Oul și sănătatea

-->

OUL ŞI SĂNĂTATEA

 
Unul dintre miturile despre alimentaţie: oul este un aliment toxic şi, consumat frecvent, duce la creşterea colesterolului şi la dureri de ficat. Fals! Această concepţie eronată a apărut pe la începutul anilor ‘80, perioadă când au apărut primele semnale de alarmă în legătură cu creşterea ratei obezităţii Intenţiile au fost bune dar concluziile false. În acea vreme, cercetătorii au studiat conţinutul oului, au descoperit că acesta conţine colesterol şi, fără alte investigaţii, l-au trecut pe lista neagră. Au trecut mai bine de 20 de ani de atunci, ştiinţa a avansat şi împreună cu ea şi înţelegerea noastră despre organismul uman. Da, oul conţine colesterol. Acest lucru nu poate fi negat. Însă fiecare celulă din organismul nostru conţine colesterol, iar atât de mult-hulitul colesterol e doar un factor în bolile cardiovasculare şi nu principalul vinovat.

Oul există în alimentaţia omului de foarte mult timp. Practic, dintotdeauna. Cu mult timp înainte de apariţia cerealelor şi a celorlalte alimente, care sunt în mod fals promovate ca alimente sănătoase. Organismul nostru este în mod natural adaptat la consumul ouălor, spre deosebire de lapte spre exemplu, aliment apărut relativ recent în alimentaţia umană. Ceea ce este şi mai interesant este că omul, din cele mai vechi timpuri, obişnuia să consume o cantitate foarte mare de ouă la o singură masă. O dată găsit un cuib nepăzit, ouăle nu erau raţionalizate pe parcursul mai multor zile, ci mai mult ca sigur, consumate imediat. Deci organismul nostru este nu doar adaptat la consumul ouălor, ci şi la un consum destul de însemnat.

Partea bună este că, pe lângă colesterol, oul conţine şi o cantitate destul de mare de lecitină, substanţă care previne depunerea colesterolului pe vasele de sânge. Deci, deşi oul conţine o cantitate mare de colesterol, el conţine în acelaşi timp şi „antidotul” – suficientă lecitină, astfel încât poate fi considerat un aliment neutru din punct de vedere al aportului de colesterol în organism. Mai mult, gălbenuşul conţine o multitudine de vitamine şi minerale esenţiale pentru organismul uman, alături de proteine şi de grăsimi. Astfel, 100 g de ou conţin 500 mg colesterol, 130 mg sodiu, 130 mg potasiu, 12 mg magneziu, 200 mg fosfor, 50 mg calciu, 2 mg fier, 40 micrograme caroten, vitaminele B6, B12, D şi E şi acid folic. Toţi aceşti micronutrienţi au o serie de efecte benefice, cum ar fi prevenirea cataractei, buna funcţionare a sistemului nervos, creşterea imunităţii (prin conţinutul natural de vitamina D), reducerea inflamaţiilor şi alergiilor, creşterea sănătăţii părului şi a unghiilor, îmbunătăţirea memoriei sau detoxifierea de metale grele. Şi reţineţi că toate aceste vitamine şi minerale sunt conţinute exclusiv de gălbenuş. Albuşul, partea înainte considerată bună a oului, conţine doar proteină şi o toxină – avidina. Chiar şi coaja oului este comestibilă şi poate reprezenta o sursă bună de calciu. În concluzie, oul este un aliment complet, reprezintă o sursă excelentă de proteine, grăsimi, vitamine şi minerale şi nu este responsabil pentru creşterea colesterolului.

Cum gătim oul?

