Uleiurile vegetale

-->

ULEIURILE VEGETALE

Secretul unei inimi sănătoase? Înlocuirea grăsimilor saturate din alimentaţie, aşa cum sunt cele din unt sau untură, cu cele nesaturate, provenite din uleiuri vegetale. Finlandezii au reuşit în acest mod să reducă incidenţa deceselor provocate de bolile de inimă. În anul 1956, Finlanda a demarat un program naţional de prevenire şi control în ceea ce priveşte alimentaţia, corelată cu bolile cardiovasculare. Finlandezii au fost încurajaţi să înlocuiască produsele bogate în grăsimi saturate (aşa cum sunt untul, brânzeturile grase, carnea sau produsele prăjite în grăsimi animale) cu alimente bogate în grăsimi nesaturate (uleiurile virgine de floarea-soarelui, soia, rapiţă, măsline şi produsele obţinute din acestea). Programul-pilot a fost implementat iniţial în regiunea Karelia de Nord, iar un deceniu mai târziu a fost extins la nivel naţional. În anul 2005 s-a făcut evaluarea finală a programului. S-a constatat că, la nivel naţional, mortalitatea din cauze cardiovasculare a scăzut cu 80% (în intervalul 1978-2005) iar Karelia de Nord cu 85% (în intervalul 1972-2005). În ceea ce priveşte obiceiurile alimentare din această perioadă, specialiştii au calculat că din 1965 şi până în 2005 consumul anual de unt a scăzut de la aproximativ 18 kg/cap de locuitor la 2,5 kg/cap de locuitor. Pe de altă parte, consumul de ulei vegetal a crescut cu 45% în perioada desfăşurării programului de sănătate. Chiar şi cel mai mare producător de biscuiţi din Finlanda s-a conformat recomandărilor experţilor în sănătate, îndepărtând din produsele sale 80.000 kg de grăsimi saturate folosite la producerea biscuiţilor.

ULEIUL DE MĂSLINE

În fiecare zi, o lingură cu ulei de măsline! Această recomandare a nutriţioniştilor poate fi micul nostru secret în prevenirea îmbătrânirii, afecţiunilor cardiovasculare şi mai ales a cancerului. Măslinele şi uleiul de măsline au fost apreciate din cele mai vechi timpuri pentru proprietăţile lor. Egiptenii spuneau că zeiţa Isis i-a învăţat să folosească măslinele, iar grecii afirmau că zeiţa Atena le-a dăruit oamenilor măslinul. Astăzi, uleiul de măsline virgin este considerat un aliment medicament. S-a demonstrat că uleiul de măsline previne afecţiunile cardiovasculare datorită conţinutului de acizi graşi Omega-9. Acizii esenţiali împiedică depunerile de grăsimi pe pereţii vaselor sanguine. Dar nu numai inima este protejată, ci şi creierul. Dacă consumăm mai mulţi acizi graşi esenţiali, ne putem concentra mai bine şi putem învaţă mai uşor. Aceleaşi efecte le are şi acidul oleic, care se găseşte din abundenţă în uleiul de măsline. Datorită lui, uleiul de măsline este bine tolerat şi de către cei cu tulburări digestive şi afecţiuni hepatice sau ale vezicii biliare. Studiile au demonstrat că uleiul de măsline are şi proprietăţi antiinflamatorii. Deşi are compoziţie chimică diferită, uleiul are o acţiune similară ibuprofenului. Proprietăţile sale calmante se datorează unei substanţe antiinflamatoare – oleocanthalul – descoperită de cercetătorii de la Monell Chemical Senses Center (Philadelphia). O doză zilnică de 50 grame de ulei de măsline este echivalentă cu 10% din doza de ibuprofen recomandată pentru calmarea durerilor la adulţi. De reţinut: Numai uleiul de măsline presat la rece are proprietăţi antiinflamatoare.  

Citiţi eticheta!

Prof.dr. Gheorghe Mencinicopschi ne atrage atenţia că uleiul de măsline este cea mai falsificată grăsime din lume. De aceea, şi în cazul uleiului de măsline trebuie să citim neapărat eticheta. Ne putem păcăli foarte uşor, cumpărând un ulei din sâmburi de măsline, adică unul rafinat, care nu mai are aceleaşi proprietăţi nutritive. Acesta conţine numai 10%-20% ulei de măsline, restul fiind ulei de floarea-soarelui, din sâmburi de măsline etc. Iată o comparaţie care vă va convinge să citiţi eticheta: 100 g ulei extravirgin conţin 22 mg vitamina E, pe când aceeaşi cantitate de ulei rafinat de măsline, numai 5 mg. 100 g de ulei extravirgin ne furnizează 3 micrograme de vitamina A şi 19 micrograme de betacaroten. În uleiul rafinat însă nu se mai păstrează nici măcar urme din aceste substanțe.

