIDELOR

Robert Charroux, „Cartea cărților sale” 

Pro Editură și Tipografie, 2009 (fragment)

S-au scris tone de cărţi despre piramidele din Egipt, fără să se ajungă la vreun rezultat. E foarte posibil ca ele să fi fost, asemenea tumulilor, stilizarea arhitecturală a monumentelor preistorice foarte vechi, dar oare când au fost construite şi care era destinaţia lor? În teoria noastră, ne vom limita la aflarea utilizării lor precise şi la descoperirea misterului lor, pentru prima oară, credem noi, în acord cu legile ştiinţifice, cosmice şi cu cele mai secrete surse ale iniţierii.

Un stil atlant. Nu este o simplă coincidenţă faptul că galii, britonii, popoarele din Europa Centrală, egiptenii, mayaşii şi incaşii au adoptat pentru construcţiile lor funerare formele arhitecturale ale tumulilor sau ale piramidelor. Procesul civilizaţiilor, reprezentând apariţia ştiinţelor, artelor, industriei şi a diferitelor moduri de viaţă socială, este comandat în inconştient de cunoaşterea ereditară, adică de jocul cromozomilor-memorie. Am „inventat” maşina cu aburi, turbina şi forţa de propulsie ionică deoarece strămoşii noştri îndepărtaţi ne-au lăsat moştenire o atracţie pentru aceste formule mecanice şi o posibilitate de dezvoltare în sensul impulsului iniţial. Am construit case deoarece este în destinul omului să aleagă acest tip de construcţie; am ridicat piramide pentru că într-o civilizaţie anterioară s-au construit monumente de acest fel.

Tradiţional, intuitiv, reprezentarea imaginară a monumentelor atlante este întotdeauna în formă piramidală. În această ipoteză, piramida ar fi o moştenire de la Atlantida, iar prima ar data din epoci infinit de îndepărtate, terestre sau extraterestre. Faptul că acest gen de monument este legat de o înaltă tehnică poate însemna că aparţine unei arhitecturi şi ştiinţe străine civilizaţiei terestre. Această ipoteză duce la conceperea unei vieţi universale, în care toate regnurile naturii se supun unor imperative evolutive, determinate de specie şi rasă. Altfel spus, pe toate planetele de acelaşi tip oamenii construiesc case şi practică  olăritul, rândunelele îşi zidesc cuiburile, alte păsări le împletesc, stejarii au o structură solidă, iar chiparosul creşte drept ca o lance. Studiul misterelor piramidelor arată că ansamblul cunoştinţelor ştiinţifice care au impus arhitectura şi construirea lor nu putea aparţine decât unor strămoşi superiori, atlanţi, sau chiar mai îndepărtaţi.

Conjuraţia secretului. În mod sigur, în Egipt, preoţii au participat la dictarea primei cărţi a istoriei necunoscute a omenirii. Ei au desenat aici maşini, planuri de motoare, harta Globului. Au avut revelaţia secretelor subtile. Atunci s-a impus nevoia secretului şi naosul sanctuarelor s-a închis în faţa ştiinţei superioare. Dintr-odată, Egiptul, un deşert, provoacă apariţia celei mai fantastice civilizaţii din toate timpurile: Heliopolis, Teba, Busiris, Abidos, Memfis, piramidele, Sfinxul. Sunt construite drumuri, canale, baraje, iar preoţii se străduiesc să formeze un corp didactic şi să lase mărturia ştiinţei lor secrete. Ne aflăm aici în domeniul supoziţiilor, dar prin ce altă ipoteză am putea explica mesajul piramidelor, templelor, Sfinxului, Chivotului Legii? Mesajul Piramidei lui Keops a fost, în mod sigur, falsificat, dar documentul rămâne, având drept corolar celelalte piramide: din Mexic, Persia şi India. Este imposibil să ştim data exactă a construirii lor. Dacă Napoleon şi istoricii moderni spun că ar fi vorba de 40 de secole pentru Keops, autorii vechi înaintează, în mod verosimil, unele date mult mai departe.

