Klaus Iohannis - viitor asasin economic al României

KLAUS IOHANNIS 
– VIITOR ASASIN ECONOMIC AL ROMÂNIEI –

Articol publicat de Bad Politics pe 30 septembrie 2014

Am citit cu mare dificutate cele 58 de pagini ale raportului prezidenţial al lui Klaus Iohannis, intitulat „România lucrului bine făcut”, scrise într-un veritabil limbaj de lemn, luat direct din textele rapoartelor prezentate la plenarele şi congresele partidelor comuniste. „România lucrului bine făcut” este o înşiruire de fraze sforăitoare, care nu ne spune nimic despre starea reală actuală a economiei şi societăţii româneşti şi nimic concret despre cum se va schimba această stare în cei 10 ani cât vrea să stea la Cotroceni autorul acestei mostre de demagogie electorală. Nu aflăm nimic despre sărăcirea şi umilirea la care a fost supus poporul român în ultimii 25 de ani, nimic despre marea hoţie numită „privatizare”, despre modul în care poporul român a fost deposedat de avuţia productivă, de capitalul acumulat din munca lui de-a-lungul istoriei, nimic despre faptul că acest capital, în valoare de peste 500 miliarde de euro, a fost trecut pe nimic în proprietatea guvernanţilor uzurpatori şi trădători şi a corporaţiilor transnaţionale, nimic despre cele peste 2.000 de miliarde de euro profituri realizate de acest capital şi însuşite de noii lui proprietari, nimic despre distrugerea a mai mult de o treime din acest capital, nimic despre distrugerea a peste 4 milioane de locuri de muncă, despre milioanele de români care au fost astfel obligaţi să-şi părăsească ţara şi familile, să lase milioane de copii în situaţia de a trăi fără mamă, fără tată, sau fără amândoi părinţii.

Klaus Iohannis reprezintă interesele Germaniei în guvernul României

KLAUS IOHANNIS REPREZINTĂ INTERESELE GERMANIEI
ÎN GUVERNUL ROMÂNIEI

Articol publicat de Justițiarul în aprilie 2014,

cu 8 luni înainte ca Iohannis să fie ales președintele României

Înainte de a vă precipita să aruncaţi anatema c-aş fi xenofob, naţionalist, comunist sau securist, vă rog să aveţi răbdare și să citiţi până la capăt materialul care urmează, cu toate argumentele şi citatele (link-urile) care-l însoţesc! Din start, întreb retoric: Pe cine reprezintă Klaus Iohannis în România şi ale cui interese apără? Pentru un observator al fenomenului e simplu, mai ales dacă facem un bilanţ al decoraţiilor primite de primarul sibian din partea altor state. Iohannis a fost decorat de toate ţările care au constituit puterile Axei în Al Doilea Război Mondial, însă Germania a fost cea mai darnică cu onorurile! Astfel, Klaus Werner Iohannis a fost distins în anul 2006 cu Crucea Federală de Merit, de către Republica Federală Germană. Tot în Germania a mai fost decorat şi în septembrie 2010, când a primit la Berlin placheta de onoare din partea Uniunii Asociaţiilor Etnicilor Germani Expatriaţi, cea mai înaltă distincţie pe care o acordă această asociaţie. Dar cea mai valoroasă decoraţie a primit-o Klaus Iohannis de la Otto Schily, fost mi­nistru de Interne al Germaniei, în ziua de 11.12.2007. Acesta l-a decorat pe primarul Sibiului, Klaus Werner Ioha­nnis şi pe suc­cesorul său la Ministerul de Interne, Wolfgang Schau­ble, din partea Societăţii Ger­mane! Decoraţia, cea mai înaltă distincţie din Germania, a fost înmânată pentru merite deosebite aduse Germaniei! Şi noi care credeam, ca nişte naivi, că Iohannis slujeşte România...

Condamnat la moarte pentru Roșia Montană + VIDEO

CONDAMNAT LA MOARTE PENTRU ROȘIA MONTANĂ

Ceaușescu garantase împrumuturile contractate de la FMI cu aurul Apusenilor! Ceea ce ştim, e că la Roşia Montană se află zăcăminte foarte importante de arseniu, galiu, germaniu, molibden, titan, vanadiu și wolfram, toate având aplicaţii militare şi industriale strategice. În 1982, România atingea vârful de plată al datoriei de 11 miliarde USD către FMI şi avea nevoie de lichidităţi pentru a nu intra în incapacitate de plată. Fiind considerată sigură din punctul de vedere al FMI, incapacitatea de plată presupunea cedarea aurului din Apuseni, cu care România garantase împrumuturile.

Institutul de Prospecţiuni şi Foraje „Geofizica” aduce la cunoștința tovarășului Nicolae Ceauşescu că în Apuseni, pe lângă aur, se află şi alte comori extrem de importante. Aflând acestea, Ceaușescu ia o decizie care uimește Planeta. În loc să permită FMI-ului începerea exploatării din Apuseni și de la Roșia Montană, el plăteşte până în 1985 întregul debit de 11 miliarde de dolari. Eforturile țării au fost imense. Majoritatea produselor alimentare luau calea exportului, iar energia electrică era direcționată 99% spre producția industrială, limitând astfel accesul populației la iluminatul casnic. Efortul imens făcut de popor în acele vremuri viza indirect salvarea zăcămintelor din Munții Apuseni, girate, ca de altfel și astăzi, FMI-ului. Plătirea datoriilor înainte de termen a înfuriat rău FMI-ul, astfel că am fost penalizați aspru, prin aproape triplarea dobânzii de drept. Exact ca un cămătar fără scrupule, FMI a mai luat un rând de piele de pe noi, dându-ne un nou termen, pentru luna martie 1989.

Noul termen de 4 ani a fost din nou devansat de Ceaușescu, care, cu ajutorul sacrificiilor imense făcute de popor, reușește să strângă suma totală care ne elibera de absolut orice datorie cu un an mai devreme! Din 1988, România nu mai avea datorii, și nu doar din martie 1989, cum unii trădători încearcă să modifice adevărul, pentru a ascunde de fapt cele peste 18 miliarde avute în plus la momentul atacării României, miliarde a căror urmă e îngropată deocamdată în filele dosarului BANCOREX. România era o mașină de făcut bani, de făcut valută forte, și nicidecum un morman de fier vechi, cum a afirmat agentul străin Petre Roman. Cele 18 miliarde avute în plus se constituiau din lichidități bancare, sub formă de rezerve valutare, creanțe și sume aflate în curs de achitare, ca urmare a exporturilor efectuate. De ciudă că România nu mai are datorii, n-i s-a retras deîndată de către SUA și Clauza națiunii celei mai favorizate.

Plusul imens de 18 miliarde de dolari a început să producă modernizări în industrie. UM Cugir, spre exemplu, a fost dotată cu strunguri noi-nouțe suedeze, dotate cu CNC (comandă numerică computerizată). Inginerii de atunci au amânat schimbarea liniilor tehnologice pe diverse motive, iar după lovitura de stat din decembrie 1989, strungurile moderne, utilajele noi destinate retehnologizării, au rămas, la comandă, tot în magazii. Nu numai la UM Cugir, ci în întreaga țară s-a dat stop punerii în funcțiune a utilajelor noi, deja achiziționate. Industria românească trebuia oprită. Utilajele noi, strunguri, freze etc. au ajuns  la fier vechi, conform directivei date de străinul Petre Roman, actualmente parlamentar PNL, coleg cu actualul Ministru al Finanțelor, domnul Atanasiu, care la rându-i a fost director general la UM Cugir și care ar putea să confirme povestea strungurilor suedeze de la UM Cugir.