Cel mai bun este uleiul extravirgin de măsline obţinut prin presare la rece. „Trebuie să citim eticheta uleiului pentru a vedea aciditatea. Uleiul presat la rece este tulbure și trebuie să aibă aciditate sub 1 grad. Dacă gradul de aciditate nu corespunde, e vorba de un ulei falsificat şi alterat cu alte substanţe. Recomandarea mea este să nu se cumpere uleiuri care nu au menţionată aciditatea pe etichetă”, continuă specialistul nostru.

Uleiul de măsline este o grăsime rezistentă la temperaturi ridicate, spre deosebire de celelalte uleiuri (de floarea-soarelui, de şofrănel, de germeni de porumb), care sunt instabile la prăjit şi sunt recomandate numai în salate. „La un ulei vegetal este foarte important punctul de fum. Mai bine folosim untură de porc sau unt pentru prăjirea cartofilor ori a cărnii decât ulei de floarea-soarelui. În timpul prăjirii, în uleiul de floarea-soarelui sunt generaţi compuşi toxici cu proprietăţi cancerigene, de tipul acroleinei. Uleiul de măsline rezistă la temperaturi de până la 180° Celsius. Totuşi, pentru prăjit, cel mai bun este uleiul de palmier, care are punctul de fum la 220-230°C”, ne sfătuieşte prof. dr. Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetări Alimentare.

Vitamine şi minerale

Ca şi uleiul, măslinele sunt bogate în vitamine (A şi E) şi minerale (potasiu, calciu, fosfor, fier). Fie că sunt verzi sau negre, măslinele conţin grăsimi mononesaturate, care reduc nivelul colesterolului în sânge. Spre deosebire de măslinele verzi, cele negre au un conţinut mai ridicat de grăsimi şi potasiu. De asemenea, măslinele negre au mai multe calorii (230 calorii/100 g), faţă de 140 calorii/100 g în cazul celor verzi. Măslinele verzi sau negre conservate în saramură sunt indicate în hipotensiune dar şi pentru stimularea poftei de mâncare. Din cauza conţinutului ridicat de sodiu, măslinele în saramură trebuie consumate cu precauţie de către persoanele care suferă de hipertensiune, obezitate, diabet, gastroenterocolită, ateroscleroză.

ŞTIAŢI CĂ…

- Uleiul de măsline conţine 14% acizi graşi saturaţi, 77% acizi mononesaturaţi şi 9% acizi polinesaturaţi. O lingură cu ulei ne furnizează 10% din necesarul zilnic de vitamina E şi polifenoli, substanţe antioxidante.

- Locuitorii din zona Mediteranei mănâncă multe legume, fructe şi peşte. Principala sursă de grăsimi în regimul acestora, alături de peşte, este uleiul de măsline. Aşa se explică de ce aici bolile cardiovasculare şi cancerul au incidenţă scăzută. Datorită antioxidanţilor, uleiul de măsline are şi proprietatea de a încetini îmbătrânirea.

- Ca orice grăsime, uleiul de măsline conţine 900 calorii/100 g.

- Femeile care consumă frecvent ulei de măsline prezintă un risc mai scăzut de a suferi de cancer mamar decât cele care nu se bucură de acest aliment-medicament.

- Uleiul de măsline se găseşte în componenţa unor creme sau loţiuni cosmetice. Prin conţinutul de acizi graşi omega 3 şi omega 9, uleiul asigură o hidratare profundă.

