Caisele - nectarul zeilor

-->

CAISELE - nectarul zeilor

Originea acestui arbore se pierde în negura timpului. Cu secole înaintea nașterii lui Christos, grecii au adus de pe teritoriul Armeniei de astăzi primele caise uscate și primii sâmburi de cais, cu care au sădit livezi ce rodeau fructe aurii, parfumate. Gustul lor dulce li s-a părut atât de bun, încât i-au atribuit o sorginte divină, socotindu-l un nectar al zeilor, iar caisele au devenit ofrande pentru Divinitate. De la greci, caișii au fost preluați de romani, care i-au răspândit în întreaga Europa și în Africa, numindu-i Prunus armeniaca, adică pruni de Armenia, denumire științifică ce s-a păstrat până astăzi. Și totuși, originea caișilor pare a fi mult mai îndepărtată decât Armenia, dovezile arheologice arătând ca aceștia erau cultivați în India și China acum nu mai puțin de 5000 de ani, deci cu mult înainte ca ei să ajungă în zona Caucazului. Și, curios lucru, la fel ca și în Grecia ori Roma Antică, în străvechile civilizații asiatice se spunea despre caise că poartă în ele o părticică din nectarul zeilor. Mai mult, se credea că cei care mănâncă aceste fructe binecuvântate vor beneficia de un trup tânăr, viguros și de o minte ageră, până la vârste înaintate. Așa și este, după cum o confirmă, câteva milenii mai târziu, studiile științifice. Dar înainte de a vorbi despre acestea, să aflăm alte câteva secrete ale caiselor:

Caisele sunt fructul unui arbore care atinge la maturitate 8-12 metri înălțime, cu frunze de un verde deschis, și cu fructe care se coc începând cu sfârșitul lui iunie și până în august. În lume, sunt cunoscute nu mai puțin de 300 de varietăți de caise, de la cele total lipsite de puf, din Japonia, la caisele cu coaja subțire, ce se usucă rapid la soare și care cresc pe solul stâncos din Turcia. La noi, până de curând, cele mai populare soiuri au fost celebrele zarzăre - mult mai mici decât caisele, pe care le găsim și acum în piețe, cu coaja pistruiată și bătând spre roșiatic, extrem de parfumate și dulci ca mierea. Toate aceste caise au proprietăți medicinale nebănuit de puternice, de care vom beneficia din plin, cu o condiție însă: să știm cum să le administrăm. Din acest motiv, vom acorda o mare atenție acestui subiect. 

Mod de administrare 

De la bun început, trebuie spus că anumite substanțe vindecătoare, cum ar fi pigmenții care dau culoarea portocalie caiselor și care au, totodată, și un efect puternic antioxidant, se găsesc exclusiv în caisele proaspete și în cele uscate la soare (sau artificial, dar la temperaturi scăzute) și, într-o măsură ceva mai mică, în cele congelate, nu însă și în cele preparate termic, la temperaturi mai mari de 60°C. Ca atare, pentru a obține efecte terapeutice, ne vom orienta doar spre consumul fructelor ca atare, preparatele din ele neavând efectele terapeutice scontate.

Caisele proaspete. Doza minimă pentru a obține beneficii de pe urma administrării acestor fructe este de 350 g/zi. De altfel, aceasta este și porția zilnică minimă recomandată și de nutriționiști. Deja, în această doză, fructele încep să aibă efectele scontate, de prevenire a bolilor. Pentru a vindeca, însă, anumite afecțiuni, este necesar să mărim mult doza și să stabilim un anumit interval de timp de administrare. Cu alte cuvinte, avem nevoie de o cură, despre care vom vorbi în continuare:

Cura cu caise. Zilnic se mănâncă ½ kg caise, în mai multe reprize, cu aproximativ 30 de minute înaintea meselor principale. Se mănâncă fructele bine spălate, din care s-au îndepărtat toate părțile stricate sau intrate în fermentație, pentru a evita deranjamentele gastro-intestinale. O cură cu caise durează minimum 14 zile și maximum 45 de zile, dar de cele mai multe ori este limitată de timpul în care găsim aceste fructe proaspete, care nu este mai mare de 8 săptămâni.

