Aliyaua română din Israel

ALIYAUA ROMÂNĂ DIN ISRAEL

Termenul Aliyah înseamnă imigrarea evreilor din diaspora în țara lui Israel (Eretz Yisrael), identificată de aceștia cu teritoriul Palestinei. Acest concept de reîntoarcere în Țara Sfântă sau „urcarea la Ierusalim” apare pentru prima oară în istoria evreilor în timpul exilului babilonian și a devenit una dintre dogmele de bază ale ideologiei sioniste. Actul opus este numit yerida, și înseamnă emigrarea, ieșirea din Israel sau „coborârea de la Ierusalim”.

Cât timp s-a aflat în diaspora, poporul evreu a trăit cu această aspirație națională, însă ea n-a putut fi împlinită decât odată cu apariția „Mișcării sioniste”, spre sfârșitul secolului al XIX-lea. Imigrarea la scară largă în Palestina a început în anul 1882, iar după declararea Independenței Statului lui Israel, pe 14 mai 1948, peste 3 milioane de evrei din 90 de țări au făcut Aliya și au sosit aici. În prezent, pe lângă cei din Israel, evreii sunt concentrați în cel mai mare număr în Statele Unite ale Americii. Fiecare Aliya a adus cu sine cunoștințele, tradițiile, arta, bucătăria, limba şi muzica ei, având un rol  important în dezvoltarea statului modern Israel.

Aproximativ 350.000 de evrei au imigrat în Israel din România. Aceasta este o Aliya valoroasă, liniștită și modestă, care a contribuit la construirea și dezvoltarea țării. Așa cum se spune în limba română, o Aliya care „tace și face”. Să cunoaștem câțiva evrei născuți România care au imigrat în Israel și s-au afirmat în diferite domenii:  

 

Aaron Aaronsohn - s-a născut în 1876 la Bacău. Agronom și botanist, a întocmit harta botanică a Palestinei şi a împrejurimilor și a devenit un expert în domeniu. În călătoria din 1906 pe muntele Hermon, a descoperit grâul sălbatic - Dicoccoides triticum sau „mama grâului” - o descoperire importantă pentru agronomi şi istoricii civilizaţiei umane. A fost, de asemenea, un militant sionist. Împreună cu sora lui, cu asistentul Avshalom Feinberg şi cu alţi câţiva, Aaronsohn a fondat şi condus organizaţia Nili (Netzakh Yisrael Lo Yishaker - „Dumnezeul lui Israel nu vă minte”), o rețea de spionaj evreiesc care a ajutat Regatul Unit în lupta împotriva Imperiului Otoman în Palestina, în timpul Primului Război Mondial.

 

Chaim Sheba - s-a născut în 1908 în Bucovina, în comuna Frasin de lângă Gura Humorului, și a emigrat în 1933 în Palestina (Eretz Yisrael - Țara lui Israel) aflată sub mandat britanic. Sheba a fost fondatorul Centrului Medical care-i poartă numele și una dintre personalitățile medicale care au înființat Facultatea de Medicină a Universității din Tel Aviv. De asemenea, a contribuit la înființarea facultăţilor de medicină din Ierusalim și Haifa. Din 1949 a activat ca profesor de medicină la Universitatea din Ierusalim. În 1968, a primit Premiul Israel pentru medicină.

 

Harden Ashkenazy - neurochirurg de renume mondial, născut în București, în 1947, s-a numărat printre imigranții ilegali care au încercat, fără succes, să ajungă în Palestina (Eretz Yisrael) la bordul navei Pan York. El și ceilalți imigranți au fost trimişi în Cipru, de unde Haganah (o organizație paramilitară evreiască), după ce a aflat de prezenţa lui acolo, l-a scos pe furiş şi l-a dus în Palestina. După 1948, dr. Ashkenazy a înfiinţat secţia de neurochirurgie de la Spitalul Beilinson din Tel Aviv. Inițial, în România comunistă i s-a refuzat cererea de emigrare, dar în cele din urmă, a putut pleca cu ajutorul lui Teohari Georgescu, ministru de interne în Guvern. El l-a întrebat: „Spune-mi, Harden, de ce vrei să mergi în Palestina și să renunți la tot?”. La care Harden a răspuns: „Vreau să fiu în propria mea țară” (din cartea „Raquela - o femeie din Israel” de Ruth Gruber).

 

Martin Kieselstein - medic și artist, este un supraviețuitor al Holocaustului. S-a decis să devină medic în timp ce se afla în lagărul de concentrare, cu scopul de a-i ajuta pe cei care au fost în lagăre. A lucrat la spitalul Bikur Cholim din Ierusalim și a fost recompensat cu Yakir Ierusalim (cetățean demn de Ierusalim) de către Teddy Kolek pentru serviciile extraordinare aduse pacienţilor în vârstă. În sculptura sa abordează Holocaustul sub diferitele lui aspecte.