- Uleiul extravirgin are un efect antiinflamator, emolient, protector şi de stimulare a:

- pancreasului, pentru a produce cantităţi mai mari de enzime digestive;

- vezicii biliare, stimulând vărsarea bilei în intestin;

- ficatului, pentru creşterea cantităţii de bilă produsă;

- întregului organism, protejându-l împotriva afecţiunilor cutanate;

- sistemului nervos, lubrifiind creierul;

- vindecă arsurile pielii şi o protejează împotriva radiaţiilor solare;

- este indicat în alimentaţia copiilor, datorită compoziţiei sale acide, care îl face asemănător cu compoziţia grăsimii din laptele matern;

- este recomandat în facilitarea digestiei, deoarece stimulează secreţiile gastrice care pregătesc corpul pentru o bună digestie şi absorbţie a grăsimilor liposolubile, vitaminelor şi calciului;

- este benefic în cazurile de gastrită şi ulcer;

- este recomandat în atenuarea ridurilor şi are un efect de întinerire a pielii;

- este esenţial în prevenirea bolilor degenerative;

- permite o absorbţie mai bună a vitaminelor, mai ales a vitaminei E;

- este o sursă de energie pentru creştere;

- are efect pozitiv asupra afecţiunii tractului biliar, prin stimularea secreţiei;

- asigură cantitatea corespunzătoare de acid linoleic corpului;

- are un efect de reglare asupra intestinului, şi anume asupra peristaltismului şi, ca urmare, este benefic în cazul constipaţiilor atonice sau spastice;

- reduce riscul de infarct miocardic, deoarece tinde să diminueze nivelul de colesterol din sânge, să protejeze arterele, şi să crească procentul de colesterol bun (HDL)

- are rol de protecţie în prevenirea cancerului, în special a celui de sân;

- include vitaminele K, A, D şi E, carotenoizi şi compuşi fenolici, care au proprietăţi antioxidante şi, ca urmare, efecte de protecţie a întregului corp;

- ne protejează de radicalii liberi şi îmbătrânirea celulară;

- stimulează mineralizare oaselor şi asimilarea sărurilor minerale, efect de importanţă majoră pentru copii şi bătrâni;

- folosit la masajul muşchilor şi încheieturilor, dă rezultate foarte bune.

ULEIUL DIN SÂMBURI DE STRUGURI

- un eveniment în lumea tratamentelor naturale -

Are un nume cu adevărat predestinat ca elixir de sănătate: „viţa de vie”, un izvor al vieţii. Prima vie a fost cultivată acum nu mai puţin de 10.000 de ani, iar de atunci, oamenii au dezvoltat în permanenţă cultivarea strugurilor şi transformarea lor în vin. Virtuţile terapeutice ale strugurilor sunt cunoscute şi practicate de mii de ani. Până de curând, s-a crezut chiar că în acest domeniu nu mai pot apărea noutăţi absolute. Aceasta, până când atenţia cercetătorilor s-a îndreptat asupra a ceea ce se aruncă din struguri: sâmburii. Mai întâi, aceştia au provocat o mică revoluţie în industria alimentară, pentru ca apoi să înceapă o adevărată carieră în domeniul medical. Motivul este uleiul extras din ei, cu proprietăţi terapeutice excepţionale.

Un campion al anti-îmbătrânirii

Deşi viţa de vie este cultivată de mii de ani, extracţia uleiului din seminţe este de dată recentă, datorită dificultăţilor tehnologice de obţinere a lui. Iniţial, el a fost fabricat doar în Franţa şi în Italia şi a fost utilizat strict în alimentaţie. Apoi a fost utilizat extern, în cosmetică, pentru că este uşor resorbit de piele, pe care o înmoaie şi o întinde. Abia la urmă a fost luat în vizor de către industria farmaceutică. Uleiul de sâmburi de struguri conţine cantităţi însemnate de vitamina E şi vitamina F, precum şi unele minerale: zinc, cupru, seleniu. Dar, mai presus de toate, conţine aşa-numitele procianidine, care sunt un agent anti-îmbătrânire de 50 de ori mai puternic decât vitamina E şi de 20 de ori mai puternic decât vitamina C. Mai conţine substanţe care ajută la menţinerea sănătăţii vaselor de sânge şi a inimii, care catalizează acţiunea unor vitamine în corp, care ajută la ţinerea sub control a reacţiilor alergice. Cu alte cuvinte, un nou medicament natural s-a născut de curând. Să vedem, în cele ce urmează, cum trebuie folosit.

Câteva precizări

Când vorbim despre efecte terapeutice ne raportăm la uleiul de struguri obţinut prin presare la rece. Mai există un ulei rafinat de sâmburi de struguri, care se obţine la temperaturi mari, când sunt distruse, practic, toate substanţele active din punct de vedere terapeutic şi care, evident, nu este recomandat în vindecare. Uleiul presat la rece din sâmburi de struguri îl găsim în prezent in marile supermarketuri, in raioanele cu uleiuri de import.

