-->
O ISTORIE CRONOLOGICĂ A NOII ORDINI MONDIALE
1773 - Mayer Amschel Rothschild strânge 12 dintre
cei mai influenți prieteni ai săi și-i convinge că, dacă și-ar pune împreună
resursele, ar putea conduce întreaga lume. Această întâlnire are loc la Frankfurt,
în Germania. Cu aceeași ocazie, Rothschild își informează prietenii că a găsit
și candidatul perfect pentru materializarea acestui deziderat, în persoana lui
Adam Weishaupt, un individ de o inteligență și ingeniozitate extraordinară,
care va conduce organizația pe care vrea s-o creeze.
1776, 1 mai - Adam Weishaupt (nume de cod Spartacus)
înființează o societate secretă, numită Ordinul Iluminaților. Weishaupt este
profesor de drept canonic la Universitatea din Ingolstadt, în Bavaria, un land
al Germaniei. Iluminații urmăresc stabilirea unei Noi Ordini Mondiale, cu următoarele
obiective:
1. Abolirea tuturor guvernelor existente în
țările lumii
2. Abolirea proprietății private
3. Abolirea moștenirilor
4. Abolirea patriotismului
5. Abolirea familiei
6. Abolirea religiei
7. Crearea unui guvern mondial
1782, iulie - Ordinul Iluminaților își unește forțele cu Francmasoneria
în cadrul Congresului de la Wilhelmsbad. Contele de Virieu, participant la
conferință, părăsește sala vizibil șocat. Întrebat despre „secretele
cutremurătoare” pe care le deține, răspunde: „Nu vi le voi împărtăși. Tot ce
pot să vă spun e că lucrurile sunt mult mai grave decât vă puteți imagina”. Din
momentul acela, conform biografului său, „Contele de Virieu n-a mai vorbit
despre Francmasonerie decât cu oroare”.
1785 - Un curier al Iluminaților,
pe nume Lanze, moare trăsnit de fulger în timp ce trece cu calul prin orașul
Ratisbon. Când oficialii bavarezi îi cercetează buzunarele și bagajele, află cu
surprindere despre existența unui Ordin al Iluminaților și găsesc planuri care
detaliază viitoarea Revoluție Franceză. În consecință, guvernul bavarez încearcă
să alerteze guvernul francez în privința dezastrului iminent, dar acesta nu ia
în seamă avertismentul. Imediat, oficialii bavarezi purced la arestarea tuturor
membrilor Ordinului Iluminaților pe care-i pot depista, însă Weishaupt și mulți
alții se ascund și nu pot fi găsiți.
1796 - Francmasoneria
devine o temă majoră în alegerile prezidențiale din Statele Unite. John Adams
câștigă alegerile opunându-se Francmasoneriei. În 1825, fiul său, John Quincy
Adams, va deveni la rândul lui președinte printr-un discurs care prevestește
viitorul lugubru al nației sale, dacă va fi sub puterea lojilor masonice: „Cred
sincer și în cunoștință de cauză că Ordinul Francmasoneriei este cel mai mare
rău moral și politic sub influența căruia se află Uniunea noastră.
1797 - John Robinson,
profesor de istorie naturală la Universitatea din Edinburgh, Scoția, publică o
carte intitulată „Dovezi ale unei conspirații” (Proofs of a Conspiracy), în care dezvăluie faptul că Adam Weishaupt
a încercat să-l recruteze și expune scopurile diabolice ale Iluminaților.
1821 - Georg W.F. Hegel
își formulează ceea ce se va numi dialectica hegeliană – procesul prin care
sunt atinse obiectivele Iluminaților. Conform acestei dialectici, teză +
antiteză = sinteză. Cu alte cuvinte, mai întâi provoci o criză; apoi, publicul
va reacționa, cerând cu disperare să se facă ceva pentru rezolvarea problemei;
atunci oferi soluția care, de fapt, aduce schimbările pe care le-ai vrut de la
început, dar pe care oamenii le-ar fi respins în prima fază.
1828 - Mayer Amschel
Rothschild, care-i finanțează pe Iluminați, își exprimă disprețul total față de
guvernele națiunilor, care încearcă să reglementeze activitatea bancherilor
internaționali, printre care se numără și el: „Dați-mi controlul banilor unei
națiuni și nu-mi pasă cine-i face legile”.