 

Emeric Lax - profesor emerit de radiologie, a absolvit Universitatea din Târgu Mureș în 1950. La Hadassah Ein-Karem a pus bazele centrului de mamografie. A  fost considerat unul dintre cei mai buni specialişti în mamografie din Israel. Profesorul Lax, având cunoştințe deosebite în domeniul osteologiei, gastroenterologiei şi pulmonologiei radiologice, a format multe generații de specialiști. În 2005, a fost distins cu diploma onorifică pentru activitatea clinică şi pedagogică în Hadassah.

Zvi Laron - s-a născut în 1927 la Cernăuți, în Bucovina de Nord, azi parte a Ucrainei. Și-a făcut studiile de medicină la Universitatea din Timișoara și în 1947 a emigrat în Palestina (Eretz Yisrael - Țara lui Israel). Între anii 1956 și 1957 s-a specializat în pediatrie și endocrinologie pediatrică în SUA, la Spitalul General Massachussets din Boston, la Facultatea de medicină a Universității Harvard și la un spital din Pittsburgh. Ulterior, a predat la Universitatea din Tel Aviv. În anul 1966 a descris tipul de nanism numit mai târziu sindromul Laron. Cercetările sale au deschis calea pentru tratarea multor cazuri de tulburări hormonale de creştere şi diabet zaharat juvenil. În anul 2009, profesorului Zvi Laron i s-a acordat cea mai mare distincţie din țară, Premiul Israel pentru Cercetări Medicale.

Uzia Galil - născut în București, este considerat fondatorul industriei hi-tech israeliene. El a început cu o mică afacere electronică numită Elron Electronic Industries, care a devenit unul dintre pilonii economiei israeliene şi a high-tech-ul ei „miraculos”. Ulterior, a înființat compania Elbit Systems, care a construit unul dintre primele microcalculatoare, iar în 1972 a înființat Elscint, care producea dispozitive medicale. Această companie a produs echipamente de imagistică medicală, cum ar fi RMN şi scanere CT. Galil este, de asemenea, conducătorul companiei Uzia Initiatives and Management, care asigură sprijin tinerilor antreprenori și unor grupuri de frunte din domeniul dezvoltării tehnologiilor.

Bruno Landesberg - născut în 1920, este unul dintre industriașii cei mai importanţi şi mai influenţi ai Israelului, fondatorul, directorul general şi președintele întreprinderii Sano-Bruno Enterprises Ltd., care fabrică produse de curățenie și care bate concurența greilor pe plan mondial. În 1965, preşedintele de atunci al Israelului, Haim Herzog, îi acorda lui Bruno Landesberg Premiul pentru Excelenţă în Industrie, acesta fiind unul dintre israelienii originari din România care au pus pe picioare industria micului stat din Orientul Mijlociu. Dar Landesberg nu este numai un om de afaceri, ci și un filantrop și pacifist. Printre dintre cei mai bogați români din lume, Bruno este ceea ce se cheamă un capitalist cu față umană. În semn de apreciere, în 2013, Preşedinţia României l-a decorat pentru contribuţia marcantă pe care a avut-o la îmbunătăţirea relaţiilor bilaterale româno-israeliene. În prezent, este consul onorific al României în Israel.

 

Itzhac Ben Zvi Guttman (Țicu, cum îi spuneau apropiații) - a fost un supraviețuitor al Holocaustului. Inginer aeronautic cu studiile făcute în România, după ce a imigrat în Israel, a lucrat în industria aerospațială, unde a contribuit la înfiinţarea ingineriei aeronautice, precum și la dezvoltarea și executarea de proiecte, atât în domeniul aviației civile, cât și celei militare. În 1981, după ce a condus Biroul european al industriei aerospațiale de la Paris, a fost numit director general adjunct al IAI ((Israel Aerospace Industries - Industria aeronautică israeliană).

 

Lia van Lerer - născută Grünberg la 4 august 1924 în localitatea Bălți din România (azi în Rep. Moldova) este o animatoare a vieții cinematografice în Israel, filantroapă și activistă pe tărâm obștesc. Este considerată prima doamnă a industriei de film israelian şi un pionier în domeniul arhivării de filme din Israel. În 2004 a primit Premiul Israel (premiul de stat) pentru contribuția determinantă la dezvoltarea culturii cinematografice în această țară. Distincția i-a fost acordată pentru calitatea ei de fondatoare și directoare (până în 2008) a Cinematecii din Ierusalim și a Festivalului Internațional de Film ce se desfășoară la Ierusalim din 1984.