Intern, acest ulei se administrează în primul rând prin alimentaţie, fiind un excelent adaos în salate, în sosuri, în diferitele feluri de mâncare ce nu presupun prepararea la foc. Este absolut necesar să evităm prăjirea sau fierberea acestui ulei, pentru că încălzirea la peste 50°C duce la alterarea proprietăţilor terapeutice. Doza zilnică de ulei este de 25-45 de grame, adică 2-4 linguri pe zi, care se pot consuma ca atare, sau în hrană. Extern, este folosit la masaj pentru piele, pe care o hrăneşte, îi previne uscarea şi o ajută la menţinerea elasticităţii naturale.

Bolile vasculare - Folosirea constantă a uleiului de sâmburi de struguri în salate care vor fi consumate zilnic este suficientă pentru evitarea unor boli vasculare, cum ar fi arterioscleroza, fragilitatea vasculară sau arterita. Aceasta pentru că uleiul de struguri conţine substanţe (aşa-numitele grăsimi nesaturate) care ajută la menţinerea tinereţii şi elasticităţii vasculare, precum şi substanţe care împiedică procesele degenerative ale vaselor de sânge.

Bolile de inimă - Se consumă zilnic două linguri din acest ulei, recomandat în mod special persoanelor care au avut sau au o dietă cu multă carne şi preparate din carne, cu prăjeli sau alte grăsimi rele, cum ar fi cele din margarină sau din uleiuri rafinate. Acest ulei previne ischemia cardiacă, precum şi tulburările circulatorii, cum ar fi hipertensiunea şi tensiunea arterială oscilantă.

Tumorile benigne - Studii de dată recentă arată că anumite substanţe conţinute în sâmburii de struguri împiedică dezvoltarea unor formaţiuni tumorale benigne, cum ar fi chisturile ovariene, fibroamele uterine, adenoamele şi adenofibroamele mamare. Ar fi bine ca femeile să facă de 4-6 ori pe an cure de câte o lună, în care să consume ulei de sâmburi de struguri, câte 20-30 ml zilnic.

Infecţiile diverse - Substanţele active din acest ulei acţionează ca stimulent imunitar pe mai multe căi: catalizează acţiunea vitaminei C, favorizează producerea de celule imunocompetente şi le activează pe cele existente. Mai ales în perioadele reci ale anului, când sistemul natural de apărare al organismului este cel mai încercat, se recomandă consumarea uleiului de sâmburi de struguri, minimum 30 de grame zilnic.

Alzheimer - La persoanele din zonele în care se consumă deja acest ulei de câteva decenii (Franţa, Italia) s-a observat, pe lângă reducerea ratei bolilor cardiovasculare, o mult mai bună funcţionare a sistemului nervos. Se pare că substanţele antioxidante din sâmburii de struguri sunt foarte eficiente în oprirea proceselor degenerative care afectează creierul la persoanele în vârstă. Studiile pentru izolarea unei substanţe active care să prevină aceasta cumplită boală sunt în plină desfăşurare, însă până atunci un lucru este sigur: consumul de ulei de seminţe de struguri este printre cele mai bune antidoturi împotriva bolii Alzheimer.

Afecţiuni dermatologice - Se recomandă atât consumul intern, cât şi masajul pe piele cu acest ulei. Bogat în vitamina E, este un elixir pentru menţinerea tinereţii pielii, dar şi pentru prevenirea unor afecţiuni dermatologice (cheratoze, psoriazis, depigmentări etc.). Masajul făcut după baie cu ulei de sâmburi de struguri împiedică pierderea apei (menţinând hidratarea pielii), dă strălucire şi fineţe epidermei, întârziindu-i îmbătrânirea.

Tratamente cu ulei de struguri

Colesterol - În 1993, la conferinţa anuală a Colegiului Ştiinţific de Cardiologie din SUA a fost prezentat un studiu pe 56 de pacienţi,care aveau valori ridicate ale colesterolului. Consumând zilnic câte 43 grame ulei de seminţe de struguri, aceştia şi-au redus cu 16 % nivelul colesterolului din sânge în doar 3 săptămâni. În prezent, uleiul de sâmburi de struguri este considerat cel mai bun medicament-aliment în scăderea şi menţinerea la cote normale a colesterolului.