1848 - Moses Mordecai Marx Levy, alias Karl Marx, scrie
„Manifestul comunist”. Marx este membrul unei organizații de fațadă a Iluminaților,
numită „Liga dreptății”. Din această poziție, el pledează nu numai pentru schimbări
de ordin economic și politic, ci și pentru schimbări în plan moral și spiritual.
Marx crede că noțiunea de familie ar trebui abolită, iar copiii ar trebui crescuți
de o autoritate centrală. El își exprimă convingerile antireligioase astfel: „Trebuie
să luptăm împotriva oricărei religii și să punem mai presus de toate statul,
țara și patriotismul. Ideea de Dumnezeu este prima cauză a unei civilizații
pervertite. Această idee trebuie distrusă”.
1870,
22 ianuarie - Într-o scrisoare adresată liderului revoluționar Giuseppe Mazzini,
conducător al acțiunilor politice ale Iluminaților italieni, Albert Pike – Mare
Comandor al Francmasoneriei americane – anunță înființarea unei societăți
secrete în cadrul unei societăți secrete: „Trebuie să creăm un super-rit, care
va rămâne necunoscut, și în care îi vom chema pe acei masoni de grad înalt
aleși de noi. Acești oameni trebuie să jure că vor păstra cel mai strict secret
față de ceilalți frați ai noștri masoni. Acest rit suprem va deveni centrul
internațional al Francmasoneriei, cel mai puternic dintre toate organizațiile
francmasonice, pentru că direcția lui va fi necunoscută. Prin el, vom guverna
toată Masoneria”. Această organizație ultra-secretă se numește Ritul Paladin și
acesta este motivul pentru care 95% dintre oamenii implicați în Masonerie nu
știu care sunt obiectivele ei reale. Ei continuă să trăiască cu iluzia că organizația
din care fac parte are scopuri nobile.
1875 - Rusoaica ocultistă Helena Petrovna Blavatsky
fondează Societatea Teozofică. Ea pretinde că oamenii sfinți tibetani din
Munții Himalaya, pe care-i numește Stăpânii Înțelepciunii, comunică cu ea, la
Londra, prin telepatie. Madame Blavatsky mai afirmă că creștinii au înțeles
totul pe dos: de fapt, Satana este cel bun, iar Dumnezeu este răul. În cartea
ei, „Doctrina secretă”, ea scrie: „Creștinii și oamenii de știință occidentali
ar trebui să-i respecte pe indieni, care le sunt superiori. Înțelepciunea
Indiei, filozofia și realizările ei trebuie făcute cunoscute în Europa și
în America”.
1884 - În Marea Britanie este fondată Societatea
Fabiană. Numele îi vine de la generalul roman Fabius Maximus, care a învins
armata lui Hannibal printr-o strategie ingenioasă, aceea a răbdării gradate: având
mai puțini soldați, Fabius nu înfrunta niciodată inamicul în câmp deschis, într-o
mare bătălie decisivă, ci treptat, prin mai multe bătălii mici, retrăgându-te
după fiecare victorie. Aceasta este și strategia adoptată de Societatea
Fabiană. Dându-și seama că sistemul întreprinderilor private le este superior
ca forţă şi concepţie, se mulțumesc cu o serie de victorii mici, care,
însumate, vor avea ca rezultat o mare victorie şi triumful absolut al socialismului.
Simbolul iniţial al societăţii este o broască ţestoasă, sugerând înaintarea
înceată a animalului, dar mai târziu este schimbat cu un lup îmbrăcat în piele
de oaie, pe care George Bernard Shaw (membru al Societăţii Fabiene) îl consideră
mult mai potrivit pentru emblema Societăţii decât broasca ţestoasă.
1889,
14 iulie - Albert Pike stabilește un set de instrucțiuni pentru cele 23 de Consilii
Supreme din întreaga lume. Cu această ocazie, el dezvăluie care este adevăratul
obiect al venerării masonice: „Pentru noi, inițiații în cele mai înalte grade,
religia masonică trebuie menținută în puritatea doctrinei luciferice”.