 

Angelica Rozeanu (1921-2006) - a fost una dintre cele mai de succes jucătoare de tenis de masă feminin din istoria sportului, devenind campioană mondială de șapte ori pentru România între anii 1950 și 1956. A jucat tenis de masă de performanță în România și în Israel, fiind campioană națională a ambelor țări (de 20 de ori a României și de 3 ori a Israelului). Născută la București, într-o familie de origine evreiască, a fost campioană națională a României de 20 de ori în anii 1936 și 1957. După căsătorie, în 1960, a emigrat în Israel, iar în anii 1960, 1961, 1962 a fost campioana la tenis de masă a Israelului. În întreaga sa viață sportivă, Angelica Rozeanu a câștigat un total impresionant de 17 medalii de aur și 12 medalii de argint și de bronz. A intrat în Panteonul Gloriei (Hall of Fame) al sportivilor evrei în 1981, iar în 1995, în Panteonul Gloriei tenisului de masă internaţional.

 

Aharon Zeevi Farkash - s-a născut în 1948 în România. Deține gradul de general și se numără printre cei mai mari experți ai lumii în domeniul securității militare și de informații. A fost șeful Direcției de Informații Militare israeliene (Aman) între anii 2002 și 2006. Generalul Farkash este fondator şi preşedinte al FST21 ltd. (Advanced Security Technology Services), o companie care produce tehnologie pentru securitate avansată. FST21 a creat un sistem ingenios pentru siguranța clădirilor și securitatea sistemelor, care acționează ca un portar virtual. Sistemul a fost premiat la nivel internațional.

 

Eli Yitzhaki - colonel în rezervă, după un lung serviciu militar, a început să lucreze la Agenția Evreiască, unde a îndeplinit mai multe misiuni importante, printre care și în București. În 1991 a fost numit directorul stației de transfer al emigranților din fosta Uniune Sovietică în drum spre Israel. În 2014, în subsolul casei lui Elie Wiesel din Sighet s-a deschis muzeul Holocaustului comunității evreiești din Maramureș și în special cel din Sighet. Unul dintre arhitecţii acestui proiect a fost Eli Yitzhaki, care a avut doi frați ce au pierit în Holocaust.

 

Reuven Rubin (1893-1974) a fost un pictor evreu născut la Galați, având la naștere numele de Rivn Zelicovici. În 1948 a fost cel dintâi reprezentant diplomatic, cu rang de ministru plenipotențiar, al statului Israel în România. Și-a petrecut tinerețea la Fălticeni, unde a semnat punerea în scenă a piesei „Avarul” de Molière. Ca artist, s-a numărat printre fondatorii noului stil Eretz-Yisrael. Temele sale predilecte au fost peisajul biblic, folclorul și oamenii. Multe dintre picturile sale înfățișează Ierusalimul și Galileea. Rubin este el mai popular artist israelian al tuturor timpurilor. Lucrări purtându-i semnătura înregistrează de ani buni recorduri la licitaţiile din Israel şi din afară.

 

Marcel Iancu - s-a născut în 1895 la București și a murit în 1984 la Ein Hod, în Israel. A absolvit Academia de Arhitectură din Zurich și a studiat pictura cu Iosif Iser. A fost un eseist și un artist vizual, care a contribuit la dezvoltarea artei israeliene. Este cunoscut drept co-creator al dadaismului, un curent cultural și artistic nonconformist, care a căutat modalități noi de exprimare artistică. Se stabilește în Palestina în 1941. După 1953, când statul Israel luase deja ființă, activitatea lui s-a axat pe întemeierea aşezării Ein Hod, o colonie unde locuiesc şi creează artiştii.

 

Nauhm Gutman - s-a născut în 1898 în Telenești, județul Orhei din Basarabia și a murit în 1980 la Tel Aviv. A fost pictor, peisagist, ilustrator și grafician, contribuind la crearea unui stil israelian distinct, departe de influențele europene ale profesorilor săi. A lucrat cu materiale diferite: ulei, acuarelă, guașă și stilou și cerneală. Gutman a fost, de asemenea, un cunoscut scriitor și ilustrator de cărți pentru copii. În 1962 a fost câștigătorul premiului Hans Christian Andersen, iar în 1978 i s-a decernat Premiul Israel pentru contribuția sa la literatura pentru copii.

Yaakov (Yankale) Bodo - s-a născut în România în 1931 și a imigrat în Israel împreună cu familia în 1950. Este un actor și un comedian cunoscut şi apreciat pentru numeroasele sale apariţii în filme israeliene și pentru rolurile pe care le-a jucat în teatru, mai ales cel de limbă idiș. Bodo a primit Premiul Teatrului Israelian pentru întreaga carieră, Premiul Edith și Israel Pollack, precum și Premiul Fundaţiei Lerner.