Fără a avea datorii majore, Ceaușescu pune la cale un plan de exploatare a Apusenilor încă din 1985. FMI-ul înnebunește de-a dreptul, Soros la fel. Planul cu bătaie lungă al lui Ceaușescu le dă insomnii și palpitații, deoarece până în 2040 urmau să se exploateze intensiv zăcămintele de aur, argint şi metale rare, care aveau să aducă României un profit evaluat în 2013 la 400-500 miliarde de Euro! Profit? Deja se întrecea orice măsură. România nu mai avea nevoie de nimic din afară, îşi acoperea singură necesarul intern, exporta masiv și punea la cale, împreună cu China, Iranul şi Libia, o replică a FMI prin BANCOREX. Pentru aceasta, Ceaușescu trebuia condamnat la moarte prin împușcare și România condamnată la jaf și sărăcie! Care dintre dumneavoastră n-ați strânge cureaua și n-ați agonisi bănuț cu bănuț timp de 8 ani, pentru ca apoi să trăiți 1000 de ani, voi și neamul vostru, în bogăție și prosperitate?

Mai mult, imaginați-vă ce sume s-au pus în joc de către FMI, Soros și alții, lezați de independența noastră financiară, pentru a se cumpăra geologi (Gelu Voican Voiculescu a fost geolog la Roșia Montană până la revoluție), bancheri (Mugur Isărescu a fost economist la Institutul Bancar Mondial), economiști (Stolojan și Văcăroiu au fost colegi la Institutul Național de Planificare Economică), ingineri care să amâne retehnologizarea, merceologi care să deturneze fluxul de aprovizionare cu alimente. Aici a greșit tovarășul, căci trădarea a venit de lângă el. Dar asta-i altă poveste.

Am văzut cu ochii mei scena teroristului prezentat la TVR1 pe data de 23 decembrie 1989, scenă care a scăpat de controlul regiei și care, din neatenția cameramanului, l-a surprins în continuare pe ofițerul care cică l-ar fi prins pe așa-zisul terorist cum îl felicita! „Bravo măi, hai că te-ai descurcat bine”, au fost cuvintele de laudă ce au sincronizat surâsul șmecheresc al acelui actor nenorocit! Am înregistrarea, am arătat-o mai multor prieteni și, spre uimirea mea, am primit doar răspunsuri indiferente, ilogice și parcă din partea unora cărora le-a fost șters creierul. Mă întreb sincer, oare câți mai au procesorul mental intact și curajul de a-și apăra țara neofilit. Oare câți soldați mai are România?

Ceaușescu a demonstrat în timpul procesului ilegal că a fost un conducător adevărat, care nu face compromisuri nici chiar în fața morții. Chiar și acum, după 24 de ani, Iliescu și ceilalți poartă-n suflet teama că Ceaușescu s-ar putea întoarce. Ei simt ceva și chiar au dreptate. Ceaușescu e încă viu și istoria îl va răzbuna! Promit să revin foarte curând cu noi informații despre motivul secret (din nou Roșia Montană) al vizitei avute de Victoria Nuland (secretarul de stat American) la palatul Cotroceni și despre posibila legătură dintre cutremurul anunțat de aproape un an pe site-ul oficial al ambasadei SUA din București și nesupunerea României de a permite exploatarea zăcămintelor din Apuseni, dar nu numai! Până atunci, vă sugerez să citiți, dacă nu știți deja, câte ceva despre tehnologiile HAARP, capabile, printre altele, de declanșarea cutremurelor! Unele documente ale armatei americane arată lucrurile mult mai clar: HAARP are scopul de a descoperi metode de „exploatare a ionosferei în folosul Departamentului de Apărare”. Da, interesant! Ocrotește-i Doamne pe dușmani, să nu ne cunoască mânia!

Sursa: http://inforor.com/condamnat-la-moarte-prin-impuscare-pentru-rosia-montana/

Pe același subiect, citiți și postarea noastră: Dezvăluiri șocante despre „revoluția” din 1989

Procesul și execuția soților Ceaușescu

Lovitura de stat din 1989 + documentar

LOVITURA DE STAT DIN 1989

Gen. Nicolae Militaru, Victor Stănculescu, Gelu Voican Voiculescu - Revoluţia, în direct

Mircea Dinescu, în direct: „Dictatorul a fugit”. Pe 22 decembrie, ora 12:47, actorul Ion Caramitru şi poetul Mircea Dinescu, împreună cu un grup de protestatari, intră în direct, în prima transmisiune TV liberă. „Sunt momente în care Dumnezeu şi-a întors faţa către Români”, spune Dinescu, anunţând totodată şi fuga cuplului Ceauşescu.

Mircea Dinescu anunţă într-o intervenţie televizată că în curând va fi citită o proclamaţie. Le cere românilor să fie calmi şi face un apel de fraternizare către Armată şi Securitate.

„Daţi dovadă încă o dată de calm şi înţelepciune (...) Nu răspundeţi la provocări”, a spus Dinescu. 

Pe parcursul desfăşurării Revoluţiei, s-au remarcat trei piloni în jurul cărora s-au luat decizii; unul a fost televiziunea, de unde românii aflau evoluția evenimentelor, iar protagoniștii dădeau ordine în direct; al doilea punct fierbinte a fost sediul Comitetului Central, unde s-au creionat primii pași pe care urma să-i ia viitoarea putere; sediul Ministerului Apărării Naționale, de unde s-au coordonat acțiunile militare din acele zile.

Televiziunea s-a transformat în canalul de comunicare al revoluţionarilor. Din studiourile TVR, au avut intervenţii disidenţi, cadre militare, foşti comunişti, actori sau politicieni din filonul al doilea al partidului, care voiau să-şi arate devotamentul faţă de noua mişcare din ţară. Unii dintre ei au văzut în apariţiile la televizor o cale prin care, fie să se spele de păcate, fie să profite de vidul de putere creat odată cu răsturnarea regimului. De multe ori, intervenţiile lor, combinate cu mesajele de ultimă oră citite de crainicii Televiziunii, n-au făcut decât să crească sentimentul de nesiguranţă şi panică în rândul oamenilor.

Începând cu 22 decembrie, pe micul ecran, românii au putut vedea cadre militare care voiau să transmită mesaje și ordine structurilor Armatei sau să asigure populaţia de sprijinul lor. Avem cazul generalului Nicolae Militaru, care, deși era trecut în rezervă, a venit în Dorobanți îmbrăcat în uniforma militară, fapt interzis prin lege, și a dat ordine în direct celorlalți generali din structurile militare. Căpitanul Mihai Lupoi s-a remarcat prin mesajele cu puternică încărcătură populistă și informațiile de ultimă oră, prin care anunța atacurile forțelor teroriste.

 

Din Studioul 5, şeful Marelui Stat Major, generalul Ştefan Guşă, citeşte un comunicat oficial către unităţile militare din ţară: „Toate unităţile şi subunităţile intră în cazărmi. Nu se deschide foc în niciun fel de situaţie împotriva oamenilor. Este nevoie de linişte în toată ţara”, spune el.