Varice şi hemoroizi - Consumul zilnic al acestui ulei previne apariţia dilataţiilor venoase anormale şi, mai mult, poate micşora venele varicoase. Se consumă în salate de crudităţi, câte 3-4 linguri pe zi, tratamentul fiind pe termen lung (minimum un an). Este recomandat şi pentru tratarea umflării picioarelor şi a senzaţiei de greutate în picioare.

Arterioscleroza - Uleiul de sâmburi de struguri conferă pereţilor arterelor o protecţie excepţională la depunerile de colesterol. Este menţionată folosirea cu succes şi în arterita obliterantă, unde administrarea sa a ameliorat uşor fluxul sanguin şi, în timp, a redus crampele specifice (mai ales cele nocturne). Pentru obţinerea acestor efecte, se fac cure de lungă durată (măcar 1 an), cu acest ulei presat la rece, din care se administrează minimum 20 de grame zilnic.

Fragilitate capilară şi fragilitate vasculară în general - Substanţele din seminţele de struguri au o acţiune antioxidantă puternică, asigurând o protecţie a celulelor din compoziţia pereţilor vaselor de sânge la acţiunea radicalilor liberi şi menţinând sau restabilind în bună măsură elasticitatea vaselor sanguine. O cură de 6 luni, în care se consumă zilnic 3-4 linguri din acest ulei, reducere semnificativ echimozele produse de fragilitatea capilară şi previne accidentele vasculare.

Deficienţe imunitare - Seminţele de struguri conţin substanţe cum ar fi zincul, cuprul, seleniul, vitamina E şi procianidinele, care sunt cei mai puternici inamici ai radicalilor liberi, contribuind astfel la creşterea imunităţii organismului. O cură cu 25 de grame de ulei de struguri pe zi, menţinută minimum o lună ajută la mărirea rezistenţei organismului la factorii infecţioşi.

Artrită (reumatism) - Cei care suferă de artrită pot constata, consumând acest ulei, o reducere în timp a durerilor datorate inflamaţiilor. Seminţele de struguri conţin substanţe care menţin sănătatea ţesuturilor din compoziţia articulaţiilor, precum şi antiinflamatoare naturale. Se consumă salate cu ulei de sâmburi de struguri (minimum 3 linguri zilnic), în cure de 2-3 luni.

Alergie - Este utilizat în tratarea alergiilor, deoarece blochează enzimele care produc histaminele (substanţe naturale din corpul uman care determina apariţia reacţiilor alergice). Se fac cure de câte 2-3 luni, în care se consumă cate 30 ml din acest ulei, zilnic. În caz de criză alergică, administrarea uleiului eficientizează acţiunea vitaminei C, care este folosită în toate tratamentele antialergice.
Îmbătrânire - Uleiul din seminţe de struguri nu poate, bineînţeles, opri complet procesul de îmbătrânire al ţesuturilor, dar poate prelungi tinereţea biologică. La femei, ajută la menţinerea echilibrului hormonal, previne apariţia menopauzei premature, precum şi a unor fenomene cum ar fi uscarea pielii, apariţia pilozităţilor în exces, estomparea caracterelor secundare feminine. La bărbaţi, previne impotenţa vasculară. La ambele sexe, previne şi combate Alzheimer, reumatismul degenerativ, problemele cardiace. Se consumă, zilnic min. 30 de grame, în salate de crudităţi.

Vedere obosită - Mai multe studii arată că acest ulei îmbunătăţeşte vederea, făcând ca vasele de sânge din ochi să funcţioneze mai eficient. Se recomandă mai ales persoanelor la care tulburările de vedere apar odată cu vârsta sau pe fondul unor probleme circulatorii. Se recomandă în paralel şi curele cu struguri negri consumaţi ca atare, pigmenţii din coaja acestora ajutând şi ei la ameliorarea vederii, inclusiv a celei nocturne.

Piele uscată şi sensibilă la frig - La zece minute după baie, se masează întreg corpul, cu precădere membrele, cu ulei de sâmburi de struguri. Tratamentul se face şase săptămâni la rând, mai ales în perioadele friguroase.

Piele cu tendinţă de îmbătrânire - Uleiul de struguri penetrează rapid epiderma, nelăsând senzaţia de piele grasă şi protejând pielea de vânt şi soare. Datorită conţinutului ridicat de acid linoleic, care este repede încorporat în piele, reduce pierderea de apă din epidermă şi restabileşte elasticitatea pielii. Se foloseşte și după baie, pentru masaj.