1890-1896 - Cecil Rhodes, un
elev entuziast al filozofului englez John Ruskin, este prim ministru al Africii
de Sud, colonie britanică la vremea respectivă. În această calitate, exploatează
și controlează aurul și diamantele acestei țări. Este un susținător fervent al
colonialismului și fondatorul statului Rhodesia. Scopul lui este acela de a
pune toate zonele locuibile ale lumii sub dominația unei elite. Pentru a-și
atinge acest scop, folosește o parte din uriașa lui avere pentru înființarea
faimoaselor burse de studii Rhodes.
1893 - Societatea
Teozofică sponsorizează „Convenția religiilor lumii”, ținută la Chicago. Scopul
acesteia este introducerea în cultura occidentală a unor concepte hinduiste și
budiste, cum ar fi credința în reincarnare.
1911 - Partidul Socialist
din Marea Britanie publică pamfletul intitulat „Socialismul și religia”, în
care își afirmă clar poziția în legătură cu creștinismul: „Este un adevăr de
necontestat că socialismul este inamicul natural al religiei. Un socialist
creștin este un antisocialist. Creștinismul este în antiteză cu socialismul”.
1912 - Colonelul Edward
Mandell House, un consilier apropiat al Președintelui SUA, Woodrow Wilson,
publică „Philip Dru, Administrator. O poveste a zilei de mâine, 1920-1935”, un
roman politic, cu autor necunoscut, care promovează socialismul, așa cum l-a
visat Karl Marx.
1913, 3
februarie - Este ratificat al 16 amendament al Constituției Statelor Unite, care
permite Guvernului Federal impunerea progresivă a taxei pe venit. Capitolul 2
din „Manifestul Partidului Comunist” al lui Marx și Engels vorbea de
necesitatea taxării veniturilor. În Canada, taxa pe venit este introdusă
definitiv în 1917, ca „măsură temporară”, pentru finanțarea efortului de
război.
1913 -
Președintele Woodrow Wilson scrie primul eseu de administrație publică,
intitulat „Noua libertate”, în care spune: „De când am intrat în politică,
mulți oameni mi s-au confesat în particular. Unii dintre cei mai importanți
oameni de afaceri din industrie și comerț mi-au spus că se tem de cineva, se
tem de ceva. Ei știu că există undeva o putere nevăzută, atât de organizată, de
subtilă, de atentă, de omniprezentă, încât nu îndrăznesc să vorbească despre ea
decât în șoaptă”.
1913, 23 decembrie - Este creată Rezerva Federală (FED), care
nu este nici rezervă, nici federală, ci o bancă privată. Înființarea ei se
decide în cadrul unei întâlniri secrete, pe Insula Jekyll, statul Georgia, de
către un grup de bancheri și politicieni, printre care și Edward Mandell House.
Această instituție va transfera puterea guvernului american de a tipări bani în
mâinile unui grup de bancheri particulari. Legea Rezervei Federale trece rapid
prin Congres în ajunul Crăciunului, fiind legiferată de Președintele Wilson.
Congresman-ul Charles A. Lindbergh (tatăl celebrului aviator), avertizează:
„Prin acest act, este înființat cel mai gigantic trust de pe pământ. Odată cu
semnarea lui de către Președinte, se legalizează existența unui guvern invizibil”.
1916 - La 3 ani de la semnarea înființării Rezervei
Federale, Președintele Woodrow Wilson mărturisește: „Sunt cel mai nefericit om.
Printr-o decizie nesăbuită, mi-am nenorocit țara. O națiune mare, industrială,
este acum controlată de sistemul ei de credit. Dezvoltarea națiunii și toate
activitățile noastre sunt în mâinile câtorva oameni. Am ajuns să avem unul
dintre cele mai controlate și dominate guverne din lumea civilizată. Nu mai
avem un guvern al opiniei libere, al convingerilor și al votului majorității,
ci unul constrâns de un mic grup dominant”.
1917 - Cu ajutorul finanțatorilor din New York și Londra,
Vladimir Ilici Lenin reușește să înlăture dinastia Romanovilor de la conducerea
Rusiei. În legătură cu vizibila contradicție dintre convingerile lui comuniste
și ajutorul capitalist primit, Lenin dă următoarea explicație: „Mai există și o
altă alianță – ciudată și surprinzătoare la prima vedere – dar dacă o analizezi,
îți dai seama că este una puternică și ușor de înțeles. Este alianța dintre
liderii noștri comuniști și liderii voștri capitaliști”. Vă amintiți de
dialectica hegeliană?