În faţa camerei apare şi generalul Mihai Chiţac, comandantul Garnizoanei Bucureşti, care le cerea unităţilor militare să fie atente la posibilele atacuri teroriste: „Adresez un apel tuturor comandanţilor de garnizoane militare, unde mai sunt încă focare, în mod deosebit Garnizoana Sibiu, să ia legătura cu forţele populare şi să ia măsuri urgente de terminare în cel mai scurt timp a tuturor operaţiunilor militare sau de altă natură, cu caracter de violenţă, ținând seama că în realitate ele sunt zadarnice”. „E mai uşor să-l omorâm pe Ceauşescu, decât să schimbăm sistemul” (Dan Petrescu, 26/27 ianuarie, 1988, cotidianul Liberation)

Prima intervenţie la televizor a lui Ion Iliescu are loc la 14:45. În discursul său, el prezintă faptele de care se face vinovat cuplul Ceauşescu şi-i asigură pe oameni de sprijinul Armatei: „În momentul de faţă, situaţia este oarecum stăpânită. Am vorbit la telefon acum 20 de minute cu generalul Victor Stănculescu. Se află la ministerul Apărării Naţionale, a dat ordin, s-au retras trupele care erau dispuse în oraş cu dispoziţie de a trage, a tras înapoi o coloană de blindate care fusese ordonată să vină dinspre Piteşti spre Bucureşti”, spune Iliescu.

El mai precizează faptul că în timpul aceleiaşi seri (22 decembrie) o autoritate provizorie, numită Frontul Salvării Naţionale, va fi prezentată oamenilor. De asemenea, el face un apel la calm şi ordine: „Trebuie să dăm dovadă de maturitate în aceste momente, să ne putem reorganiza pe baze democratice”, continuă Iliescu. În a doua lui intervenţie, Iliescu atrage atenţia asupra posibilelor atacuri sau acte de vandalism din partea unor grupuri de oameni.

„În acest moment de răscruce, am hotărât să ne constituim în Frontul Salvării Naţionale”, spune Ion Iliescu. La 23:30, el revine în faţa camerelor şi citeşte primul comunicat oficial emis de CFSN, noul organism care va fi responsabil cu trecerea de la regimul comunist la cel democratic: „Scopul Frontului Salvării Naţionale este instaurarea democraţiei, libertăţii şi demnităţii poporului. Din acest moment, se dizolvă toate structurile de putere ale clanului Ceauşescu”.

Printre măsurile pe care le va lua noul organism înfiinţat, se numără:

- Abandonarea rolului conducător al unui singur partid şi statornicirea unui sistem democratic, pluralist de guvernare;

- Organizarea de alegeri libere în cursul lunii aprilie;

- Separarea puterilor legislativă, executivă şi judecătorească în stat şi alegerea tuturor conducătorilor politici pentru unul sau cel mult două mandate. Nimeni nu poate pretinde putere pe viaţă. Consiliului Frontului Salvării Naţionale propune ca ţara să se numească în viitor România. (n.r.: în timpul regimului comunist, avea numele oficial Republica Socialistă a României). La baza acestui document a stat Proclamaţia Forumului Civic, pe care a citit-o Dumitru Mazilu de la balconul CC, în jurul orei 17:00. Ulterior, textul a fost modificat de Silviu Brucan, după care a fost dat pe post.

Într-o primă fază, CFSN a avut 40 de membri; printre aceştia se găseau membri ai disidenţei româneşti, cadre militare sau personalităţi din zona literaturii, cinematografiei etc. Mai târziu, o parte dintre aceştia vor părăsi Consiliul, anume după ce se creionează planul transformării CFSN în formaţiune politică. Lista membrilor va fi completată cu numele revoluţionarilor care au fost prezenţi în CC şi care făceau parte din Comitetul Provizoriu de Uniune Naţională (organism înfiinţat în după amiaza zilei de 22 decembrie). 

Mircea Kivu: „Emisiunea a amplificat teroarea. Teroriștii care au existat au fost multiplicați de televiziune. Din știrile care apăreau la TV părea că sunt de ordinul miilor, armate întregi de teroriști ce se îndreptau spre București, și asta a împiedicat lumea să rămână în stradă și să participe efectiv la tranziția de putere. Aceste apeluri adresate oamenilor nepregătiți pentru un conflict armat mi s-au părut o mare greșeală și cei care le-au făcut îi au pe conștiință pe cei care au murit aici, în fața gardului televiziunii. Erau apeluri patetice, fără nicio consistență. Nu puteau să rezolve nimic, ca dovadă că acei oameni, mai ales tineri, au murit fără să știe de ce. Într-un conflict cu armament este implicat cel care știe să mânuiască arma. Să chemi oameni de pe stradă să vină să facă ce? Să fie un zid viu, să devină carne de tun? Și după aceea?”

Stenogramă

Ceaușescu le-a ordonat să tragă. Generalul Vlad: „Voi face în așa fel să merit încrederea dv”. În cartea procurorului militar Romeo Bălan există și o stenogramă cu Ceaușescu și miniștrii săi:

Tov. Nicolae Ceaușescu: N-aţi executat ordinul, am dat un ordin obligatoriu pentru voi și pentru toate unitățile, atât ale Ministerului Apărării, cât și ale Ministerului de Interne. Cum e posibilă o asemenea situație? Niște derbedei să intre în sediul Comitetului Județean de Partid, să bată soldați, ofițeri, şi ei să nu intervină? Ce-au făcut ofițerii tăi, Milea, de ce n-au tras, de ce n-au intervenit imediat? Trebuia să tragă, să-i lase jos, să someze și pe urmă să tragă la picioare.

Tov. Tudor Postelnicu: Vă asigur, tovarășe secretar general, că nu se va mai repeta o asemenea situație. Vă rog să-mi acordați această încredere și să lăsăm să vorbească faptele până când dumneavoastră, conducerea supremă de partid, Comitetul Politic Executiv vor aprecia.

Tov. Vasile Milea: N-am înțeles primejdia de la început, acum mi-e clar că e stare excepțională.

Tov. Vlad Iulian: Vă asigur, tovarășe secretar general, că ascultând sarcinile pe care mi le-ați dat, voi face în așa fel, încât să merit încrederea dumneavoastră.

Ceauşescu a recitat din „Deşteaptă-te, române”: Murim mai bine-n luptă, cu gloria deplină, Decât să fim sclavi iarăşi, pe vechiul nost’ pământ” – 21 decembrie 1989, la miting, dar și la procesul de la Târgoviște 

Fostul şef al contraspionajului de dinainte de ’89, Filip Teodorescu (foto): „Americanii au vrut să-l salveze pe Ceauşescu”. În ziua de 22 decembrie 1989, un avion militar american venise să recupereze familia Ceauşescu, pe fosta soţie a lui Valentin şi pe fata lui Pacepa, Daniela. Pe soţii Ceauşescu n-au putut să-i recupereze. Când Ceauşescu a plecat cu elicopterul (n.r.: de pe sediul CC), primul zbor a fost spre Otopeni. Generalul Rus, şeful artileriei antiaeriene, care era şi el în conspiraţie, i-a zis pilotului: „Nu ateriza, că trag!”. Apoi, după ani, Maluţan (pilotul personal al lui Ceauşescu) a căzut „întâmplător” cu un zbor utilitar. Ruşii au vrut să-l termine pe Ceauşescu. Exponentul lor era Silviu Brucan. Americanii s-au gândit că-l mai pot folosi la ceva şi să arate că nu sunt barbari. Acesta a fost mobilul lor. Uşa de la Comitetul Central nu se putea deschide pe dinafară decât cu tancul, împingând cu turela, sau pe dinăuntru, cu cheia. Uşa a fost deschisă din interior.