Ten uscat – Odată la trei zile, se masează obrajii, pomeţii, fruntea şi gâtul cu ulei de sâmburi de struguri. Are efect de protecţie, menţine hidratarea şi împiedică formarea ridurilor.

Precauţii şi contraindicaţii 

Intern, nu se cunosc contraindicaţii la administrarea acestui ulei, cu condiţia să nu fie preparat termic şi să fie în perioada de valabilitate. Extern, va fi evitată folosirea lui pe porţiunile cu piele foarte grasă, seboreică, deoarece în aceste cazuri poate să producă unele reacţii cutanate locale.

ATUURILE ULEIULUI DE PALMIER

Studii efectuate în SUA au demonstrat că uleiul de palmier este bogat în antioxidanţi puternici, care au un rol deosebit în prevenirea îmbătrânirii precoce. Însă, potrivit nutriţioniştilor, principalul atu al uleiului de palmier este rezistenţa lui la prăjit. Uleiul de palmier nu se degradează în timpul prăjirii şi nu formează substanţe toxice, aşa cum se întâmplă în cazul celorlalte uleiuri. „Nu încurajez consumul de alimente prăjite, însă, dacă totuşi o facem, haideţi să folosim un ulei rezistent la temperaturi ridicate. Uleiul de palmier nehidrogenat (nerafinat) rezistă la temperaturi de până la 230°C, în vreme ce uleiul de măsline la 180°C, iar uleiul de floarea-soarelui la doar 160°C. Uleiul de palmier are avantaje majore faţă de celelalte uleiuri vegetale: nu pătrunde în alimente, nu miroase, nu face fum şi nu îşi schimbă culoarea. Uleiurile de floarea-soarelui sau germeni de porumb sunt foarte sensibile la prăjit. De aceea, dacă nu avem ulei de palmier, mai bine folosim untură de porc decât ulei de floarea-soarelui la prăjit”, recomandă prof.dr. Gh. Mencinicopschi.

Uleiul de palmier conţine 40% acizi graşi mononesaturaţi, 10% acizi graşi polinesaturaţi şi 50% acizi graşi saturaţi. Primele două categorii de acizi rămân în stare lichidă la temperatura camerei, în timp ce acizii saturaţi, la aceeaşi temperatură, se solidifică. Aşa se explică faptul că uleiul de palmier este solid la temperatura camerei. S-a constatat că uleiul de palmier nu creşte nivelul grăsimilor în sânge, deşi este bogat în acizi graşi saturaţi. Dovadă că în Asia, unde uleiul de palmier este folosit în mod curent pentru gătit, incidenţa bolilor cardiovasculare este foarte scăzută. Studiile mai relevă faptul că uleiul de palmier este un ulei bogat în vitaminele A şi E, având o concentraţie de carotenoizi de 30 de ori mai mare decât cea din morcovi, ceea ce-i conferă un rol important în creşterea acuităţii vizuale, asigurarea sănătăţii membranelor şi a pielii şi în creşterea oaselor. De asemenea, uleiul de palmier este un bun adjuvant în creşterea colesterolului bun şi în normalizarea tensiunii arteriale şi nu provoacă creşterea glicemiei. 

Atenţie! În timpul prăjirii, în alimente este eliberată acrilamidă, substanţă care afectează sistemul nervos central şi favorizează apariţia cancerului. Acrilamida apare în special în timpul prăjirii cartofilor în grăsimi nerezistente la temperaturi ridicate: ulei de floarea-soarelui, margarină, unt. În timpul prăjirii alimentelor bogate în proteine – carne, peşte – sunt generate cantităţi mai mici de acrilamidă decât în cazul celor bogate în carbohidraţi: cartofii, pâinea. Dar, chiar dacă folosim exclusiv ulei de palmier, prof. dr. Gheorghe Mencinicopschi spune că trebuie să limităm consumul alimentelor prăjite. Bine de ştiut! Cantităţi însemnate de acrilamidă se găsesc în toate produsele prăjite din comerţ: alune, migdale, cereale, chipsuri.