Am stabilit deja că oul nu este un aliment periculos şi că poate fi consumat fără grijă, nu măreşte colesterolul, ba chiar aduce un număr important de vitamine liposolubile şi de minerale şi poate constitui o prezenţă constantă în alimentaţia  noastră. Întrebarea din titlul acestui articol este una validă, pentru că DA, ouăle trebuie gătite şi trebuie evitat consumul lor în stare crudă. Practica de a mânca ouă crude (în special albuşuri) provine de la începuturile erei culturismului şi nu este benefică din mai multe motive. Principalul pericol îl reprezintă bacteria Salmonella. Nu dispunem de o statistică pentru România, dar în SUA, cca 140.000 de oameni se îmbolnăvesc anual de enterocolită din cauza consumului de ouă preparate necorespunzător. Boala face victime rar (doar 30 de decese la 140.000 de infecţii), însă odată infectat, te aşteaptă între 5 şi 7 zile de diaree, febră, crampe abdominale şi stări de vomă, perioadă în care poţi pierde câteva kilograme bune. Căldura distruge Salmonella, iar o expunere de câteva minute la temperaturi de peste 75°C este suficientă pentru a omorî bacteria. De asemenea, am amintit că ouăle crude conţin avidină, o toxină numită şi antivitamina H (care se distruge prin preparare termică). Prin urmare, consumul excesiv de ouă crude duce la o deficienţă severă de vitamina H (denumită şi vitamina B8 sau biotină). Şi, nu în ultimul rând, proteina din ou se digeră şi se absoarbe mai bine dacă este supusă înainte unei surse de căldură. 

Metode bune de a consuma oul

Ouăle fierte – reprezintă de departe cea mai bună alegere pentru consumul oului. Fierbeţi oul timp de 2 minute și 30 de secunde din momentul în care apa începe să clocotească, astfel încât albuşul să se coaguleze, iar gălbenuşul să rămână moale. Această metodă este preferabilă ouălor fierte tari, pentru a evita denaturarea excesivă a proteinelor.

Oul românesc – se pune apă la fiert cu un praf mic de sare şi cu un vârf de linguriţă de oţet. Când dă în clocot, se dă drumul oului deodată şi se lasă să fiarbă. Se scoate cu o spumieră. Acest procedeu reprezintă de asemenea o alegere bună pentru gătitul oului.

Ouăle ochiuri ar merita un loc aparte în categoria „mituri dezvăluite”, deoarece ele au pe nedrept o reputaţie proastă. Preparate corect, sunt de asemenea o alegere bună. Cel mai important lucru în prepararea oului ochi este să păstrăm temperatura sub nivelul celei de fumegare a uleiului. Acest lucru se poate realiza prin folosirea unei cantităţi mai mari de ulei (care ajunge mai greu la o temperatură ridicată). Dacă evităm arsura (care reprezintă un puternic factor cancerigen), oul ochi este sănătos.

Oul crud: după spargere, albuşul se separă complet de gălbenuş, doar acesta din urmă fiind consumat, ca atare, cu ulei de măsline și puţină sare sau frecat cu miere și scorţişoară etc. E foarte important ca de la ouăle crude să se consume doar gălbenuşul. Ingerarea albuşului crud împiedică absorbţia la nivelul tubului digestiv a unor minerale și vitamine (mai ales biotina, adică vitamina B7), foarte importante pentru organism.

Gălbenuşul crud e bogat în fier asimilabil, în lecitină (esenţială pentru memorie şi metabolismul grăsimilor), în colină (necesară pentru transmiterea impulsurilor nervoase şi pentru sănătatea ochilor), în pigmenţi cu efect antioxidant şi antitumoral. Practic, cea mai mare parte a substanţelor vindecătoare din ou se află în gălbenuş. Consumat crud, este mai bine tolerat de organism decât cel gătit, înregistrând cele mai puţine reacţii alergice.

Metode proaste de a consuma oul

Oul prăjit – prin ou prăjit mă refer la următorul tip de preparare: se dă drumul oului în tigaia încinsă fără ulei, apoi se întoarce pe partea cealaltă. Metoda trebuie evitată pentru că nu putem controla temperatura, iar arsura dintre tigaie şi ou este inevitabilă.

Omleta – încă o metodă de pregătire nerecomandată, în primul rând din cauza arsurii inevitabile şi apoi pentru că omleta absoarbe o cantitate mult mai mare de ulei decât oul ochi.

