-->
TEIUL
COPACUL CARE VINDECĂ ȘI TRUPUL ȘI SUFLETUL
COPACUL CARE VINDECĂ ȘI TRUPUL ȘI SUFLETUL
Dacă este adevărat că bolile trupești sunt provocate de boli sufletești, și
reciproca este la fel de valabilă: remediile naturii care vindecă sufletul,
vindecă sigur și trupul. Că este adevărat, o dovedește planta magică celebrată
la începutul lui iunie: teiul. Acest arbore ne este atât de aproape de suflet
nouă, românilor, încât e de-ajuns să-i simțim mireasma și deja putem să-i
decodificăm calitățile de leac. Parfumul florilor de tei ne aduce pace în suflet,
ne face meditativi și ne îmblânzește inima, pregătind-o pentru marile împliniri
ale verii. Totuși, să pășim dincolo de domeniul inspirației și să căutăm în
limbajul sec al enciclopediilor și al studiilor de specialitate descrierea
calităților terapeutice concrete ale acestui copac.
Unde găsim și cum culegem florile de tei
La noi în țară există 3 feluri de tei: teiul cu frunza în formă de inimă (Tilia cordata), care înflorește la
începutul lui iunie și are pe dosul frunzelor niște perișori gălbui; teiul cu
frunza mare (Tilia platyphillos),
care înflorește ceva mai târziu și are frunzele mai mari decât celelalte specii
înrudite; teiul argintiu (Tilia argentea),
care înflorește abia în iulie, având frunze și flori alburii. Indiferent de
tipul lor, toți teii au aceleași întrebuințări medicinale. Îi găsim în
asociații dense, adevărate păduri, mai ales în Dobrogea și în sudul Munteniei.
Dar teiul crește și în celelalte zone ale țării, de la câmpie și până spre zona
montană. Culegerea florilor de tei se face prin simpla rupere de pe ramuri.
Este o operațiune delicată, din cauza înălțimii mari a arborilor și a fragilității
extreme a ramurilor, care nu o dată s-au rupt, accidentându-i pe culegătorii
imprudenți. De aceea, recoltarea florilor de tei trebuie făcută de pe o scară
bine asigurată, pentru a evita situațiile periculoase. Obligatoriu, culesul se
face pe timp frumos. La minimum o zi după ce a plouat, pe timp uscat, florile
de tei au maximum de principii active. Se desprind florile de pe ramuri cu tot
cu bractee și se pun în săculețe de pânză. Uscarea se face la umbră, în locuri
bine aerisite, într-un strat gros de cca 5 cm. Din 1 kg de flori
proaspete se obține ceva mai mult de ¼ kg plantă uscată, care va fi depozitată
în locuri fără umiditate și răcoroase.
Cum se prepară și se administrează florile de tei
Pulberea. Se obține prin măcinarea cu râșnița a plantei
uscate. O linguriță rasă de pulbere (cca 1,5 g) se ține câteva minute sub
limbă, după care se înghite cu apă. Se ia pe stomacul gol, de 3-4 ori/zi.
Dozele maxime admise pentru pulberea de tei: copiii între 2 și 4 ani - maximum
2 g/zi, cei între 5 și 9 ani - maximum 3
g/zi, în timp ce copii între 10 și 14 ani - maximum 6 g/zi. Persoanele peste 14
ani vor lua aceeași doză ca și adulții, care este de maximum 12 g/zi.
Infuzia fierbinte. Se folosește pentru a provoca transpirația, element
foarte important în tratarea răcelilor și a unor boli ce apar pe fondul
intoxicării organismului. Se prepară prin opărirea a 2 lingurițe de flori
cu o cană de apă clocotită, după care se lasă un sfert de oră să infuzeze. Se bea fierbinte, așa încât efectul sudorific să fie maxim.
Infuzia combinată. Combină extracția la rece cu cea la cald, pentru
conservarea principiilor active. Se prepară astfel: 2-3 lingurițe de flori de
tei mărunțite se lasă la înmuiat în ½ cană de apă de seara până dimineața, când
se filtrează; maceratul se strecoară, iar pulberea rămasă se opărește cu încă ½
cană apă fierbinte, se lasă la infuzat 20 minute și se strecoară; se combină
cele două extracte; preparatul se bea cu o jumătate de oră înainte de mese.
Doza: 3 căni pe zi.
Tinctura. Se umple pe jumătate un borcan cu pulbere de flori
de tei, completându-se restul cu alcool de 40°. După ce conținutul a fost omogenizat
prin amestecarea alcoolului cu planta, se închide borcanul ermetic și se lasă
la macerat timp de 8 zile. Lichidul se filtrează prin tifon și se păstrează în
sticluțe mici, închise la culoare.