Secretul Marii Piramide. După istoricul arab Abu-Zeyd-el-Balkhy, „inscripţia gravată pe piramide vorbește despre epoca construirii, când  Lira se afla în zodia Racului”. Făcând un calcul, vom găsi de două ori 36.000 de ani solari înaintea hegirei, sau 73.300 de ani. Să fie o estimare exagerată? Posibil. Totuşi, Herodot ne asigură că preoţii din Teba i-au arătat 341 de statui din lemn, reprezentând succesiunea din tată în fiu a marilor preoţi de dinaintea lui, de peste 11.000 de ani, ceea ce arată vechimea foarte mare a sanctuarului. Eliphas Levi, raţionalist erudit din secolul al XIX-lea, e de părere că vechiul Egipt era un pentaclu dedicat lui Hermes Trismegistul. Cu cât marii hierofanţi se preocupau mai mult să-şi ascundă ştiinţa, cu atât mai mult încercau să crească numărul simbolurilor acesteia.

S-au spus – îndeosebi în privinţa piramidei lui Keops – o mie de minciuni inacceptabile. Cu toate acestea, e dovedit faptul că monumentul reprezintă „o dezvoltare a simbolurilor”, aşa cum bine a înțeles Eliphas Levi. Conform unei tradiţii copte, piramida a fost construită cu 300 de ani înainte de potop, adică în limitele cuprinse între 8.000 şi 11.000 de ani î.e.n. Georges Barbarin citează textul scriitorului copt Masudi (957 e.n.), al cărui manuscris se află la Oxford:

„Surid..., unul dintre regii Egiptului de dinaintea potopului, a construit cele două mari piramide... El a poruncit preoţilor să lase în interior totalitatea înţelepciunii şi cunoştinţelor lor în diferitele arte, aritmetică şi geometrie, pentru a rămâne mărturie, în beneficiul celor care le-ar putea înţelege... În piramida orientală (a lui Keops) au fost înscrise sferele celeste şi figurile reprezentând stelele şi ciclurile lor şi în acelaşi timp, istoria şi cronica timpului trecut şi a fiecărui eveniment viitor care se va produce în Egipt”.

Manuscrisul lui Makrisi întăreşte această descoperire: „Prima piramidă a fost consacrată istoriei şi astronomiei; a doua, ştiinţei medicale”. Într-adevăr, Marea Piramidă este singura care are o orientare exactă nord-sud, cu o eroare de 4'35'', aproximaţie admirabilă, când ştim că Observatorul de la Paris este orientat spre nord cu o eroare de 18'.

Un meridian care trece prin Gizeh împarte în două părţi egale continentele şi oceanele, ceea ce face regretabilă alegerea lui Greenwich ca meridian internaţional. Suma celor patru laturi de la bază (931,22 m) împărţită de două ori la axul vertical (148,208 m x 2) are ca rezultat cifra 3,14. Înălţimea: 148,208 m înmulţită cu 1 milion ne dă distanţa aproximativă de la Pământ la Soare, adică 149.400.000 km. Astronomul englez Piazzi Smyth (1819-1900), unul dintre cei mai pasionaţi de piramida lui Keops, a petrecut o iarnă întreagă măsurând-o până în cele mai mici detalii. În 1864, el a declarat că măsurătorile lui corespund unor relaţii geometrice şi profetice precise.

E mult mai simplu să studiem piramidele din punct de vedere strict arhitectural. Acest studiu arată că niciun stat din secolul XX n-ar îndrăzni să demareze, cu mijloace tehnice moderne, un proiect atât de mare, care ar necesita un efectiv de 2-300.000 de muncitori, mai multe milioane de metri cubi de piatră şlefuită şi sume de bani enorme. Experţii afirmă că Egiptul din timpul piramidelor trebuia să hrănească peste 100 de milioane de locuitori, şi că avea maşini de mare putere, de o perfecţiune necunoscută în secolul nostru, pentru a duce la bun sfârşit lucrări gigantice. Toate schelele, rambleurile, planurile înclinate, rampele din pământ argilos invocate nu rezistă vreunei demonstrații.