Caisele uscate. Se pot obține casnic doar prin uscare în uscătoarele speciale electrice (se găsesc în marile magazine de electrocasnice), ori în cuptorul electric, reglat la maximum 50°C. Aceasta, pentru că uscarea trebuie sa fie suficient de rapidă, pentru ca fructele să nu intre în fermentație, dar și la o temperatură care să nu distrugă principiile active. În Grecia sau Turcia, unde soarele este extrem de generos, și precipitațiile sunt absente pe timpul verii, uscarea caiselor la soare este o tradiție milenară. Prin deshidratare, caisele pierd, practic, toată apa pe care o conțin, căpătând aspectul și consistența unei stafide, moment în care procesul de uscare s-a încheiat și fructele se pun în pungi de hârtie, păstrate în locuri întunecoase și reci.

Caisele uscate din comerț sunt, din păcate, de cele mai multe ori, aditivate chimic cu dioxid de sulf, așa încât să li se păstreze culoarea portocalie intensă. Ca atare, înainte de a cumpăra caise uscate, ne vom uita cu atenție pe eticheta ambalajului și vom căuta doar acele fructe care sunt conservate prin simpla uscare, și nu prin aditivare, care creează un produs toxic.

Miezul din sâmburi. Cunoscut și sub numele de alună amară, miezul sâmburelui de caisă care rămâne după strivirea învelișului dur este folosit din timpuri străvechi pe post de medicament. În medicina chineză, semințele amărui de cais, cu mirosul lor caracteristic, de migdală, sunt un remediu redutabil pentru bolnavii cu probleme respiratorii, precum astmul, bronșita, emfizemul sau tusea cronică. De asemenea, era și este folosit pentru menținerea tinereții biologice. Se spunea că 5 sâmburi mâncați zilnic adaugă tot atâtea zile de sănătate și fericire la viața celui care îi consumă. Studiile moderne, la rândul lor, confirmă extraordinarele proprietăți medicinale ale sâmburilor de caisă, care se pare că le întrec și pe cele ale caisei propriu-zise. 

Boli prevenite cu ajutorul caiselor

Bronșită, astm, tuberculoză - se fac de 2 ori/an cure cu miez de sâmbure de caisă, tratament care are un efect imunostimulator și imunomodulator excepțional, prevenind apariția acestor afecțiuni. Zilnic, se mănâncă 5 asemenea mieji, dimineața la micul dejun, timp de 2 luni. De regulă, între două cure se face o pauză de 2 luni. Consumul caiselor propriu-zis are și el efecte antiinflamatoare și antioxidante, prevenind astmul și afecțiunile pulmonare cronice.

Cancer de prostată - licopenul, unul din pigmenții ce dau minunata culoare galben-portocalie caisei, este una dintre cele mai puternice substanțe pentru prevenirea bolii canceroase cu această localizare. Un studiu făcut în China în anul 2007 a obiectivat uimitoarele efecte preventive contra cancerului la prostată a unei combinații inedite din ceaiul verde (Thea sinensis) și licopenul din caise.

Degenerescență maculară - un studiu făcut pe 50.000 de femei a demonstrat că un aport masiv de vitamina A, obținută din surse naturale, adică din alimente, reduce cu nu mai puțin de 40% riscul de degenerescență maculară. Or, caisa este unul din cele mai bogate alimente în vitamina A din lume, fiind întrecută în acest sens doar de fructele de cătină.

Boala coronariană și infarctul miocardic - licopenul din caise, dar și alte substanțe active, cum ar fi vitaminele A și C și potasiul, protejează inima și vasele de sânge, prevenind aceste afecțiuni. Un studiu din 2007 demonstrează că licopenul din caise, precum și celelalte substanțe active, împiedică oxidarea colesterolului și depunerea sa pe arterele coronare, micșorând astfel riscul de infarct. 