Important: Marea Britanie a dat un semnal direct Securității în data de 19 decembrie 1989: „E momentul ca Securitatea să treacă la acțiune pentru a îndepărta regimul lui Nicolae Ceaușescu”.

Represiunea a început spre miezul nopţii, sub conducerea generalului Vasile Milea, ministrul Apărării Naţionale. Au fost ucise 50 de persoane, 462 rănite, iar 1.245 au fost arestate şi transportate la penitenciarul Jilava. Cam pe la 1:00 noaptea, Vasile Milea și Iulian Vlad l-au informat pe Nicolae Ceaușescu că zona centrală a Bucureștiului a fost degajată de manifestanți.

Dumitru Burlan (foto) se ocupa contrainformativ cu securitatea familiei prezidenţiale. El confirmă că Securitatea a anticipat căderea lui Ceauşescu şi a contribuit la asta. Mai mult, colonelul Burlan relatează o întâmplare de o importanţă deosebită. El susţine că superiorul său direct, generalul Marin Neagoe, şeful Direcţiei a V-a a Securităţii, discuta cu alţi capi ai Securităţii despre înlăturarea dictatorului: „La 3 decembrie 1989 m-am dus cu nişte casete audio la generalul Marin Neagoe, şeful Direcţiei a V-a. I-am spus: «Tovarăşe general, mă cunoaşteţi de 22 de ani, ­v-am executat tot timpul ordinele. Am o rugăminte. Vreau să mă schimbaţi din acest colectiv sau din Direcţie. Am acasă trei copii şi nu vreau să fiu acuzat de trădare, fapt pentru care v-am adus patru casete şi un casetofon. Ascultaţi-le şi luaţi măsurile ce se impun». El n-a luat casetele. Mi le-a dat înapoi și a zis: «Bine, Burlane. Du-te, şi de acum încolo vii tot la mine să raportezi. Asta până la 1 ianuarie, că după aia o să vezi tu». Ce concluzie să trag eu, când aghiotantul lui Ceauşescu spune o treabă ca asta?”

Lovitură militară cu guvern civil

Una dintre problemele centrale ale controversei constă în afirmaţia că, în cazul unei lovituri militare, Armata face un anunţ explicit asupra preluării puterii şi instituie un guvern militar. Doctrina militară franceză indică două posibilităţi ale loviturii militare: a. Guvern militar. b. Guvern civil aservit puterii militare. La Sofia, unde trupele au înconjurat Capitala, ministrul Apărării Dobri Djurov a refuzat ordinul de represalii dat de Jivkov, a condus manifestaţia organizată de Jivkov împotriva lui Jivkov, şi a anunţat că „Armata sprijină preluarea conducerii PCB de către tovarăşul Mladenov”. La Berlin, Mielke a procedat la fel. În aceste cazuri, ca şi la Bucureşti, nu putem vorbi de lovituri militare clasice şi explicite, în care Armata formează un guvern militar, dar toate gesturile ei indică prezenţa unui interval, mai lung sau mai scurt, în care cele mai importante decizii ale au aparţinut Armatei.

Să facem pe scurt bilanţul „acţiunii militare”

1. Ordinele de represiune ale lui Ceauşescu nu sunt executate de către conducerea Securităţii; 

2. Ceauşescu este îndepărtat de la putere de militari ai Armatei şi Securităţii (Stănculescu, Rus, Vlad, col. Lăzărescu, col. Nae); forţele de apărare ale clădirii CC refuză ordinul de a trage – de subliniat aici că, în momentul în care revoluţionarii deschid focul asupra elicopterului prezidențial (muncitorul Daniel Păcuraru), garda preşedintelui ripostează cu foc viu din dreptul elicopterului;

3. Generalii Stănculescu şi Rus se înţeleg asupra evacuării preşedintelui statului în China, și apoi asupra doborârii elicopterului prezidențial; 

4. Ministerul Apărării preia funcţiile de comandă ale comandantului suprem; Gen. Stănculescu va declara la B1TV: „La ora 1:00 ţara era sub control”; 

5. Ministerul Apărării preia controlul (paza) asupra Comitetelor Judeţene de Partid din întreaga ţară şi a principalelor clădiri strategice din Bucureşti; comandanţii militari locali intră în toate CFSN-urile din teritoriu, iar în unele locuri ( de pildă gen. Roşu, la Craiova) chiar le conduc; 

6. Noua putere provizorie este recunoscută într-o şedinţă ţinută la MApN (ora 16:00); 

7. Şeful statului e reţinut ca prizonier într-o unitate militară;

8. Ministerul Apărării, sub semnătura gen. Militaru, emite primul său comunicat, în care se afirmă: „Întreaga putere în stat este preluată de Consiliul Militar Superior, care coordonează întreaga activitate a Armatei şi a unităţilor Ministerului de Interne” (Revista „La datorie”, Nr.1/24 decembrie 1989, p. 1)

9. Şeful statului este executat într-o unitate militară, de un pluton de execuţie militar.

10. În pasajul din „Proclamaţia către ţară”, în care se explică baza de putere a noii echipe, se precizează: „În acest moment de răscruce, am hotărât să ne constituim în Frontul Salvării Naţionale, care se sprijină pe Armata Română şi grupează toate forţele sănătoase ale ţării, fără deosebire de naţionalitate, toate organizaţiile şi grupările care s-au ridicat cu curaj în apărarea libertăţii şi demnităţii în anii tiraniei totalitare”.

Emanaţia care nu miroase bine

Îndepărtarea de la putere a lui Nicolae Ceauşescu de către militari, retragerea sprijinului Securităţii şi „trecerea Armatei de partea poporului” au avut consecinţe în raporturile dintre noua putere provizorie, micul grup CFSN, şi Armată. Acest rol, în care s-a intrat printr-o serie de acţiuni echivalente loviturii militare, nu poate fi eliminat sau minimalizat, pentru a se scoate în relief o „emanaţie politică” a maselor, pe care masele nu o recunosc.

Domnul Iliescu, în calitate de om politic, nu trebuie să adopte opinia istorică. În condiţiile existenţei adevărului juridic, popular, filozofic sau istoric, domnia sa poate adopta o poziţie politică, dar asta nu înseamnă că ea corespunde adevărului istoric, aşa cum este el determinat de istorici. Este absurdă ipoteza că totul a fost regizat, că lucrurile s-au desfăşurat după un plan, după un program, chiar dacă Marile Puteri – URSS, Franţa şi SUA – s-au înţeles asupra răsturnării lui Nicolae Ceauşescu, iar prin cancelariile lor a circulat numele lui Ion Iliescu. În opinia mea, scenariul sovietic era aşezat pe structura minimului efort şi a totalei legitimităţi. Asta însemna înlocuirea lui Ceauşescu cu un lider de tranziţie din interiorul CPEx şi supravieţuirea partidului comunist, pentru a se permite dezvoltarea din interiorul acestuia a unei formaţiuni politice social-democrate, al cărei lider ideal era Ion Iliescu. În ciuda micilor dificultăţi de înlocuire a vechiului lider în RDG, Cehoslovacia, Bulgaria, acest scenariu a devenit transparent şi patent. În România, Ceauşescu a rezistat, s-a opus printr-o represiune militară care a dat totul peste cap, aruncând ţara în haos, creând golul de putere şi aducând Armata într-o situaţie limită, din care a ieşit cu o lovitură militară, prin care l-a înlăturat pe Ceauşescu de la putere, şi printr-o diversiune teroristă, care i-a asigurat o poziţie intangibilă şi rolul de bază de putere pentru noua echipă politică.