1919, 30 mai - Personalități britanice proeminente înființează în
Anglia Institutul Regal al Afacerilor Internaționale. În același timp, în Statele Unite este
înființat Institutul Afacerilor Internaționale, în cadrul unei întâlniri aranjate
de colonelul House, și la care participă numeroși socialiști fabieni, printre
care și reputatul economist John Maynard Keynes.
1920 - Britanicul Winston Churchill, secretar de stat la
vremea aceea, recunoaște legătura dintre Iluminați și Revoluția Bolșevică din
Rusia. El observă: „Începând cu Weishaupt și continuând cu Karl Marx, Trotsky,
Bela Kun, Rosa Luxemburg și Emma Goldman, această conspirație internațională de
răsturnare a unei civilizații și de reconstituire a societății, bazată pe o
dezvoltare impusă și o egalitate imposibilă, a crescut neîncetat. Ea a jucat un
rol definitoriu în tragedia Revoluției Franceze. A fost izvorul tuturor
mișcărilor subversive din secolul al XIX-lea, iar acum, această bandă de
personalități din lumea secretă a marilor orașe europene și americane au pus
gheara pe poporul rus și au devenit stăpânii acestui imperiu enorm”.
1921 - Colonelul Edward Mandell House (care nu era
colonel, ci doar i se spunea așa) reorganizează ramura americană a Institutului
Afacerilor Internaționale, transformând-o în Consiliul pentru Relații Externe
(CFR). În ultimii 60 de ani, 80% dintre pozițiile de top din fiecare administrație
americană – democrată sau republicană – au fost ocupate de membrii acestei
organizații.
1922, 15 decembrie - Consiliul pentru Relații Externe
susține crearea unui guvern mondial în revista sa, „Afaceri externe”. Autorul
Philip Kerr afirmă: „Evident, nu va fi nici pace, nici prosperitate pentru
omenire, atâta timp cât pământul va fi divizat în 50-60 de state independente. Trebuie
creat un sistem internațional. Problema reală astăzi este cea a unui guvern
mondial”.
1928 - H.G. Wells publică „Conspirația deschisă: Planuri
pentru o revoluție globală”. Fost socialist fabian, Wells scrie: „Politica unei
conspirații deschise trebuie să slăbească, să șteargă, să încorporeze și să
înlocuiască guvernele existente. Conspirația deschisă este succesoarea naturală
a entuziasmului socialist și comunist. Caracterul conspirației deschise va fi
acum dezvăluit. Va fi o religie mondială”.
1933 - H.G. Wells publică „Forma lucrurilor viitoare”.
Wells prezice un al doilea război mondial în jurul anului 1940, declanșat de o
dispută între nemți și polonezi. După 1945, siguranța publică va fi din ce în
ce mai slabă. Planul pentru un „stat mondial modern” va reuși din a treia
încercare, ca urmare a ceva ce se va întâmpla în Basra și Irak. În cartea sa,
Wells mai spune: „Cu toate că guvernul mondial a început să se instaleze de
câțiva ani și există temeri și voci împotrivă, până acum nu a întâmpinat
opoziție nicăieri”.
1942,
martie - Un articol din revista Time
Magazine are ca temă Consiliul Federal al Bisericilor, devenit ulterior
parte a Consiliului Mondial al Bisericilor, care își îndreaptă eforturile spre
crearea unei autorități globale. În cadrul unei întâlniri a oficialilor de la
vârf ai acestui consiliu, aceștia se declară în favoarea următoarelor aspecte:
- un guvern mondial de puteri delegate;
- limitări imediate ale suveranității naționale;
- controlul internațional al tuturor armatelor
și forțelor navale;
- o nouă ordine economică, creată fie prin cooperare
voluntară, fie prin revoluție.
1945, 28 iunie - Președintele american Harry Truman susține guvernul
mondial într-o cuvântare: „Va fi tot atât de ușor pentru națiuni să se
înțeleagă într-o republică a lumii, pe cât ne este nouă să ne înțelegem într-o
republică a Statelor Unite”.
1945, 24 octombrie - Intră în vigoare Carta Națiunilor
Unite. În aceeași zi, senatorul Glen Taylor (Idaho) introduce Rezoluția 183,
chemând Senatul SUA să fie în favoarea creării unei republici mondiale, care să
includă o poliție internațională.