Băile terapeutice. Două mâini de flori de tei se lasă la înmuiat timp
de 12 ore (de seara până dimineața) într-o oală cu 4 litri de apă călduță, după
care se filtrează. Maceratul obținut se pune deoparte, iar planta rămasă se mai
opărește cu 1 litru de apă timp de 10 minute și se filtrează. Se toarnă ambele preparate
în cada de baie, peste apa fierbinte. De regulă, băile cu flori de tei se fac
seara, deoarece au un puternic efect somnifer.
Tratamente interne
Anxietate (stări de teamă fără un motiv aparent) - teiul diminuează stările de anxietate, precum și unele
tulburări asociate lor: atacuri de panică, distonie neurovegetativă etc. În
terapia contra anxietății se administrează pulberea de tei, din care se iau
câte 2 g de 3 ori/zi, în cure de 6 săptămâni, urmate de 2 săptămâni de pauză.
Iritabilitate nervoasă, isterie - se face o
cură cu infuzie combinată de tei, din care se bea câte o cană (250 ml) de 3
ori/zi, în cure de 28 de zile. Este un tratament recomandat și persoanelor la
care aceste probleme emoționale apar pe fondul insomniei, al epuizării sau al
anumitor tulburări hormonale (sindrom premenstrual, menopauză).
Insomnie - se bea un pahar de infuzie combinată de tei la
câteva ore după masa de seară, imediat înainte de culcare. Florile de tei
conțin principii active care induc starea de somn, acționând printr-un mecanism
similar cu cel al medicamentului Benzodiazepină. Atenție însă, o doză
prea mare de tei poate avea un efect contrar, alungând somnul.
Dureri de cap, migrenă - se beau 1-3 căni de ceai
de tei fierbinte, pe stomacul gol. Acest tratament are efecte sedative rapide,
diminuând intensitatea durerii de cap. În migrenele biliare, infuzia de tei
poate declanșa reflexul vomitiv - un element care vă poate contraria, dar care
este pozitiv. Dați curs acestui reflex natural care deblochează colecistul și
grăbește sfârșitul migrenei.
Adjuvant în hipertensiune arterială - se
administrează pulbere de tei, din care se ia câte o linguriță, de 4 ori/zi, în
cure de 60 de zile, urmate de 15 zile de pauză. Teiul acționează prin efect vasodilatator,
prin acțiune sedativă la nivelul sistemului nervos central și prin efect
depurativ, eliminând surplusul de apă din organism.
Adjuvant în febră - 2 căni de infuzie de tei caldă stimulează o transpirație intensă, ceea ce va duce la scăderea temperaturii. Se bea mai ales în
accesele de febră asociate infecțiilor acute.
Răceli (viroze respiratorii), gripă - teiul nu are
un efect antiviral, dar ajută la reglarea temperaturii, la eliberarea căilor
respiratorii, reduce și elimină durerile musculare și de cap asociate acestor
afecțiuni. Se ia infuzie combinată, îndulcită cu miere, câte 1 litru/zi, până
la vindecare.
Tuse iritativă, tuse productivă, bronșită - în
florile de tei există anumite substanțe emoliente (mucilagii), care reduc
senzația de iritare de pe căile respiratorii și, ca atare, calmează tusea
uscată. Aceste principii active sunt utile și în tusea productivă, deoarece
ajută la eliminarea secrețiilor în exces de pe căile respiratorii. Se bea
infuzie combinată, câte o cană de 3 ori/zi. În bronșită, se bea infuzie
fierbinte de tei, 2 căni/zi. Are efect calmant: diminuează intensitatea acceselor
de tuse, ajută la eliminarea secrețiilor de pe căile respiratorii și combate
accesele de febră.
Adjuvant în retenția de lichide - se face o
infuzie combinată de tei ceva mai concentrată (50 g la 1 litru de apă), care se
ia cu lingura, pe parcursul a 2 zile. Această infuzie amplifica diureza și
stimulează eliminarea surplusului de lichide prin transpirație. Suplimentar, se
fac băi generale cu flori de tei, care au efect diuretic și calmant, fiind
utile și contra cistitei și a nefritei.
Gastrită - durerile de tip arsură, specifice acestei
afecțiuni, sunt alinate și vindecate cu pulbere de tei. Pe de o parte, reduce
nivelul de stres și tensiunea psihică, iar pe de alta, protejează și cicatrizează
mucoasa gastrică. Se ia câte o linguriță de pulbere de 3-4 ori/zi, înainte de
mese. În perioadele de criză puternică, cu dureri intense, nu se mănâncă nimic
timp de 24 de ore. Se beau mari cantități de infuzie combinată de tei,
neîndulcită. Pentru o mai mare eficiență, se pune la macerat, împreună cu
teiul, și o cantitate egală de rădăcină de lemn-dulce.