Moscova crede în Iliescu

În aceste condiţii, rolul lui Ion Iliescu devine istoric, nu atât pentru faptul că a calmat reacţia panicardă a Armatei, cât pentru că a dat Marilor Puteri garanţia că România reintră în tiparul schimbărilor generale declanşate în Europa. În condiţiile pericolului ca statul român să fie destructurat, Ion Iliescu a reprezentat garanția pentru URSS că România rămâne fidelă Tratatului de la Varşovia, fapt consemnat cât se poate de clar în faimosul Comunicat din 22 decembrie 1989, invocat mereu de d-l Iliescu drept programul politic al revoluţiei: Punctul 9 - „Vom respecta angajamentele internaţionale ale României şi în primul rând pe cele privitoare la Tratatul de la Varşovia”. Asta, că tot afirmă domnul Iliescu: „Toate punctele programului revoluţiei din 22 decembrie au fost respectate”. Acesta este de fapt rolul istoric al lui Ion Iliescu – garanţia dată Moscovei – cu rezultatul pozitiv incontestabil că România nu a fost destructurată total, rol pe care însă îl refuză pentru un iluzoriu statut de „revoluţionar” şi „emanat”. Diversiunile pe care le tot aruncă în cărţile lui şi pe la televiziuni au rolul de a ascunde contradicţia totală între afirmaţia: „Meritul nostru este că ne-am asumat răspunderea în momentele cele mai dramatice” şi faptul incontestabil că, după ce Ion Iliescu şi-a asumat răspunderea, au murit 942 de oameni.

Revoluţia română nu există în dicţionare

Marea Enciclopedie de Istorie Universală a Italiei, p.1112: 1989. Revoltă militară şi populară împotriva dictaturii lui Ceauşescu şi a familiei sale; dictatorul şi soţia sa sunt executaţi. Vine la putere I. Iliescu, fost reprezentant al regimului comunist, după ce se autoimpune la conducerea Frontului Salvării Naţionale”.

O istorie a lumii moderne (1920-2000) a lui Paul Johnson face la pag. 736 afirmaţia că „Schimbarea din România, ca şi cea din Bulgaria, s-au dovedit a fi mai mult de persoane decât de regim; în ambele ţări, vechea nomenclatură comunistă şi-a păstrat puterea politică şi militară, şi-a schimbat titulatura şi numele partidelor, a recâştigat controlul asupra posturilor de radio şi televiziune şi a ziarelor şi a înscenat alegeri în cursul lui 1990, care au menţinut-o la putere”.

Tratatul de politologie al Universităţii din Paris, 2002, întocmit de somităţi ale politologiei franceze şi ruse. Ceea ce învaţă studenţii din întreaga lume despre evenimentele din România nu lasă loc de comentarii: „...regimul Ceauşescu a fost răsturnat printr-o lovitură de stat condusă de comunişti, care n-au părăsit puterea decât în 1996, pentru a reveni în 2000 cu preşedintele Iliescu”.

Dicţionarul Oxford de istorie universală contemporană, 2005, vol. 2, p. 328: „Iliescu a stabilizat noul regim, confirmat în urma alegerilor din mai 1990 cu o majoritate zdrobitoare de voturi, ceea ce a minimalizat ruptura cu regimul Ceauşescu. Aparatul birocratic şi administraţia au rămas în mare măsură neschimbate şi a continuat discriminarea minorităţilor naţionale. Fosta poliţie secretă a continuat să funcţioneze ca securitate a statului. În 1990, preşedintele Iliescu a chemat de trei ori minerii la Bucureşti, pentru a pune capăt demonstraţiilor studenţeşti şi ale opoziţiei”.

Cu astfel de definiţii, e greu ca vreun englez, bolivian sau din alte părţi să creadă că în România a avut loc o revoluţie.

Sursa: http://Ceaușescunicolae.wordpress.com/lovitura-de-stat-militara/

Adevărul despre revoluţia română din decembrie 1989

„Adevărul despre revoluţie ascunde de fapt o crimă de stat”, afirmă Cornel Mihalache, realizatorul documentarului. Când Revoluţia română din decembrie 1989 a fost transmisă în direct în întreaga lume, nimeni nu s-a gândit, în îmbulzeala evenimentelor proiectate minut cu minut pe ecranele televizoarelor, că s-ar afla prins în plasa unei extraordinare manipulări. „Cum să-ţi închipui aşa ceva, când ceea ce vezi e adevărat, cu scene filmate pe viu?”, se întreba istoricul Lucian Boia. Documentarul lui Cornel Mihalache este rezultatul unor cercetări de 23 de ani, fiind unul dintre cele mai apreciate produse de televiziune despre decembrie 1989. Vă invităm să-l urmăriți.

Scheletele din dulapul lui Iohannis

SCHELETELE DIN DULAPUL LUI IOHANNIS

Cine este noul preşedinte?

Traian Băsescu, preşedintele în exerciţiu al României, la TVR: „Un candidat la preşedinţie trebuie să fie un om deschis, despre care să ştii totul. Când a fost întrebat prima dată cum a făcut cele şase case, a răspuns că din meditaţii... Când am văzut, râdeam singur în birou! Cum un profesor de fizică poate să-şi facă şase case din meditaţii?! Mi-a părut rău cu nu m-am făcut profesor de fizică. (...) Măi, omule, din 2009 până acum ai fost premierul Grivco, erai cu Mircea Geoană în spate, cu alianţa de la Grivco ai vrut să-l înlocuieşti pe Boc, ai participat la suspendarea din 2012 prin mandatul pe care l-ai dat reprezentantului tău în Parlamentul României. Până în ianuarie spuneai că-i bun Ponta şi rău Băsescu. Acum ai devenit candidatul dreptei. Cine eşti, Iohannis? În ce crezi?”

Alegerile s-au încheiat. Schimbarea s-a produs. Unii „şi-au luat ţara înapoi”. Alţii au rămas fără ea. Constituţia României este însă şi încă aceeaşi. Şi ea zice: „Nimeni nu este mai presus de lege”, art.16 (2). Şi totuşi, proaspătul preşedinte ales al României, Klaus Werner Iohannis, are propria interpretare a acestui articol. El contestă vehement o decizie cât se poate de clară a Agenţiei Naţionale de Integritate a României (ANI), prin care se arată, fără echivoc, că a încălcat Legea. De asemenea, împreună cu presa aplaudacă şi adulatorii lui de serviciu, victime ale unui sindrom Stockholm mai rafinat, actualul preşedinte ales ignoră Hotărârea definitivă a Tribunalului Braşov, care a constatat reaua credinţă a soţilor Iohannis în cumpărarea a două imobile pe baza unui certificat de moştenire falsificat. Primul domn şi prima doamnă de azi au fost obligaţi să returneze adevăraţilor proprietari clădirile de patrimoniu situate în centrul Sibiului, dintre care una a fost închiriată în ultimii 15 ani, cât au durat procesele, Băncii Raiffeisen. Oricât de mult şi-ar dori unii naivi să nu fie aşa, aceste fapte se adaugă unui şir lung de acte reprobabile, abuzive, imorale şi ilegale, la care ne vom referi pe scurt în rândurile ce urmează, în dorinţa sinceră de a ajuta cetăţenii României căzuţi pradă experimentului pavlovian desfăşurat la nivel naţional prin ultimele alegeri prezidenţiale. Demersul nostru este pur informativ, născut din îngrijorarea faţă de modul de-a dreptul ceauşist în care sunt tratate în spaţiul public - respectiv ignorate - problemele celui care va deveni preşedintele României în următorii 5 ani, în cazul în care nu este suspendat, pentru a se respecta Legea română.