Tratamente interne

Tulburări de memorie - se mănâncă sâmburi de caisă, câte 5-10/zi, în cure de 2 săptămâni, urmate de 2 săptămâni de pauză. Aceștia conțin, între altele, lecitină și acetilcolină - două substanțe foarte valoroase pentru procesele de memorare, care au loc în creier. Cercetările mai arată că miezul caiselor mai conține și un cocktail de vitamine din complexul B și amigdalină (cunoscută și sub numele de letril), cocktail considerat unul dintre cei mai puternici antioxidanți cunoscuți, care împiedică sau stopează procesele degenerative la nivelul creierului, care apar în cazul bolii Alzheimer.

Oboseală oculară, scăderea acuității vizuale - se consumă caise proaspete, câte 500 g/zi, în cure de măcar 6 săptămâni. Pigmenții din caise ajută la menținerea acuității vizuale, protejând ochii și de o sumedenie de alte neplăceri, cum ar fi cataracta sau glaucomul.

Colesterol și trigliceride mărite - se țin cure de minimum 4 săptămâni, timp în care se mănâncă până la 1 kg caise/zi. Fibrele alimentare din compoziția caiselor împiedică în bună măsură asimilarea grăsimilor saturate, în timp ce aportul masiv de vitamina A previne oxidarea colesterolului rău (LDL) și depunerea lui pe pereții vaselor de sânge.

Gută - se consumă câte 600-800 g de caise proaspete zilnic, pe o perioadă de minimum 30 de zile. Dacă nu mai găsim caise proaspete, putem mânca nectarine sau piersici, 1 kg/zi. E o cură simplă, care mobilizează puternic sărurile acidului uric din țesuturi și ajută la eliminarea lor prin urină. În plus, prin efectul antiinflamator, cura cu caise ajută la rărirea, până la eliminare, a crizelor de gută, la redobândirea aspectului normal și a mobilității articulațiilor afectate.

Constipație - datorită conținutului ridicat de celuloză și pectină al caiselor, acestea sunt foarte des folosite ca laxative, în problemele de tranzit intestinal. Celuloza și pectina sunt fibre alimentare, adică substanțe comestibile nedigerabile, care acționează la nivelul intestinului gros ca un piston, împingând din el toate reziduurile. Apoi, sorbitolul, un zahăr natural conținut de caise, îi dă proprietăți laxative suplimentare. Se face un tratament de 2 săptămâni, în timpul căruia se consumă în dimineața, pe stomacul gol, 5-700 g caise și, suplimentar, 1 litru apă.

Adjuvant în litiaza biliară - în medicina populară europeană, un leac foarte des utilizat contra microlitiazei și litiazei biliare este consumul de caise și miez de sâmburi de caise. În fiecare dimineață, înainte de a mânca orice altceva, se iau câte 12 sâmburi de caisă, apoi se așteaptă o oră. Pe parcursul zilei, se mănâncă și câte 5-600 g de caise proaspete, dulci-acrișoare, care au efect coleretic (ajută la evacuarea bilei din colecist) și dizolvă calculii biliari.

Cură de slăbire - deși au un gust dulce foarte plăcut și, atunci când sunt bine coapte, sunt un aliat de nădejde contra foamei, caisele proaspete nu îngrașă, ci, din contră, sunt un inamic al kilogramelor în plus. Așadar, dacă doriți să slăbiți, mâncați cât de multe caise puteți - ele sunt sărace în calorii, conțin fibre alimentare care rămân mult timp în stomac, împiedicând reapariția senzației de foame și, în plus, au efect laxativ.