Este avansată următoarea ipoteză: probabil că egiptenii deţineau o cunoaştere încă de neimaginat a puterii ultrasunetelor şi a forţelor antigravitaţionale. Levitaţia prin imponderabilitate sau prin ultrasunete ar duce la realizarea miracolelor. Sunetul, care este o dimensiune necunoscută, posedă o putere pe care ştiinţa modernă o studiază de puţin timp. S-a vorbit despre o bombă cu ultrasunete, capabilă să distrugă orice tip de viaţă animală pe suprafaţa unui oraş mare, fără să deterioreze monumentele sau obiectele. În medicină, putem sparge un os prin producerea de ultrasunete, sau provoca moartea printr-o zdruncinare cervicală sonoră. De altfel, se știe că simplul zgomot al unei explozii puternice afectează nervii, putând fi mortal pentru subiecţii care suferă de inimă. Adepţii ştiinţelor oculte susţin că sunetul clopotelor nu este deloc pe placul persoanelor satanice. Jean-Jacques Rousseau a scris: „Sunetul clopotelor m-a afectat întotdeauna”.

Forţele vitale ale Pământului. Apa şi pământul de deasupra pânzei freatice (biosfera) reprezintă o rezervă imensă de forţe vitale. Aceste forţe strălucesc negativ împotriva pozitivităţii cerului, iar conjuncţia are loc la gradient, zona ideală unde materia sub formă de plasmă ionică nu este polarizată. Acesta este vârful ciuntit al piramidelor mayaşe şi al ziguratelor sumeriene, pentru „împreunarea cerului cu pământul”, locul ales pentru fecundarea unei fecioare care aparţinea elitei, adeseori fiica regelui, de către un preot sau un erou. Copilul care se năştea din această împreunare magică avea reunite în el cele mai mari calităţi ale omenirii, precum şi altele, de natură divină.

Diferite din punct de vedere al concepţiei şi arhitecturii, piramidele din Egipt şi piramidele-tumuli din vechiul Mexic şi din Celţia aveau o cu totul altă destinaţie. În sistemul mexicanilor, era vorba de păstrarea reconcilierii dintre Om şi Dumnezeu; pentru egipteni, scopul era de a aduce până la frontierele unui anumit timp al purgatoriului, estimat la 3.000 de ani, corpurile destinate să-şi continue viaţa în Ţara Verde sau Lumea Cealaltă. Din punct de vedere tehnic, operaţiunea se explică astfel: sunt captate, în zona bazei piramidei, cât mai aproape posibil de pânza freatică (apa subterană) „undele vitale” care străbat scoarţa terestră. Aceste unde încărcate negativ urcă spre vârful monumentului, accelerându-şi viteza pe măsură ce conductorul (feţele piramidei) se contractă. Atunci fluidul iese prin puncte. Acest lucru înseamnă că toate cavităţile protejate în mod intenţionat din interiorul monumentului drenează încărcăturile electrice, aşa cum se întâmplă în cuşca lui Faraday; astfel se obţine un soi de „vid biologic”.

Acest fenomen nu este deloc studiat în fizica clasică, dar se manifestă într-un mod cât se poate de evident în realitate: mucegaiurile nu se dezvoltă în cavernele închise. În grota de la Montignac-Lascaux, de exemplu, intervine mumificarea, seminţele nu mai încolţesc, asemenea celebrului „grâu al faraonilor” din piramidele din Egipt, care a fost semănat şi care a crescut la 4.000 de ani după ce a fost introdus în cavitatea piramidei. Pe scurt, în acest vid biologic, totul rămâne în suspensie, într-o stare neutră, ca şi cum viaţa şi timpul încetează să mai existe.