Iohannis, trei bile negre de la ANI

Iohannis nu este la prima abatere sesizată de ANI. El a primit până acum trei bile mari şi negre de la aceasta. Ca să nu fim acuzaţi că suntem „pontişti” sau „băsişti”, ne asumăm riscul de a fi consideraţi „mandelişti” şi o să cităm direct de pe site-ul instituţiei-fanion a luptei cu corupţia în administraţia locală şi centrală, alături de DNA şi DIICOT.

Aşadar, în 25 ianuarie 2010 eram informaţi oficial că „Agenţia Naţională de Integritate, în baza Legii nr. 144/2007, a constatat că domnul Iohannis Klaus-Werner s-a aflat în stare de incompatibilitate în perioada 23.04.2003 - 18.05.2004, întrucât a deţinut şi exercitat concomitent atât funcţia de Primar al Municipiului Sibiu, cât şi pe cea de membru în consiliul de administraţie al unei societăţi comerciale” - S.C. Parcuri Industriale Sibiu - Şura Mică S.A.

La 24 aprilie 2013, ANI arăta că „În urma evaluărilor efectuate, s-a constatat faptul că Iohannis Klaus-Werner se află în stare de incompatibilitate, întrucât deţine, simultan, atât funcţia de Primar al Municipiului Sibiu, cât şi calitatea de reprezentant al Municipiului Sibiu în Adunarea Generală a Acţionarilor în cadrul S.C. Apă Canal S.A. Sibiu (începând cu 30.04.2009 şi până în prezent) şi S.C. Piețe S.A. (începând cu 05.08.2010 şi până în prezent), încălcând, astfel, dispoziţiile art. 87, alin. (1), lit. f) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, cu modificările şi completările ulterioare”.

La 8 august 2013, Agenţia Naţională de Integritate anunţa că „a constatat încălcarea regimului juridic al conflictului de interese în materie administrativă şi penală de către Klaus-Werner Iohannis (Primarul Municipiului Sibiu), întrucât acesta a semnat la data de 23 decembrie 2010 un contract de prestări servicii încheiat între Primăria Municipiului Sibiu şi S.C. Tipografia Honterus S.R.L., societate comercială deţinută de Forumul Democrat al Germanilor din România. Klaus Werner Iohannis a deţinut funcţia de Preşedinte al F.D.G.R. în perioada 2002-2013”.

Semnalarea actelor penale ale preşedintelui ales Klaus Iohannis, ce pot fi considerate denigrări pontiste sau băsiste, după ochelarii de cal ai unor cititori, sunt disponibile oricărui cetăţean al României, tastând numele Iohannis în fereastra de căutare a portalului www.integritate.eu. În mod ciudat, deşi fruntaşă în întrecerea pe ramură şi o susţinătoare înfocată a activităţii ANI, fosta candidată prezidenţială Monica Macovei nu s-a pronunţat până acum în niciun fel privind aceste cazuri flagrante de încălcare a Legii de către cel ce ar urma să devină garantul respectării ei.

Dar cele semnalate mai sus nu sunt singurele fapte de acest gen. Pe lângă scheletele imobiliare şi acuzele de trafic de copii din anii ‘90 pot fi adăugate recidive de fals în declaraţii. Este vorba de:

1. Fals în declaraţii, deoarece în Declaraţia de interese a domnului Klaus Werner Iohannis pentru anul 2012 de pe site-ul Primăriei Sibiu nu sunt trecute calităţile de reprezentant în Adunările Generale ale Acţionarilor de la S.C. Apă Canal S.A. Sibiu şi S.C. Pieţe S.A. Sibiu.

2. Fals în declaraţii, deoarece în Declaraţia de avere a domnului Klaus Werner Iohannis pentru anul 2012 de pe site-ul Primăriei Sibiu nu sunt trecute indemnizaţiile lunare primite ca reprezentant în Adunările Generale ale Acţionarilor de la S.C. Apă Canal S.A. şi S.C. Pieţe S.A. Sibiu.

Am citat din publicaţia sibiană de investigaţii „Justiţiarul”, condusă de jurnalistul independent Marius Albin Marinescu, considerat de preşedintele ales ca fiind un „duşman personal” al său. Acesta, împreună cu publicistul Dan Tomozei, sunt singurii ziarişti sibieni care nu s-au lăsat intimidaţi de-a lungul anilor de presiunile exercitate asupra lor şi au continuat să publice dezvăluiri despre actele penale şi de corupţie ale fostului primar al Sibiului şi preşedinte al Forumului Democrat al Germanilor din România, în prezent preşedinte al PNL şi preşedinte ales al României.

Ziarişti ameninţaţi mafiotic şi 15 ani de procese pentru a dovedi un fals

Pentru anchetele lui despre matrapazlâcurile primarului Sibiului, Dan Tomozei a fost vizitat pe trotuar de un acolit al lui Iohannis, aflat la volanul unui jeep, cu ameninţarea de mafiot de joasă speţă că „trotuarele sunt cam înguste în Sibiu”. Dan Tomozei a părăsit România.

Lui Marius Albin Marinescu, primarul Iohannis i-a închis Biblioteca publică pe care acesta o înfiinţase în Sibiu, în aceeaşi clădire cu Librăria Mihai Eminescu. Operaţiunea ilegală s-a derulat concomitent cu desfiinţarea librăriei, evacuată chiar de ziua poetului naţional, în anul 2000, când Iohannis a preluat acest imobil central, obţinut prin fraudă, pentru a-l închiria imediat Băncii Raiffeisen, de la care a încasat o chirie de 60.000 de dolari, livrată anticipat pe 3 ani.

Jurnalistul a demonstrat apoi, în articolele lui, probând cu documente, că această casă de patrimoniu, aflată în strada Nicolae Bălcescu, la nr. 29, împreună cu o a doua, situată pe strada G-ral Magheru, nr. 35, au fost practic furate de la statul român în 1999, prin falsificarea unor acte de moştenire şi realizarea unei tranzacţii fictive. Albin Marinescu a fost marginalizat în presa locală cumpărată de obedienţii Primăriei, fiind ridiculizat constant de actualul preşedinte ales, în timp ce Dan Tomozei, pe lângă ameninţările primite, a fost acuzat chiar şi de „rasism”. În 2005 soţii Iohannis au pierdut, însă, imobilul din strada Magheru, după ce Curtea de Apel Braşov, prin Decizia civilă nr. 310/R, din 30 iunie 2005, a reconfirmat falsificarea certificatului de moştenitor folosit pentru tranzacţia de vânzare-cumpărare, anulând definitiv şi irevocabil ambele acte. Marius Albin Marinescu a avut, aşadar, dreptate. Lupta pentru dreptate până la capăt a continuat însă prin instanţe. Încă 9 ani.

După 12 ani de judecată, procesul declanşat în 2002 pentru recuperarea celui de-al doilea imobil, la a cărui vânzare fictivă s-a folosit acelaşi certificat fals de moştenitor, s-a finalizat pe 16 mai 2014, când Tribunalul Braşov a judecat dosarul nr. 262/62/2014 (fost dosar nr. 850/62/2009) şi prin Hotărârea 235/2014 din 16.05.2014 i-a deposedat pe proprietarii impostori Iohannis Klaus Werner, Iohannis Carmen Georgeta şi Baştea Ioan de imobilul situat în municipiul Sibiu, str. Nicolae Bălcescu nr. 29. Avatarurile coşmarului de 12 ani au început la Judecătoria Sibiu, au continuat la Tribunalul Sibiu, după care procesul a fost strămutat la Tribunalul Braşov, care a dat câştig de cauză, de trei ori, proprietarilor reali, deposedaţi ilegal de imobil. De fiecare dată, Curtea de Apel Braşov a casat sentinţa şi a trimis spre rejudecare cauza la acelaşi Tribunal Braşov, informează Marius Albin Marinescu, parte intervenientă în acest Dosar.