1950, 7 februarie - James Warburg, bancher internațional și
membru CFR, se adresează subcomitetului de relații externe al Senatului
american: „Fie că vă place sau nu, prin cucerire sau consimțământ, vom avea un
guvern mondial”.
1954 - Prințul Bernhard al Olandei înființează Grupul
Bilderberg: politicieni și bancheri din întreaga lume, care se întâlnesc anual,
în secret.
1961 - Departamentul de Stat al SUA emite Documentul 7277,
intitulat „Libertate din război: Programul Statelor Unite pentru o dezarmare
completă și generală, într-o lume pașnică”. Acesta cuprinde un plan în trei
stadii, de dezarmare a tuturor națiunilor și înarmare a Națiunilor Unite, până
la etapa finală, în care „ niciun stat nu va mai avea puterea militară de a se
opune forțelor de pace ale ONU”.
1972, aprilie - Chester M. Pierce, profesor de psihiatrie și științele
educației la Facultatea de medicină de la Harvard, se adresează Asociației
Internaționale pentru Educația Copiilor: „Fiecare copil american care intră la
școală la vârsta de 5 ani este bolnav mintal, pentru că el vine cu anumite
atașamente – față de țară, de părinți, de ființe supranaturale. Domnilor profesori!
Este rolul vostru să-i însănătoșiți pe toți acești copii, creând copilul internațional
al viitorului”.
1973, iulie - David Rockefeller, bancher internațional și membru
marcant al subversivului Consiliu pentru Relații Externe (CFR), fondează o nouă
organizație, numită Comisia Trilaterală, al cărei scop oficial este „să
armonizeze relațiile politice, economice, sociale și culturale dintre cele trei
regiuni economice majore ale lumii” (de unde și numele „trilaterală”). El îl
invită pe viitorul președinte al SUA, Jimmy Carter, să devină unul dintre
membrii fondatori. Zbigniew Brzezinski este primul președinte al acestei organizații.
Există trei zone economice mari în
lume: Europa, America de Nord și Orientul Îndepărtat (Japonia, Coreea de Sud,
Taiwan etc.). Dacă țările membre ale fiecăreia dintre aceste regiuni decid să
fuzioneze într-o singură țară, pentru a face față competiției economice cu
celelalte două regiuni, formând trei super-state, atunci guvernul mondial este
aproape creat. Întocmai ca socialiștii fabieni, membrii Comisiei Trilaterale
își urmăresc țelul suprem pas cu pas. Acesta a fost deja aproape atins în
Europa, prin Tratatul de la Maastricht din 1993, prin care au fost abolite
barierele economice, iar politicile monetare și fiscale au fost trecute în
mâinile tehnocraților Comisiei Europene de la Bruxelles. Ceea ce în 1952 a început
inocent ca EEC (Comunitatea Economică Europeană) s-a transformat încet-încet
într-un superstat european. Jean Monnet, economistul socialist fondator al EEC,
spunea în 1948: „Crearea unei Europe Unite trebuie privită ca un pas esențial
spre crearea unei Lumi Unite”. Aceeași politică a pașilor mărunți o urmează în
prezent și țările continentului Nord American (SUA, Canada, Mexic).
1973 - Clubul de la Roma, organism operativ al Națiunilor
Unite, emite un raport intitulat „Model regionalizat și adaptiv al Sistemului
Mondial Global”. Acesta împarte lumea în 10 regate.
1979 - FEMA, Agenția Managementului pentru Situații de
Urgență, primește puteri uriașe. În caz de „urgență națională”, aceasta poate
să suspende legi, să mute grupuri mari de oameni, să aresteze fără mandat
cetățeni și să-i bage la pușcărie fără proces. Mai poate confisca proprietatea,
sursele de hrană, sistemul de transport și poate suspenda Constituția. FEMA nu
numai că este cea mai puternică entitate din Statele Unite, dar nici măcar n-a
fost creată printr-o lege constituțională, dată de Congres. Este produsul unui „Ordin
Executiv Prezidențial”. Aceste ordine executive există de 30 de ani și pot fi
puse în aplicare doar din pixul prezidențial.