ULEIUL DE SOIA

Este încă rar pe pieţele europene. Poate pentru că este prea fragil pentru a suporta fierberea. De culoare galben transparent, uleiul de soia s-a dovedit a fi savuros, mai ales pentru asezonat salatele de legume. Conţine un adevărat coctail de vitamine, printre care, cele mai importante sunt A, D şi E. Este recomandat în tulburările cardiovasculare, deoarece favorizează eliminarea depunerilor de grăsimi de pe artere. Dar cea mai importantă caracteristică a lui este aceea că este bogat în lecitină, o substanţă care uşurează digestia şi care stimulează memoria şi performanţele fizice. Utilizare: o linguriţă, dimineaţa, pe stomacul gol.

ULEIUL DE ARAHIDE

Auriu şi dulce, acest ulei este extras din seminţele plantei Arachis hypogea, care face parte din familia leguminoaselor. Conţinutul de acizi graşi al acestui ulei este similar cu al celui de măsline: numeroşi acizi monosaturaţi şi puţini polinesaturaţi. Aceasta face ca uleiul de arahide să poată fi folosit la temperaturi mari, fiind indicat pentru prăjire. Bogat în proteine şi vitamine (B şi E), este indicat în ulcerul gastroduodenal, iar extern, pentru dureri lombare, abdominale sau musculare. În bucătărie este recomandat pentru fripturile la grătar sau pentru mâncărurile făcute în tigaia wok.

ULEIUL DE MIGDALE

Se obţine din sâmburii de migdale. Este un ulei bogat în proteine, săruri minerale şi vitamine (A şi  B). Uleiul de migdale stimulează funcţiile intelectuale, îmbunătăţeşte vederea, previne inflamaţiile sistemului digestiv şi constipaţia, este benefic în creştere sau în stări de convalescenţă. Are un gust fin, dulceag, cu iz de unt de alune şi se potriveşte foarte bine în preparatele din peşte, raţă şi pui. Uleiul de migdale are proprietăţi emoliente, hidratante şi calmante. Prezintă un mare interes în dermatologie şi în cosmetică, deoarece tratează iritaţiile pielii, dermatozele, psoriazisul şi pielea uscată, pe care o face moale şi catifelată.

ULEIUL DE RAPIŢĂ (CANOLA)

A revenit spectaculos printre uleiurile considerate benefice sănătăţii. De culoare deschisă şi  cu un gust mai degrabă neutru, uleiul nu aminteşte nici pe departe de florile galbene şi urât mirositoare din care este extras. Ca şi uleiul de soia, este fragil şi nu rezistă la fierbere. Prin urmare, este indicat  pentru salate, crudităţi şi marinate. Fragilitatea lui se datorează, de fapt, conţinutului bogat în Omega-3, acidul gras esenţial devenit în ultimii ani vedeta programelor de nutriţie sănătoasă. Este acel faimos acid gras, care joacă un rol primordial în reînnoirea celulelor inimii şi ale creierului. Două linguri de ulei de rapiţă pe zi sunt suficiente pentru a acoperi 98% din necesarul de Omega-3. Şi nu ezitaţi: preparaţi sosurile pentru salate cu ulei de rapiţă (numit şi canola).

ULEIUL DE NUCĂ

Nu suportă fierberea. Are un gust deosebit, specific dulce-amărui. Adaugă un plus de rafinament salatelor de legume şi vinegretelor cu oţet balsamic. Se combină foarte bine cu oţetul de mere. Este de fapt campion la toate categoriile, datorită conţinutului său bogat în Omega-6 şi Omega-3. Ar fi de-a dreptul perfect, dacă n-ar exista un amănunt: râncezeşte repede. Dar acest lucru se explică tocmai prin prezenţa acizilor graşi pe care-i conţine. De aceea, trebuie conservat la rece şi  la întuneric şi cumpărat în cantităţi mici. Beneficii pentru sănătate: încetineşte procesul de îmbătrânire şi funcţionează ca un laxativ uşor. Este deosebit de eficient în combaterea paraziţilor intestinali. Consumaţi-l zilnic, dacă puteţi. Uleiul de nucă întăreşte firul de păr. Masaje cu ulei de nucă sunt indicate copiilor rahitici sau anemici.