Ţăranii ştiu că seminţele închise într-un ulcior, sfeclele și cartofii depozitaţi într-o pivniţă, jambonul înfăşurat şi pus la afumat se păstrează mai bine decât în aer liber. În anul 1905, Mortillet, şeful unei misiuni franceze în Bolivia, a descoperit într-o grotă de provizii funerare o bucată de carne de vită mumificată, pe care a pus-o la fiert. Aroma degajată era atât de apetisantă, încât membrii expediţiei au gustat din ciorbă, care li s-a părut delicioasă! Celţii cunoşteau puterea grotelor şi le foloseau pentru păstrarea peştelui în ulcioare negre, introduse în pământ.

Piramida de la Saqqarah. Cel mai ilustru dintre arhitecţii şi doctorii din Egipt a fost Imhotep, reconstructorul celei mai vechi piramide din Saqqarah şi celebru vindecător în bazinul mediteranean, acum 5.000 de ani. Din timpuri imemoriale şi până la crearea Memfisului, situl de la Saqqarah, situat la 28 km de Cairo, era numit „câmpia mormintelor fericite”, aşa cum urma să fie mai târziu Valea Regilor, situată în faţa „Tebei cu o sută de porţi”. Între piramidă, care ar data din perioada dinastiei a III-a, şi Memfis, se mai afla în antichitatea străveche, necropola lui Osiris, închisă ermetic, unde erau mumificaţi taurii Apis, simbolurile primilor iniţiatori şi genitori care au repopulat Egiptul după potopul universal.

Arheologii şi egiptologii anteriori nu par să se fi interesat de ce anumite puncte ale solului egiptean, îndeosebi la Saqqarah, s-au bucurat, atât în rândul populaţiei, cât şi în cel al marilor preoţi, de o reputaţie miraculoasă în privinţa puterilor de vindecare, mumificare şi pregătire a vieţii veşnice. Faraonul Djoser I şi-a construit mormântul în piramida de la Saqqarah, iar Imhotep a refăcut-o complet, în scopul asigurării unor proprietăţi şi mai mari monumentului. Am observat că alte două piramide au fost încastrate în prima, fiind în acelaşi timp piramide în trepte, adică construite după modelul tumulilor din Mexic, dar fără scară exterioară şi fără templu, care ar trebui să se afle în vârf. Subsolul e brăzdat de galerii, sub structurile mastabei regale, situată deasupra unui puţ vertical, pe fundul căruia se află sarcofagul regal. Ansamblul are puterea mumificării; corpurile membrilor familiei faraonului se află şi ele acolo.

După de Neriac, piramida este un condensator şi un emiţător de energii. Acestea sunt de origine cosmică, şi nu o manifestare subterană sub efectul reflexiei lor asupra straturilor izolante ale pământului. Imhotep a suprimat vârful piramidei de la Saqqarah, astfel încât camera regelui Djoser să se situeze la o distanţă exactă față de vârf. În această teză, proporţiile ideale ale unei piramide de mumificare şi iniţiere sunt următoarele: baza: 22 m; opririle de forţă: 21m; înălţimea: 14 m. În acest sistem, cavităţile sunt supuse unor unde neutralizante, care trebuie să corespundă cu „vidul biologic” al geometrului.

Camera regelui din piramida lui Keops are următoarele dimensiuni: lungime = 10,46 m; lăţime = 5,23 m; înălţime = 5,58 m. Două orificii de aerisire săpate în zid aduc aer din exterior, fără să putem observa lumina zilei prin forma lor de labirint. În sfârşit, în partea dreaptă a intrării, se află mormântul gol, din granit roşu, şlefuit, lung de 1,97 m, lat de 0,68 m şi înalt de 0,85 m. Camera regelui este o cavitate specială pentru mumificarea naturală, dar şi o „cameră pentru reflecţie”, meditaţie, unde puterile psihice sunt amplificate în mod remarcabil. Se spune că iniţiaţii egipteni ştiau să practice un fel de dezintegrare mentală a materiei, pe care o numeau separarea spiritului de corp. În Papirusul magic Harris se scrie că „adeptul rămâne trei zile şi trei nopţi în cufărul piramidei” înainte de a se putea dedubla sub efectul iradierii forţelor superioare.