Ouăle – sursă de sănătate

Ouăle utilizate în alimentaţie sunt produse de păsări, fiind cele mai mari celule din natură. Denumirea generică de „ou” se foloseşte doar pentru oul de găină. În cazul ouălor provenite de alte păsări, trebuie să se indice specia (de exemplu ou de prepeliţă). Ouăle de raţă, gâscă, bibilică sau curcan nu sunt indicate în hrană, deoarece se infectează uşor cu Salmonella (căpătată prin proasta igienă a cuiburilor, prin rozătoare, apă sau sol infectat). Ouăle păsărilor care stau mult în apă (raţă, gâscă) se infectează şi mai uşor şi de aceea ele niciodată nu se comercializează. Pentru hrana omului, sigure şi recomandate sunt doar ouăle de găină. Majoritatea medicilor recomandă consumul a unul, cel mult două ouă pe zi. Cu toate că de-a lungul timpului au căpătat o reputaţie proastă, ouăle nu fac răul care se bănuieşte. Evident, nu trebuie consumate în exces. 

Ouăle sunt bune pentru vedere. Un ou pe zi poate preveni degenerarea maculară (cataracta), principala cauză a orbirii la persoanele în vârstă. El are această proprietate datorită conţinutului de luteină şi zeaxantină, doi antioxidanţi puternici care previn apariţia afecţiunilor oculare. Ouăle pot preveni apariţia cancerului de sân. Ele sunt o sursă bogată de vitamina H (biotină sau colină), o substanţă absolut necesară organismului, care ajută la funcţionarea creierului, sistemului nervos şi sistemului cardiovascular. Un gălbenuş de ou conţine în jur de 300 micrograme de colină, un important aminoacid, care se mai găseşte şi în boabele de soia şi care este direct răspunzător pentru transmiterea în condiţii optime a semnalelor de la nervi spre muşchi. Mai mult, colina reduce inflamaţiile din organism. Tot ouăle vă fac să aveţi păr şi unghii frumoase şi sănătoase. Dacă vreţi să vă crească mai repede părul, mâncaţi des ouă, mai ales dacă în ultima perioadă aţi dus lipsă de alimente bogate în vitamina B12. La lista de mai sus putem adăuga şi vitamina A (bună pentru piele), vitamina D (întăreşte oasele, crescând absorbţia calciului), vitamina E (protejează celulele împotriva oxidării). În ceea ce priveşte mineralele, ouăle conţin: fier (ajută la înmulţirea celulelor roşii), calciu (bun pentru dinţi şi oase), iod (ajută la buna funcţionare a tiroidei), zinc şi seleniu. Fiind o importantă sursă de vitamine, ouăle sunt indicate în alimentaţia copiilor şi a tinerilor.

Cantităţile de vitamine existente în ouă variază mult, în funcţie de specie, rasă, sezon şi îngrijire. În condiţiile de creştere tradiţională a pasărilor, se constată că vara, ouăle sunt de 2-4 ori mai bogate în vitaminele A şi D decât în perioada iernii. Păstrarea îndelungată a ouălor, mai ales dacă nu se face la temperaturi scăzute, duce la reducerea conţinutului de vitamine. Amestecul proteinelor din gălbenuş şi albuş realizează cel mai echilibrat conţinut de aminoacizi faţă de necesarul omului. De aceea, ouăle au fost luate ca termen de referinţă în estimarea valorii nutritive a altor proteine. Asocierea ouălor cu derivatele cerealiere, legume, produse de cofetărie şi patiserie este foarte raţională din acest punct de vedere. Conţinutul oului în lipide este de aproximativ 12%. Prin cantităţile mari de lecitine şi cefaline, oul are efecte tonifiante pentru sistemul nervos central şi contribuie la desfăşurarea normală a metabolismului lipidic. Totuşi, se recomandă moderaţie în consumarea ouălor de către persoanele în vârsta şi bolnavii cu hipercolesterolemie, ateromatoză sau complicaţii ale acestor boli. Glucidele sunt absente din gălbenuş şi se găsesc în mici cantităţi în albuş. Digestia oului se face uşor, el stimulând secreţia gastrică mai puţin decât carnea. Cel mai bine tolerat este oul fiert moale. Oul vârtos, cu gălbenuşul întărit, precum şi omleta sunt indigeste.