Cistită - efectele antiinfecțioase ale caiselor proaspete sunt modeste, cu toate acestea, sunt în mod special recomandate contra infecțiilor reno-urinare, deoarece ele provoacă o reacție alcalină în interiorul organismului, contribuind la alcalinizarea urinei. Or, antibioticele de sinteză, dar și substanțele antibacteriene naturale (cum ar fi strugurii ursului, frunzele de afin, frunzele de merilor etc.) devin active, putându-și exercita acțiunea antiinfecțioasă doar atunci când pH-ul urinei este alcalin. Așadar, în timpul tratamentelor contra cistitei, nefritei, pielonefritei, mâncați măcar ½ kg caise/zi, evitând, în același timp, carnea, laptele, produsele conservate și, în general, proteinele în exces.

Adjuvant în cancerul la sân - amigdalina, cunoscută și sub numele vitamina B17, din miezul de caisă este considerată unul din cei mai puternici antitumorali și o speranță în terapia cancerului. Această vitamină reglează activitatea gonadelor, distruge celulele canceroase și stimulează sistemul imunitar să le elimine din organism. Se consumă câte 10 mieji de caisă zilnic timp de 30 de zile, urmate de 15-30 de zile de pauză, după care tratamentul se poate relua.

Adjuvant în cancerul pulmonar - se aplică același tratament de la cancerul mamar, amigdalina din sâmburele de caisă acționând direct asupra celulelor maligne, determinând distrugerea acestora. Alături de sâmburii de caise, alte remedii care contribuie la remisia acestei forme de cancer sunt cireșele negre, afinele, coacăzele negre și fructele de soc. Persoanele care au fumat vor face cure cu zeolit sau cu zarzavaturi verzi (pătrunjel, leurdă, mărar, leuștean), pentru a elimina metalele grele și alte toxine aduse de fumul de țigară în organism.

Adjuvant în cancerul de colon - un studiu de medicină experimentală făcut în Belgia în anul 2002 a arătat că un extract de caise inhibă dezvoltarea tumorilor maligne la nivelul colonului. Aceasta, în timp ce studii anterioare au arătat că pectina, o fibră alimentară solubilă, conținută de caisele proaspete, este unul dintre cei mai buni agenți profilactici pentru cancerul de colon. Ca atare, un bun adjuvant contra acestei forme de cancer este consumul caiselor proaspete, ca atare sau sub formă de suc (obținut prin simpla mixare), dar și a sâmburilor - câte 5-10 pe zi.

Tabagism - se recomandă consumul zilnic de caise, câte 500 g/zi, pentru prevenirea și combaterea efectelor nocive ale acestuia. Foarte bogate în vitaminele A și C, dar și în licopen, caisele sunt un excelent remediu anti-fumat. Ele sunt în mod excepțional recomandate femeilor ce au fost fumătoare și care se pregătesc să devină mame și au nevoie de o detoxifiere rapidă.

Febră, boli infecțioase însoțite de febră - sucurile proaspete de caise (obținute prin simpla mixare) constituie un adevarat tonic natural, atunci când sunt folosite de bolnavii cu febră ridicată sau cu manifestări inflamatorii (inclusiv la nivel cutanat). Sucul de caise, amestecat cu puțină miere și, eventual, cu o tulpina proaspătă de mentă, este foarte răcoritor pentru cei care au febra mare, fiind și un suport pentru sistemul cardiovascular, extrem de solicitat atunci când temperatura corpului crește peste 38,5° C.

Stimularea proceselor de creștere la copii - caisele proaspete, sub formă de piure, sunt printre primele fructe ce pot fi mâncate de bebeluși, atunci când începe să le fie diversificată hrana. Ele stimulează dezvoltarea normală a oaselor, susțin imunitatea, protejează de indigestie și de constipație. Pe perioada verii, caisele proaspete nu trebuie să lipsească din hrana celor mici.