 

Andrei Călărașu - născut Bernard Gropper pe 22 mai la Botoșani, este un supraviețuitor al Holocaustului și un celebru regizor de film și teatru, atât în România, cât și în Israel. Copilăria și adolescența și le-a petrecut la Iași, într-o familie tradiționalistă, care l-a îndrumat spre medicină, dar după un an de facultate se retrage și se înscrie la Conservatorul de artă dramatică. Din 1948 se mută la București, ocazie cu care maestrul Andrei Finți îl „botează” cu actualul nume, deoarece comunitatea evreiască din Călărași l-a îngrijit și i-a salvat viața când a fost scos muribund și singur din „trenul morții”, după pogromul de la Iași. A debutat în 1955 cu comedia „Și Ilie face sport” (avându-i în distribuție pe Puiu Călinescu, Horia Căciulescu și Mircea Crișan), filmele ulterioare exploatând și ele cu precădere registrul comic. A imigrat în Israel în 1965. Aici, a început să lucreze la Școala de artă Beit Zvi, unde a pus bazele Secţiei de Film și Televiziune. A fost, de asemenea, membru în echipa de fondatori ai Televiziunii Israeliene. A lucrat în TV și radio timp de 30 de ani, regizând sute de programe.

 

Mendi Rodan (1929-2009) - născut în Iași, a luat lecții de vioară de la vârsta de 5 ani. Mai târziu, mentorii și profesorii săi de muzică au fost Mircea Bârsan și armeanul Garabet Avakian. A studiat arta dirijorală cu celebrul dirijor Constantin Silvestru, la Academia Națională de Muzică din București. La vârsta de 16 ani era prim violonist al Orchestrei simfonice a României, iar la 24 de ani a devenit dirijorul acesteia. În 1958 a depus o cerere de imigrare în Israel. Ca urmare, a fost dat afară din toate pozițiile pe care le ocupa și nevoit să se mute la Bacău, până când a reușit să părăsească țara. În Israel, a fost directorul muzical al Sinfoniettei din Beersheba timp de 14 sezoane. Apoi, a fost directorul muzical și dirijorul Orchestrei Naționale a Belgiei și directorul artistic al Orchestrei Corpului Educației Forțelor de Apărare israeliene. A lucrat cu Orchestra Filarmonică din Israel, și a fost director muzical și dirijor principal al Orchestei Simfonice Rishon LeZion. În 2006, Rodan a primit Premiul Israel pentru muzică.

 

Nancy Silviu Brandes - născut în București pe 1 mai 1946, este dirijor, aranjor, compozitor și actor de comedie. A studiat muzicologia la Conservatorul „George Enescu” din Iași, promoția 1972. În România, este cunoscut ca membru fondator al trupei „Roșu și Negru”, una dintre cele mai tari formații românești la vremea respectivă. A imigrat în Israel pe la mijlocul anilor 1970 și a colaborat cu artiști renumiți, precum Ofra Haza, Zohar Argov, Avi Toledano, Yair Nitzan, Mirel Reznic. În prezent, este încă un artist activ.

 

Mirel Reznic - a absolvit Institutul Politehnic din București. Trăiește în Tel Aviv și este un binecunoscut violonist. Repertoriul său include diferite stiluri muzicale, de la cea clasică la cea evreiască, precum și muzică din diferite colţuri ale lumii, cum ar fi muzica ungurească, românească și țigănească. Modul în care interpretează „Ciocârlia” lui George Enescu este extraordinar! Mirel se numără printre fondatorii  Festivalului de Klezmer din Tzfat, și a participat la edițiile sale în calitate de artist principal mai mulți ani la rând. Este foarte apreciat pentru virtuozitatea sa, atât în Israel, cât și în străinătate:

http://www.youtube.com/watch?v=e0HXE-tjY3w

Yoel Rippel - este avocat, umorist, actor de comedie și textier. A scris cântece și scenete umoristice pentru mulți actori de comedie și a participat la numeroase programe de divertisment. A fost moderatorul spectacolului „Noi, românii” din septembrie 2013, la care au participat Maya Morgenstern, Lia Koenig, Yaakov Bodo, Sandra Sadeh, Gabby Sadeh şi Iris Lackner. În martie 2014, a publicat cartea „Noi, românii”, în care, referindu-se la imigranții români în Israel, spune: „Cu siguranță au contribuit aici, o mare contribuție în fiecare domeniu. Cu tristețe mă gândesc cum ar arăta țara noastră fără români”.

Surse:

Wikipedia

http://pt.slideshare.net/noemic25/aliyaua-romana-in-israel-noemi-nx-powerlite