Ouăle sunt apreciate şi pentru ameliorarea însuşirilor senzoriale – gust, consistenţă, culoare – ale preparatelor în care se încorporează. Adăugarea ouălor în produse culinare pe bază de făină, zahăr şi legume le corectează deficienţele nutriţionale. Pentru femeile în perioada maternităţii, raţia optimă este de 4-5 ouă pe săptămână, iar pentru adulţii cu un program normal de muncă, raţia este de 3-4 ouă săptămânal. Prezenţa vitaminelor complexului B, lecitinei şi proteinelor de calitate joacă un rol important în activitatea nervoasă superioară, conferind proprietăţi tonifiante sistemului nervos, cu efecte durabile la surmenaţi şi neurastenici. Datorită efectului excito-secretor redus, absenţei celulozei şi utilizării digestive aproape integrale, ouăle sunt folosite în regimurile celor cu gastrite hiperacide, ulcere, enterocolite. Oul este un aliment sărac în nucleoproteine şi, din acest motiv, se recomandă ca înlocuitor al cărnii în caz de gută şi hiperuremie. Oul este folosit şi în regimurile hiposodice, iar cura de albuş fiert este necesară într-un regim hipocaloric, dovedindu-şi eficacitatea în tratamentul obezităţii. În anumite situaţii (la copiii mici, la cei cu enterite sau cu insuficienţe enzimatice digestive) ouăle pot determina stări alergice – prurit, urticarie, eczeme, migrene. Acestea sunt provocate de trecerea barierei intestinale a proteinelor incomplet digerate. Tratamentul termic corect şi dispersarea oului în alte preparate culinare sunt moduri de înlăturare sau atenuare a acestor efecte.

Ouăle de prepeliță - ce știm și ce nu știm despre ele

Prepeliţele au fost domesticite pentru prima dată în Japonia. Beneficiile consumului de ouă de prepeliţă este cunoscut din secolul al XII-lea. Curele ajută la îmbunătăţirea funcţiei inimii regenerează sistemul nervos şi au efect bun asupra memoriei. Cura mai are efecte benefice şi asupra bolilor de rinichi şi ficat, stimulează digestia şi vindecă ulcerul. Despre prepeliţele domestice se cunosc amănunte încă din secolul al XII-lea, din scrierile japoneze. În Japonia, aceste pasări au fost crescute iniţial pentru cântecul lor. Într-un manuscris din acea perioadă se spune că împăratul s-a vindecat de tuberculoză după ce a consumat ouă şi carne de prepeliţă. Astfel, după acel eveniment, prepeliţele au fost crescute şi pentru carne şi ouă. Mai târziu, când a început expansiunea japoneză, domesticirea prepeliţelor s-a extins şi în China, Coreea, Taiwan, Asia de Sud. De aici şi până la răspândirea în toată lumea n-a mai fost decât un pas.

Astăzi sunt binecunoscute beneficiile consumului de ouă de prepeliţă şi de aceea ele sunt recomandate în dieta bolnavilor pentru refacere sau a celor sănătoşi pentru întreţinerea sănătăţii. Ouăle se beau crude, dimineaţa pe stomacul gol, spărgându-se prin înţepare în dreptul camerei cu aer, sau prin frecare cu câteva picături de lămâie. Se pot bea ca atare sau cu o linguriţă de miere. După o pauză de 20 zile, cura se poate repeta, deoarece oul de prepeliţă este dietetic. Ce face oul de prepeliţă? În primul rând, îmbunătăţeşte funcţia inimii şi vindecă afecţiunile pulmonare. Apoi regenerează sistemul nervos, împrospătează şi întăresc memoria. În perioada pre şi postnatală ajută la recuperarea gravidelor, dar catalizează şi procesul de dezvoltare al copiilor. Sunt un anabolizant hormonal, stimulând potenţa sexuală. Au efecte benefice asupra rinichilor şi ficatului. Curele cu ouă de prepeliţă  stimulează digestia şi vindecă ulcerul.

Cum se face terapia

Curele cu ouă de prepeliţă se fac în două moduri, în funcţie de numărul de ouă: cura cu 120 sau cu 240 de ouă. 