Nu s-a ştiut niciodată dacă în mormântul piramidei lui Keops s-au aflat rămăşiţele lui pământeşti. Probabil că au fost doar cele ale unui uzurpator. Într-adevăr, uzurpatorii piramidelor şi ai mormintelor faraonilor nu erau cu toţii hoţi, ci uneori nişte credincioşi care, ca să acceadă în Paradisul Verde şi la viaţa din Lumea Cealaltă prezisă de preoţi, îşi însuşeau în mod abuziv locul unui suveran, pentru a beneficia de proprietăţile fantastice ale „încăperii nemuririi”. Aceşti credincioşi erau convinşi că, dacă familiile lor îi înhumau într-o piramidă, mumiile lor vor rezista fără probleme celor 3.000 de ani care reprezentau anticamera timpului (un fel de purgatoriu) permiţându-le astfel accesul la o altă viaţă. Dacă în timpul acestei aşteptări mumiile se dezagregau, defuncţii se reîncarnau într-un corp de animal. Or, dacă în zilele noastre câteva morminte de faraoni sau de regi au fost găsite intacte, este curios că scoaterea lor la lumina zilei s-a făcut după aceşti 3.000 de ani! Prin nu ştim ce apărare misterioasă, niciodată un radiestezist sau un clarvăzător n-au putut detecta în Valea Regilor, de pildă, un mormânt ascuns în versanţii muntelui!

Blestemul morţilor. Nu intenţionăm să revenim la faimosul „blestem al faraonilor” care s-ar fi abătut asupra celor care au descoperit mormântul lui Tutankhamon, mai ales că profanatorul principal, americanul Carter, a avut o viaţă destul de lungă! Totuşi, trebuie să subliniem o coincidenţă ciudată, care se referă la săpăturile arheologice efectuate în puţul (cenote) sacru din Chichen Itza, Mexic. În aprilie 1968, am asistat la aceste lucrări, care constau în dragarea fundului sau, mai exact, săparea unui puţ cu un tiraj de aer în fundul mocirlos al unui cenote şi extragerea cu macaraua a unor mari cantităţi de pietre sculptate, pomparea nămolului etc. La această acţiune au participat şi scafandri. Descoperirea a fost însemnată: 5 tigri, 3 şerpi, un idol de piatră, craniile a 250 de persoane sacrificate, sute de vase de ceramică, sandale din aur pentru copii, bănci sculptate. Prietenul nostru, scafandrul Jean-Albert Fox, povestind detaliile săpăturilor arheologice în revista „Aventura submarină”, a publicat următoarea informaţie:

„În aceste ţări este evocată mânia zeului Chac (zeul mayaşilor) şi dezlănţuirea elementelor naturii în jurul expediţiei: cicloni, incendii mari de păduri. Şi mai tulburătoare este vestea pe care ne-a dat-o Pablo Bush Romero, aflat în trecere prin Paris. În lunile care au urmat suspendării lucrărilor de la Chichen Itza, Christian, pilotul expediţiei, Alberto Gabilondo, alias Ţiganul, şeful scafandrilor mexicani, doctorul Eusebio Davalo Hurtado, directorul Institutului mexican de antropologie şi istorie, şi Kirk Johnson, care finanţa campania de săpături... au murit subit. În patru luni, patru morţi! Nu ne putem abţine să nu ne gândim la blestemul lui Tutankhamon care, timp de mulţi ani, a părut să-i urmărească pe cei care i-au tulburat mormântul”.

Secrete ascunse în piramidele din Egipt (RO)

Extratereștrii antici - Sezon 5, episod 1 - Secretele piramidelor 

Ancient Aliens - Season 5,  Episode 1, - Secrets of the Pyramids (RO)