Îmbătrânire prematură - studii făcute în SUA indica miezul acestor fructe ca fiind printre cele mai puternice alimente pentru stoparea și chiar inversarea proceselor de îmbătrânire. În principal, miejii de caisă, dar și caisele proaspete, ajută la menținerea sănătății sistemului nervos, protejând în special memoria. Apoi, ele ajută la menținerea sănătății sistemului digestiv și a vaselor de sânge, precum și a tonusului muscular. Pe timpul sezonului, se țin tratamente de până la 4 săptămâni, timp în care se mănâncă ½ kg de caise/zi, precum și 5-8 sâmburi.

Anemie - cu un conținut bogat de fier, caisa este recomandată în cazurile de anemie feriprivă. Aceasta, deoarece aceste fructe, administrate constant, stimulează hematopoieza, adică producerea de hemoglobină de către corpul nostru.

Vitamina C - o doză de doar 700 g caise asigură aproximativ 130% din necesarul de vitamina C al unui adult. Persoanele care au un deficit din această vitamină vor mânca 1 kg de caise/zi, timp de 2 săptămâni. Aceasta supradoză de vitamina C este favorabilă în afecțiuni cum ar fi alergia, astmul, virozele respiratorii, afecțiunile însoțite de febră și de inflamație, în general.

Vitamina A - după fructul de cătină, care este campionul absolut, caisa conține cea mai mare cantitate de vitamina A (de fapt, provitamina A, pe care organismul o transformă în vitamina A prin procesele de digestie). O singură caisă furnizează aproape 20% din necesarul zilnic de vitamina A al unui adult, necesară pentru menținerea în bună stare a sistemului imunitar și nervos, dar și a echilibrului endocrin.

Aplicații externe

Acnee - pe timpul verii, când pielea este mai expusă la erupțiile acneice din cauza transpirației și a prafului, se curăță, înainte de duș, zonele susceptibile la apariția acestei afecțiuni, cu ajutorul pulpei de caisă. Obrazul se va șterge în mai multe rânduri cu pulpa fructului, apoi se va lăsa sa se usuce timp de 5-10 minute, după care pielea se va curăța cu apa călduță. Suplimentar, se vor consuma caise proaspete, câte ½  kg/zi, pentru efectul laxativ și depurativ.

Arsuri solare - se zdrobește pulpa a 2-3 caise. Pasta rezultată va fi aplicat pe arsurile provocate de expunerea la soare. Acest remediu va acționa eficient, calmând inflamația și usturimea, vindecând rapid epiderma afectată. 

Frumusețe

Ten gras, seboreic - se taie în două o caisă bine coaptă și se masează cu pulpa tenul curățat în prealabil cu apă călduță. Se repetă operațiunea în fiecare zi, ceea ce va face ca tenul să devină mai curat, mai strălucitor și pielea mai elastică.

Ten îmbătrânit - se folosesc 3 fructe bine coapte, care se mixează până se obține o pastă omogenă. La această pastă se adăuga o lingură de smântână și una de miere, amestecându-se foarte bine. Amestecul obținut se întinde în strat uniform, ca orice mască cosmetică, pe tenul curățat în prealabil, și se lasă sa acționeze 10-12 minute, apoi se spală fața cu apă călduță.

Precauții și contraindicații la tratamentul cu caise 

Caisele proaspete sunt foarte bine tolerate de organism și nu au nici un fel de reacții adverse. Se vor administra cu precauție, în cantități mici la început, doar în cazuri de colită de fermentație, diaree acută sau cronică, gastrita hiperacidă, pentru a nu accentua aceste tulburări.

Sâmburii de caise conțin mici cantități de cianură care, în doze mari și repetate, poate duce la intoxicații mortale. În literatura de specialitate se spune că o cantitate de 50-60 de mieji consumați pe parcursul zilei pot induce coma și chiar decesul unui adult, dar în practica de la noi nu au fost înregistrate accidente de acest tip. Totuși, se recomandă respectarea dozelor zilnice de miez pentru adulți, iar copiii sub 6 ani nu vor mânca zilnic mai mult de 2 mieji.

Sursa: http://www.formula-as.ro/2011/978/medicina-naturii-44/caisele-13961

-->