- Pentru cura cu 120 de ouă, tratamentul constă în consumul timp de 25 zile a ouălor astfel: în prima zi 3 ouă, a doua zi 3 ouă, a treia zi 4 ouă, a cincea zi 5 ouă şi în continuare câte 5 ouă pe zi, până în a 25-a zi. Cura este recomandată în hipertensiune arterială, ulcer, tulburări digestive.

- Cura cu 240 ouă se face la fel ca cea cu 120 de ouă, însă timp de 49 de zile. Este recomandată în ateroscleroză, diabet zaharat, astm bronşic, TBC, anemie. De asemenea, are efecte benefice şi în cazul migrenelor, sclerozei coronariene, excitabilităţii nervoase şi colesterolului crescut. Cura grăbeşte vindecarea în boli de ficat şi de rinichi. În urma curei, organismul este revitalizat, iar impotenţa sexuală rezolvată. Cura este recomandată şi în îngrijirea tenului.

Mai multe minerale decât în oul de găină

Dacă facem o comparaţie între un ou de prepeliţă şi unul de găină, vom constata că oul de prepeliţă, deşi mult mai mic decât cel de găină, conţine:

-  de 5 ori mai mult fosfor                                         

-  de 7,5 ori mai mult fier

-  de 6 ori mai multă vitamina B1

-  de 15 ori mai multă vitamina B2

Ouăle de prepeliţă le-ar putea înlocui cu succes pe cele de găină, deoarece au un conţinut mult mai mare de principii active. Conţin un întreg complex de vitamine: A, B, D3, E, alături de minerale esenţiale, precum calciu, zinc, potasiu şi sulf. Dar nu uitaţi: ca orice cură sau dietă pe care vreți s-o adoptaţi, este necesar să vă consultaţi medicul sau un specialist în domeniu înainte de a o începe.

Ouăle de prepeliţă nu au contraindicaţii

Specialiştii recomandă persoanelor care suferă de alergii să evite ouăle de găină. În schimb, fierte sau crude, ouăle de prepeliţă pot fi folosite fără probleme, atât în alimentaţie, cât şi în tratarea unui număr impresionant de afecţiuni. Efectele miraculoase aduse de oul de prepeliţă în organism se datorează proteinelor de calitate superioară, glucidelor speciale, care nu sunt periculoase pentru persoanele cu diabet sau pentru cele care suferă de alte boli, în regimul cărora ouăle sunt interzise. De asemenea, ouăle de prepeliţă conţin aminoacizi esenţiali şi factori anti-alergeni. La fel de valoroase sunt şi enzimele, care curăţă depunerile de colesterol de pe pereţii vaselor sanguine.

- O cură cu astfel de ouă îmbunătăţeşte calitatea vieţii bolnavilor cronici, ajută inima să funcţioneze normal şi revigorează organismul după perioade de stres sau epuizare.

- În cazul bolnavilor care au suferit o intervenţie chirurgicală sau au făcut chimioterapie, ouăle de prepeliţă grăbesc recuperarea. Beneficiile acestei terapii nu se opresc aici, deoarece cura cu ouă de prepeliţă reglează aciditatea gastrică şi digestia.

- O astfel de terapie pre şi postnatală vine în sprijinul viitoarelor mame, deoarece le ajută să nască mai uşor, iar după naştere, acestea pot să alăpteze mai mult timp.

- Consumul de ouă de prepeliţă are efecte foarte bune în cazul bolnavilor de dischinezie biliară, TBC şi celor cu afecţiuni ale rinichilor şi ficatului. Şi persoanele supraponderale, cele care au probleme cu imunitatea sau un nivel crescut al glicemiei îşi ameliorează starea de sănătate prin consumul de ouă de prepeliţă.

Care este diferenţa de preţ?

Un ou de prepeliţă este de cca 5 ori mai uşor decât unul de găină (12 g faţă de 62 g). Cum un ou de găină costă în medie 0,6 lei, iar unul de prepeliţă 0,3 lei, o omletă din 5 ouă de prepeliţă este de 2,5 ori mai scumpă decât una făcută dintr-un singur ou de găină. Dar sănătatea e neprețuită...
Sursa: http://www.ziaruldeiasi.ro/naturist/ce-stim-si-ce-nu-stim-despre-ouale-de-prepelita~ni5vtm

-->