Adjuvant în hepatita de tip B și C - Principiile
active din teiul argintiu au efect hepatoprotector. Efectul de protejare a
celulei hepatice, combinat cu cel de stabilizarea și de calmare psihică, recomandă
teiul în tratarea hepatitelor cu posibilă evoluție spre ciroză (evoluție
accelerată de stres). Se recomandă administrarea a 2-3 căni de infuzie combinată
de tei/zi, în cure de 4 săptămâni, urmate de altele 4 de pauză.
Dureri articulare în artrită - Administrarea
infuziei combinate de tei reduce inflamația și mai ales durerile articulare.
Acest efect se datorează flavonoidelor din florile de tei. Se țin cure de 21 de
zile, timp în care se consumă 3 căni/zi de infuzie combinată de tei, înainte de
mese.
Adjuvant în limfom malign - Un studiu
argentinian indică o acțiune antitumorală a florilor de tei cu frunza în formă
de inimă. Se recomandă administrarea a 2-3 căni de infuzie combinată/zi. Are
efect de inhibare a multiplicării celulelor tumorale și induce autodistrugerea
acestora. Aceste efecte se datorează substanței scopoletina, conținută de
florile acestei specii de tei.
Tratamente externe
Insomnie, agitație la bebeluși - unul din cei
mai mari fitoterapeuți contemporani, francezul Maurice Messegue, povestea că
prima sa inițiere în arta tămăduirii cu plante a primit-o la doar 4 ani, când
tatăl sau îl îmbăia cu flori de tei. Sub influența acestei băi, starea lui de
spirit se alchimiza brusc: tensiunile și supărarea îi dispăreau ca prin farmec
și un somn binefăcător îl cuprindea imediat. Această plantă îi inducea vise
atât de frumoase și de intense, încât le-a ținut minte toată viața. În aceste
vise vedea „zâne-flori”, a căror prezență îl făcea fericit. Și în
medicina noastră populară băile cu flori de tei erau folosite pentru a liniști
somnul celor mici, dar și pentru tratarea cu succes a tusei convulsive.
Coșmaruri, tulburări de somn - Se umple o
față de pernă cu flori de tei uscate și se folosește în locul pernei, în timpul
somnului. Este un tratament de medicină populară cu o eficiență incredibilă,
deși mecanismele biologice prin care acționează sunt încă inexplicabile.
Precauții și contraindicații la tratamentul cu flori de tei
Administrat în doze normale, niciun studiu făcut până acum nu a pus în
evidență vreo formă de toxicitate a teiului, nici măcar asupra femeilor care
alăptează sau a celor însărcinate.
Teiul și magia
- În Roma Antică, teiul simboliza iubirea conjugală și fidelitatea în
cuplu, fiind în același timp și arborele lui Venus (zeița iubirii) și al Iunonei (zeița înțelepciunii). Cuplurile tinere își împodobeau altarul casei cu
ramuri de tei înflorite, pentru a beneficia de înțelepciune și stabilitate.
- Poetul Ovidiu, cel exilat pe țărmul Pontului Euxin, afirma că de
sărbătoarea dedicată zeiței fertilității, fecioarele se împodobeau cu coroane
din flori de tei.
- Triburile germanice de acum două milenii considerau teiul ca fiind un
arbore al păcii și dreptății. În fiecare an, vara, era adorat ca arbore sacru
și sărbătorit cu dansuri și muzică. Judecata tribală se făcea la tulpina unui
tei, pentru a ajuta judele să dea verdictul corect.
- Prezicătorii sciți împărțeau o frunză de tei în trei bucăți egale, pe
care le înfășurau în jurul degetelor de la mâna stângă, pentru a obține
inspirația și a căpăta puterea de a ghici viitorul.
- În folclorul polonez există și acum credința că teiul plantat în fața
casei apără familia de spiritele rele, aduce noroc și pace și ajută oamenii să
nu cedeze diferitelor ispite.
- Conform credinței populare franceze, o căsătorie nu se mai destrăma dacă
mirii treceau la nuntă pe sub doi tei cu coroanele împreunate.
- În Estonia și în Lituania există obiceiul ca femeile tinere să aducă
ofrande de hrană la un tei înflorit, cerând fertilitate și liniște în familie.