1991 - Președintele George Bush Senior laudă Noua Ordine
Mondială într-un mesaj adresat națiunii: „Ceea ce contează cu adevărat este mai
mult decât o țară mică. Este o idee mare – o nouă ordine mondială, care să
împlinească aspirațiile universale ale omenirii, bazată pe principii comune și
domnia legii... Iluminarea a o mie de puncte de lumină... Vântul schimbării
este cu noi acum”. (Teozofista Alice Bailey a folosit aceeași expresie –
„puncte de lumină” – în descrierea procesului ocult al iluminării).
1991, iunie - Liderii lumii se adună pentru o altă întâlnire cu
ușile închise a Grupului Bilderberg, la Baden Baden, în Germania. Cu această
ocazie, David Rockefeller spune într-un speech: „Suntem recunoscători
publicațiilor Washington Post, The New York Times, Time Magazine și altor mari
publicații, ale căror directori au participat la întâlnirile noastre și și-au
respectat promisiunea de discreție timp de aproape 40 de ani. Ne-ar fi fost
imposibil să ne dezvoltăm planul pentru întreaga lume dacă am fi fost în
atenția publică toți acești ani. Dar acum lumea este mai sofisticată și mai
pregătită să se îndrepte spre o guvernare globală. Suveranitatea
supra-națională a unei elite intelectuale și a unor bancheri internaționali
este, de bună seamă, preferabilă autodeterminării naționale, practicată în secolele
trecute”.
1991, 29 octombrie - David Funderburk, ambasadorul SUA în
România între anii 1981 și 1985, vorbește unei audiențe din Carolina de Nord:
„George Bush s-a înconjurat de oameni care cred într-o guvernare unică, globală.
Ei cred că, în prezent, sistemul sovietic și cel american converg”.
1992, 21 mai - Într-o cuvântare ținută la întrunirea Grupului
Bilderberg de la Evian, Franța, fostul secretar de stat Henry Kissinger declară:
„Astăzi, americanii ar fi revoltați dacă trupele Națiunilor Unite ar intra în
Los Angeles să restaureze ordinea; mâine vor fi recunoscători! Asta s-ar
întâmpla mai ales dacă li s-ar spune că există o amenințare din afară, reală
sau nu, care le pune în pericol propria existență. Într-o asemenea situație,
toți oamenii de pe pământ îi vor ruga pe liderii lumii să-i scape de acest rău.
Singurul lucru de care se teme omul este necunoscutul. Când i se va prezenta
acest scenariu, el va renunța de bună voie la drepturile individuale, în
schimbul protecției garantate de guvernul lui mondial”.
1992, 20 iulie - Time Magazine publică „Nașterea națiunii globale”,
de Strobe Talbott, coleg de cameră cu Bill Clinton la Oxford, bursier Rhodes, director
CFR și trilateralist, secretar de stat adjunct al lui Clinton. În acest articol
el scrie: „Ideea de națiune așa cum o înțelegem noi astăzi va fi depășită.
Toate statele vor recunoaște o autoritate globală unică. Țările sunt, de fapt,
niște aranjamente sociale. Indiferent cât de permanente sau sacre ar părea la
un moment dat, ele sunt artificiale și temporare. Poate că suveranitatea
națională nu-i o idee chiar așa de bună. Evenimentele teribile ale secolului
nostru ne fac să ne punem problema unei guvernări mondiale”.
1993 - Un al doilea Parlament al Religiilor Lumii se ține
în Chicago. Ca și prima convenție, ținută cu 100 de ani în urmă, și aceasta
caută să unească toate religiile lumii „într-un tot armonios”. Credințele
tradiționale ale religiilor monoteiste sunt
considerate incompatibile cu „iluminarea” individului și trebuie modificate
drastic.
1994 - În „Raportul privind dezvoltarea umană”, publicat de
ONU în cadrul Programului pentru Dezvoltare, există o secțiune intitulată
„Guvernanța globală pentru secolul 21”. Administratorul acestui program se
numește James Gustave Speth și a fost numit de Bill Clinton. Propoziția care
deschide raportul sună în felul următor: „Problemele omenirii nu mai pot fi
rezolvate de către guvernele naționale. Ceea ce se impune este un guvern mondial.