Sute de mii de euro trebuie returnaţi după ce Tribunalul a constatat reaua credinţă a soţilor Iohannis

Hotărârea instanţei braşovene a dat o gaură serioasă în bugetul familiei Iohannis, având în vedere că, potrivit Declaraţiei de avere a primarului Klaus Iohannis, cei doi încasau 228.132 lei pe an din închirierea imobilului, sumă care, înmulţită cu 14 ani, ar trebui returnată acum adevăraţilor proprietari, evacuaţi ilegal în anul 2000. În plus, Tribunalul Braşov constată în actul său oficial şi reaua credinţă a soţilor Iohannis. Citez din Motivarea Hotărârii Justiţiei „pontisto-băsiste”, disponibilă pe www.just.ro şi publicată în extrase largi de „Justiţiarul”: „Cauza ilicită izvorâtă din fraudarea legii ce a invalidat certificatul de moştenitor se extinde şi asupra contractului de vânzare-cumpărare subsecvent, terţii, în speţă doar pârâtul Klaus Werner Iohannis nefiind apărat de prezumţia de bună credinţă faţă de amploarea operaţiunii ilicite rezultată din hotărârile judecătoreşti definitive pronunţate (...) Actul juridic subsecvent, întemeindu-se pe un act juridic încheiat prin fraudarea legii şi fondat pe o cauză ilicită, nu ar putea fi validat prin simpla invocare a bunei credinţe a terţului, mai ales că acesta este soţul celeilalte părţi contractante, care la rândul său a participat la întocmirea actului nul iniţial”.

Mai este de notat că poliţistul şi procurorul care au închis dosarul de urmărire penală în acest caz la începutul anilor 2000 au fost promovaţi la scurt timp, după cum informează „Justiţiarul”. Poliţistul Tiberiu Ivancea a devenit şeful poliţiei sibiene, iar procurorul Ioan Irimie a ajuns prim-procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu. Cum ar trebui să plătească azi aceşti doi slujbaşi ai statului, când, după 15 ani, instanţele de judecată au dat dreptate familiilor evacuate, constatând hoţia invizibilă pentru cei doi? Dar, mai mult decât atât, aţi văzut cumva vreo declaraţie de regret faţă de drama acestor familii, vitregite timp de 15 ani, din partea celui care ar trebui să aibă grijă şi compasiune pentru 20 de milioane de oameni? Rămânem cu întrebarea lui Traian Băsescu: „Cine eşti, Iohannis? În ce crezi?”

Averea naziştilor din Deutsche Volksgruppe

O altă hoţie imobiliară, de o mult mai mare amploare însă, o constituie preluarea patrimoniului organizaţiei naziste Deutsche Volksgruppe (Grupul Etnic German) de către Forumul Democrat al Germanilor, condus chiar de primarul care a aprobat „retrocedarea”. Ca să fie mai clar, Klaus Iohannis, în calitate de primar, a acceptat ca toate proprietăţile organizaţiei naziste preluate de către statul român ca urmare a desfiinţării şi interzicerii ei prin Decret-Lege de către Regele Mihai, la 7 octombrie 1944, să fie „retrocedate” Forumului Germanilor, în calitate de „succesor”, organizaţie condusă chiar de către el. Dacă Băsescu a făcut acelaşi lucru pentru un singur apartament pe care şi l-a atribuit sieşi – cel din str. Mihăileanu – declanşând un scandal naţional, Iohannis şi-a însuşit, pentru organizaţia sa şi pentru Bisericile Reformată şi Evanghelică, zeci de clădiri, dintre care unele sunt şcoli, spitale, muzee etc., acestea fiind întreţinute în continuare de către stat, deşi Forumul primeşte în acelaşi timp chirie de la stat. Imaginaţi-vă că succesorii de drept ai Mişcării Legionare şi-ar primi înapoi sutele de sedii din întreaga ţară, multe ridicate chiar de către ei, printr-o simplă cerere. În cazul de faţă avem de a face cu două organizaţii complet distincte, dintre care una s-a pretins succesoarea celei desfiinţate în 1944 prin Decret Regal, pentru activitatea sa cu caracter nazist şi pentru acţiunile sale antiromâneşti din Transilvania.

Mârlănia, ca să-l plagiem pe actualul preşedinte ales, s-a petrecut în 2007. Jurnalistul Marius Albin Marinescu o descrie cu date şi fapte: „Hans Klein, preot evanghelic şi consilier local, în calitatea sa de preşedinte al organizaţiei municipiului Sibiu a Forumului Democrat al Germanilor din România (F.D.G.R.), a înaintat la Judecătoria Sibiu o Cerere de chemare în judecată (dosarul nr. 1672/306/2007) împotriva municipiului Sibiu, reprezentat de primarul Klaus Iohannis (şeful lui Klein în F.D.G.R., Iohannis fiind preşedintele organizaţiei la nivel naţional!) şi Consiliului Local Sibiu, unde F.D.G.R. avea majoritate absolută la acea dată (16 consilieri, printre care şi „petentul” Hans Klein) din totalul de 23”.

Deci, practic, saşii sibieni s-au dat în judecată chiar pe ei înşişi! Culmea ar fi fost să piardă! N-aveau cum, din moment ce Primăria Sibiu nu s-a prezentat la proces şi nici nu a atacat sentinţa prin care se admitea succesiune F.D.G.R.-ului după Grupul Etnic German, astfel încât sentinţa civilă a rămas definitivă şi irevocabilă la nivel de Judecătorie, o instanţă inferioară, deşi s-a tranşat o acţiune foarte gravă, care privea în mod cert siguranţa naţională şi încălca flagrant un tratat internaţional, Convenţia de Armistiţiu din 12 septembrie 1944, şi o lege organică (Decretul Lege nr. 485, semnat de regele Mihai în data de 7 octombrie 1944). Prin aceste două legi a fost desfiinţat definitiv Grupul Etnic German (Deutsche Volksgruppe).

Contrar acestor acte oficiale parafate în toamna anului 1944, iată ce cerea Hans Klein în acţiunea civilă depusă la Judecătoria Sibiu: „Vă rugăm să constataţi calitatea de succesor în drepturi al organizaţiei noastre faţă de Grupul Etnic German (Deutsche Volksgruppe)”, adică, să priceapă toată lumea, recunoaşterea în mod oficial, fără echivoc, a continuării doctrinei naziste pe care o promova Grupul Etnic German nu doar în România, ci pe întregul continent european, înaintea şi pe parcursul desfăşurării celui de-Al Doilea Război Mondial. Judecătoarea Maria Morar n-a stat mult pe gânduri şi a admis cererea preşedintelui F.D.G.R. Sibiu, Hans Klein, şi astfel F.D.G.R. a devenit oficial succesor al organizaţiei naziste Grupul Etnic German, prin Sentinţa civilă nr. 2790, din 28 mai 2007!” Conform documentelor Serviciului Special de Informaţii (SSI) al Regatului României, disponibile la Arhivele Naționale, Grupul Etic German a militat activ pentru secesiunea României şi atribuirea Transilvaniei „Ungariei Mari”.