- La români, ramurile de tei înflorit sunt aduse acasă de Rusalii, după ce
au fost sfințite de preot la biserică, fiind ținute la ușă ori lângă icoane. Se păstrează toată vara, având darul de a alunga grindina și furtunile
distrugătoare, menținând seninul în casă. În satele din Bucovina se împodobesc
mormintele cu ramuri de tei înflorite, pentru a le aduce morților pacea și împăcarea.
Se crede că strămoșii îmbunați cu flori de tei veghează asupra celor vii și-i
feresc de necazuri.
Încă din Evul Mediu, cărbunele
din lemn de tei era folosit în satele românești ca leac sigur contra ulcerului
stomacal, flatulenței și constipației. Se luau 2 lingurițe de cărbune pisat, în
apă.
- În multe situri arheologice din Elveția s-au descoperit veșminte
imprimate cu extract de tei. Obiceiul a fost păstrat și de popoarele slave,
până în timpurile moderne.
- În creștinismul primitiv, lemnul de tei era considerat sfânt și exista
obligația ca statuetele Fecioarei Maria și catapetesmele să fie cioplite din
lemn de tei (Lignum sacrum).
- În astrologie, teiul este asociat cu luna, miresmei sale fiindu-i
atribuit un efect afrodiziac.
- În antichitate, vindecătorii transferau bolile asupra teiului. Mulți părinți plantau un tei când li se năștea un copil, convinși
fiind că astfel va fi ocrotit de boli. În caz că totuși se îmbolnăveau, erau
întinși la umbra unui tei înflorit.
- În coroana
teiului, nu cad niciodată săgeţile trăsnetelor, explicaţia fiind magnetismul
diferit al teiului, faţă de cel al altor arbori. Este ştiut că ţăranii, prinşi
pe câmp de ploile repezi de vară, aleargă să se adăpostească sub un tei
singuratic, evitând alţi arbori care ar atrage fulgerele. În plus, umbra teiului
nu provoacă răceli sau boli pulmonare, aşa cum se poate întâmpla cu persoanele
care dorm la umbra nucului.
Mierea de tei are o puternică
aromă de flori de tei, cu reflexe luminoase, galbene-portocalii. Cristalizează
uşor, mai ales dacă este ţinută la rece. Mierea de tei produsă în România este
exportată în toată Europa de Vest, fiind foarte căutată datorită calităţilor
deosebite pe care le are. În primul rând, această miere are proprietăţi
antimicrobiale şi antiinflamatorii. Este folosită în tratarea crampelor şi a
bolilor renale şi foarte frecvent împotriva guturaiului, răcelii, tusei şi iritaţiilor
gâtului, pentru că are o puternică
acțiune antibacteriană la nivelul căilor respiratorii, dizolvând mucusul
şi curăţând gâtul. Fiind un calmant al sistemului nervos, este recomandată
împotriva insomniei, oboselii sau stresului. În prezent, România deţine cea mai
mare suprafaţă de pădure de tei din toată Europa.
Recent, Agenţia de Protecţie a Mediului
din Iaşi a încheiat inventarierea arborilor seculari şi a celor cu valoare
biologică, considerați monumente ale naturii, protejate de lege. Printre aceștia,
se află şi Teiul lui Eminescu. Specialiştii afirmă că acesta are exact 458 de
ani. Este al şaselea ca vârstă, fiind devansat de trei stejari, care au între
530 şi 600 de ani, și de un păr, care are puţin peste 6 secole. Întâmplarea
face însă ca cel mai vârstnic arbore să fie tot un tei. El se află în incinta Mânăstirii
Bârnova şi are peste 650 de ani.
-->
Se consuma doar floarea de tei? fara frunzulite? adevarat?
RăspundețiȘtergereSe consumă florile de tei împreună cu „bracteele”, adică frunzulițele de la baza florilor. Lucrul acesta este specificat la începutul articolului. Deci așa cum știați și dv.
ȘtergereCeaiul de tei este preferatul meu, ca gust, cu toate ca se spune ca nu prea este bun pentru baieti, pentru ca scade tensiunea.
RăspundețiȘtergereFoarte interesant .Am aflat cum se prepara pulberea ,tinctura si fiind consumatoare de miere in locuind de cativa ani zaharul ,m-am bucurat ca mierea de tei are atatea calitati.Chiar recent am cumparat miere de tei .In legatura cu teii de la Iasi care au fost taiati de curand nu pot sa spun ca exista oameni si sunt destui care pentru bani nu mai tin cont de nimic ,nici de valoarea acelor tei magnifici de pe b-dul Copou care aveau ceva sute de ani ,nici de renumele Iasului si datorita frumosilor tei.
RăspundețiȘtergereDoream doar să știu dacă este ocrotit de lege teiul, mulțumesc anticipat pt un raspuns
RăspundețiȘtergere