Acest lucru se poate realiza prin întărirea forțelor Organizației Națiunilor
Unite”. Tot acum, Bill Clinton semnează „Directiva prezidențială nr. 25”, după
care o declară clasificată, adică poporul american n-o poate citi. Dar din
versiunea prescurtată, înmânată membrilor Congresului, reiese că, în anumite
situații, președintele este autorizat să predea Națiunilor Unite comanda unităților
militare americane.
1994, 23 septembrie - Globaliștii își dau seama că tot mai
mulți oameni încep să se trezească și să realizeze ce se întâmplă, iar lor le-a
mai rămas puțin timp la dispoziție pentru a-și implementa politicile. Luând
cuvântul la dineul ambasadorilor ONU, David Rockefeller face următoarele
remarci: „Prezenta fereastră de oportunitate prin care poate fi construită o
ordine mondială interdependentă nu va mai rămâne deschisă multă vreme... Suntem
în pragul unei transformări globale. Tot ce ne trebuie este o criză majoră și
națiunile vor accepta Noua Ordine Mondială”.
1995 - Revista Popular
Science descrie o instalație „top
secret” a Forțelor Navale Americane, numită HAARP (High-Frequency Active Auroral Research Program), amplasată în
statul Alaska. Unul dintre
scopurile acestei instalații este acela de a trimite unde de înaltă frecvență
în straturile superioare ale atmosferei, cu scopul de a manipula vremea într-o
zonă țintă de pe glob. Acest program se derulează din 1990.
1995, 27 septembrie - În localitatea Presidio din San Francisco are
loc forumul „Starea lumii” (State of the
World), sponsorizat de Fundația Gorbaciov. Președintele fundației, Jim
Garrison, prezidează lucrările, la care participă politicieni de prim rang ai
lumii: Margaret Thatcher, Maurice Strong,
George Bush, Mihail Gorbaciov și alții. Discuțiile se axează pe necesitatea
unei „guvernări globale”, sintagmă folosită acum în locul celei de „nouă ordine
mondială”, care între timp a căpătat o conotație negativă.
1996 - ONU publică raportul de 420 de pagini numit Our Global Neighborhood
(Cartierul nostru global). Documentul trasează un plan de guvernare globală și
propune organizarea unei conferințe pe această temă în 1998, dată la care
trebuie să fie pregătite tratatele și convențiile necesare în acest sens,
urmând a fi ratificate până în anul 2000.
2003 - Se răspândește zvonul iminenței unui nou război mondial.
Susținătorii guvernării globale pun problema promulgării unei legi marțiale și
implantării de microcipuri sub pielea fiecărui cetățean. Să sperăm, totuși, că
nu vor avea ultimul cuvânt...
Jan van
Helsing - Organizațiile secrete și puterea lor în secolul XX
Jan van Helsing, pe
numele său real Jan Udo Holey, s-a născut pe data de 22 martie 1967 în localitatea
Dinkelsbühl din Germania. A frecventat școlile din Crailsheim și Heidelberg și
și-a desăvârșit educația la München și Cambridge. „van Helsing” este
pseudonimul literar pe care Holey și l-a ales, inspirat de nuvela lui Bram
Stoker, „Dracula”. Este considerat un autor controversat, deoarece în scrierile
sale avansează teorii ale conspirației, cum ar fi implicarea Francmasoneriei în
conducerea lumii, supraviețuirea lui Hitler după Al Doilea Război Mondial,
asasinarea lui Kennedy, OZN, Pământul gol în interior, Protocoalele
înțelepților Sionului. În prezent, Jan van Helsing are propria editură, unde,
pe lângă cărțile sale, le publică și pe cele ale autorilor similari lui.
Cartea „Organizațiile secrete
și puterea lor în secolul XX”, din care vă atașăm mai jos un fragment
consistent, a fost interzisă în Germania
și Elveția. În ea sunt tratate subiecte precum istoria ascunsă, secretele
acumulării bogăției și puterii, controlul asupra destinului omenirii, planificarea
Noii Ordini Mondiale. Conținutul cărții este tulburător. Aflăm
cum și când au fost create organizațiile secrete, care este adevărata putere
care conduce lumea, cine sunt inițiații, ce vor ei și cum lucrează pentru a-și
atinge scopurile. Este vorba de acel gen de secrete care sunt rareori
consemnate în cărțile de istorie și niciodată pomenite în mass media.
-->