O listă pentru DNA şi posteritate

Pentru a nu obosi cititorul poate mai puţin interesat despre cine este cu adevărat preşedintele ales al României, vom sintetiza problemele de corupţie, abuz în serviciu şi alte încălcări ale legii de către Klaus Iohannis, conform documentaţiei oferite de anchetele lui Dan Tomozei şi ale lui Marius Albin Marinescu, desfăşurate pe parcursul a 20 de ani de jurnalism de investigaţie:

- 1990. Implicarea soţilor Iohannis în adopţii internaţionale.

- 1992. „Să nu mă întrebi cum am făcut primul milion”, spun milionarii. Noi l-am întreba totuşi pe Iohannis din ce bani şi-a luat în 1992 prima casă, cu 75 000 de mărci (estimată azi la cca 250.000 euro), când tatăl său fusese tinichigiu, mama casnică şi soţia era, la fel ca şi el, profesor?

- 1998. Are loc scandalul înstrăinării administrării şcolii de hipo-acuzici din Sibiu, cu implicarea inspectorului şcolar Klaus Iohannis, către o fundaţie germană. Conform investigaţiilor, fundaţia în cauză ajunsese să treacă în acte, ca donaţie pentru şcoala de surzi, pentru a fi scutită de impozit, zeci de tone de materiale cu destinaţii dintre cele mai diverse, de la cabinete dentare la şantiere de construcţii – cazul „Filiera germană” (acţiunea fiind blocată).

- 1999-2000. Încep afacerile imobiliare. Banii din chirii nu se regăsesc în declaraţiile de avere din perioada respectivă, până spre sfârşitul primului deceniu din 2000.

- 2006. Afacerea Aeroportul Sibiu. Peste 100 de milioane de euro evaporate, lucrarea fiind şi azi neconformă standardelor de securitate. Firma germană Max Boegl, care a primit lucrările, a fost favorizată şi pentru şoseaua de centură a Sibiului.

- 2007. Investiţiile inutile din timpul Capitalei Culturale Europene 2007, cea mai spectaculoasă (de aproape un milion de euro) fiind făcută într-un cort din Germania, închiriat iniţial, cumpărat în final. „Investiţia” a avut utilitate exclusiv în 2007. De atunci până în ziua de azi cortul este depozitat şi neutilizat, pentru că nu are niciun aviz de utilizare ISCIR. Aceeaşi situaţia este valabilă pentru scenele de spectacol cumpărate în 2007, pentru care nu există documente legale de folosinţă. Prin urmare, Primăria Sibiu, deşi deţine scene, sute de scaune şi gradene, continuă să închirieze de la companii private aceste servicii.

- Afacerea BMW pe ochi albaştri. Problema maşinilor de ultimă generaţie oferite cadou, spre folosinţă, de la Bavaria Auto, primarul de Sibiu fiind suspect de luare de mită câtă vreme aceeaşi firmă a primit diverse beneficii la Sibiu, de la autorizaţii de construcţii la prezenţe permanente la evenimentele şi momentele importante ale municipalităţii.

- Aqua Park de 55 milioane euro, defrişarea Pădurii Dumbrava şi favorizarea lui Carabulea. Proiecte dezastroase pentru oraş ale investitorilor privaţi, precum actualul puşcăriaş Ilie Carabulea, milionarul Atlassib care a beneficiat de atribuirea unui teren uriaş în Pădurea Dumbrava, rezervaţie naturală, asupra căreia s-a atentat pentru construirea unui complex rezidenţial de lux cu blocuri de 17 etaje în proximitatea Muzeului Satului ASTRA. Aceasta urma să fie alături de un proiect al Primăriei, care îi asigura toată infrastructura, respectiv un ştrand Aqua Park, ale cărui costuri au fost estimate de Iohannis la 55 milioane de euro. Atunci, ecologiştii au protestat energic faţă de acest proiect megalomanic şi distructiv, în contextul în care Sibiul este înconjurat de terenuri virane. Astăzi au uitat.

- Construcţia unui mall în centrul Sibiului (după ce Iohannis a declarat că nu va accepta niciodată asta), proiectat să aibă acces exact prin curtea în care se află imobilele din str. Nicolae Bălcescu 29, ca umilitoare şicană pentru locatarii care refuzau să plece şi să-i lase casele primarului.

- Construcţia în 2006-2007 a hotelului Ramada de către acelaşi partener al lui Iohannis, milionarul pușcăriaș Ilie Carabulea, care a scos Sibiul din proiectul UNESCO, pentru că nu respecta niciun criteriu privind adaptarea la mediu şi arhitectura oraşului vechi.

- Reparaţiile şi restaurarea clădirilor istorice din centrul Sibiului, multe fiind demolate cu acceptul tacit al Primăriei Sibiu - vezi cea mai veche Moară, rasă în 2008, dar şi prima Fabrică de Bere, rasă în 2005, ambele construcţii de patrimoniu, demolate în program de urgenţă şi fără autorizaţii, în timpul weekend-ului. Nimeni n-a răspuns pentru asta, iar Primăria lui Iohannis n-a mişcat nimic pentru aflarea adevărului, câtă vreme autorii au fost finanţatori ai proiectelor Primăriei.

- Problema patrimoniului imobiliar din Sibiu a constituit, în perspectiva Capitalei Culturale Europene, un subiect interzis, demolările şi afectarea structurilor multor imobile din centrul vechi fiind metoda care a dus la prăbuşirea lor, motiv pentru intervenţia rapidă a investitorilor de bine.

Pe numele lui Klaus Iohannis s-au făcut mai multe plângeri penale la DNA, deschizându-se, închizându-se şi apoi redeschizându-se câteva dosare de cercetare, dar niciunul finalizat. Jurnalistul Marius Albin Marinescu motivează aceste tergiversări prin legăturile personalităţilor locale cu familia procurorului general al României, Laura Codruţa Kovesi, originară din Sibiu, al cărei tată, Ion Lascu, la rândul său procuror, a păstorit magistraţii din regiune timp de 15 ani. Modul în care Klaus Iohannis a ieşit din toate situaţiile de ilegalitate constatate de-a lungul anilor naşte însă şi suspiciunea apartenenţei acestuia la cercuri care-i asigură o protecţie discretă la nivel înalt, cu implicaţii transnaţionale, potrivit aserţiunilor jurnalistului sibian.

Dacă prin puterea judecătorilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie care au spre judecată dosarul de incompatibilitate al primarului Sibiului se va pune în litera ei Legea încălcată de actualul preşedinte ales, rezultatul alegerilor ar trebui să fie anulat. Potrivit prevederilor Legii, i se va interzice numitului Klaus Iohannis să ocupe o funcţie publică de orice fel timp de 3 ani. Dacă acest act de dreptate nu se va întâmpla - deşi există numeroşi edili locali care au fost sancționați deja exact pe aceste articole de Lege - putem spune „adio, anchete!”, „adio, ANI!”, „adio, DNA!”.

Victor Roncea

Sursa: Bursa, 25.11.2014

http://www.bursa.ro/cine-este-noul-presedinte-scheletele-din-dulapul-lui-iohannis-254767&s=politica&articol=254767.html

Cartea autobiografică „Pas cu pas”, semnată de preşedintele ales al României, Klaus Iohannis, a fost bestseller absolut la Târgul Internaţional de carte Gaudeamus.

În format electronic, această carte circulă deja, de câteva zile, prin e-mail.