ULEIUL DIN GERMENI DE PORUMB

Un litru de ulei din germeni de porumb presat la rece este obţinut din 63.000 de germeni de porumb. Procesarea prin presare la rece a germenilor de porumb cu bogat conţinut de ulei conferă produsului o culoare galben-aurie, un gust uşor specific de porumb şi păstrează în conţinutul acestuia substanţele active. Uleiul din germeni de porumb este asimilat de organism în proporţie de 99%, fiind de două ori mai bogat în vitaminele A,D şi E decât oricare alt ulei, inclusiv cel de măsline. Pe lângă acestea, mai conţine, în cantităţi semnificative: acizi graşi nesaturaţi, lecitină, vitamina K, precum şi substanţe minerale ca potasiu, sodiu, calciu, fosfor, fier, magneziu, seleniu şi acid salicilic. Nu conţine colesterol sau carbohidraţi. Datorită acestor proprietăţi, uleiul din germeni de porumb se situează în topul alimentelor cu acţiune nutritivă şi terapeutică în acelaşi timp. Este un excelent întăritor al sistemului imunitar şi este indicat în diete de orice fel, în diabet sau glicemie ridicată. Acţionează cu rezultate bune în astm bronşic,  migrene, eczeme şi vindecă blefarita (pleoape cu margini uscate). Masarea părului de două ori pe lună cu acest ulei face ca acesta să-şi întărească rădăcina şi să devină moale, mătăsos, strălucitor. În alimentaţie, se foloseşte la prepararea salatelor, la gătit, copt sau prăjit. În amestec cu ulei de soia şi armurariu, capătă un gust şi mai plăcut, aromat.

ULEIUL DE ŞOFRĂNEL

Şofrănelul (Carthamus tinctorius) este cultivat în principal pentru uleiul comestibil, obţinut din seminţe. Uleiul de şofrănel conţine un procent mai ridicat de acizi graşi nesaturaţi faţă de alte uleiuri vegetale. Este clar, de culoare alb-gălbuie şi utilizat ca atare, pentru prepararea salatelor sau pentru gătit. Are gust de cereale şi o uşoară aromă de nucă. Este foarte bogat în acizi organici cu dublă legătură (80%) şi vitamina E (46mg/100g). Uleiul de şofrănel se bucură în ultimii ani de o atenţie tot mai mare, datorită efectelor sale benefice în ceea ce priveşte: scăderea colesterolului, prevenirea aterosclerozei, încetinirea îmbătrânirii prin acţiunea sa antioxidantă. E excelent pentru detoxifierea ficatului, combate afecţiunile hepatice şi durerile reumatismale. În farmacie şi cosmetică, se foloseşte la prepararea unor creme şi loţiuni. În industrie, intră în compoziţia margarinei, a lumânărilor parfumate şi la fabricarea unor vopsele.

ULEIUL DE SUSAN 

Uleiul de susan este un ulei cu un trecut nobil şi prestigios, la fel ca şi cel de măsline. Are aspectul unui sos de calitate, cu reflexe maronii şi strălucire aurie, un parfum uşor şi un gust plin, tipic. Dă personalitate preparatelor culinare. Este perfect pentru bucătăria orientală, dar potrivit şi în cea europeană,  pentru legume, carne de pasare şi fructe de mare. Uleiul de susan suportă foarte bine căldura şi prin urmare este sănătos pentru călit legume, prăjit carne sau preparat şniţele. Este savuros crud, în sosurile pentru salate, în combinaţie cu oţetul. Dar uleiul de susan nu numai că oferă o extraordinară aromă şi fineţe alimentelor, ci asigură şi un echilibru excelent de acizi graşi: acizi graşi polinesaturaţi – 44%, acizi graşi mononesaturaţi – 41%, acizi graşi saturaţi – 15%. Această proporţie îl face unul dintre uleiurile cele mai pline de virtuţi (nivelul de acizi graşi saturaţi este suficient de scăzut pentru a permite acizilor polinesaturaţi şi mononesaturaţi să coabiteze în armonie). Consumul de ulei de susan duce la diminuarea colesterolului rău din sânge şi la creşterea, în acelaşi timp, a nivelului colesterolului bun. Uleiul de susan este destul de rezistent la oxidare, însă, pentru că nu se solidifică la frig, este mai bine să se păstreze în frigider.

ULEIUL DE OREZ

Plecat din bucătăria japoneză, preponderent folosit și azi în zona asiatică, uleiul de orez a căpătat faimă la nivel internațional odată cu răspândirea conceptului „mănâncă sănătos”. Într-adevăr, este unul dintre cele mai sănătoase uleiuri vegetale, cu o mare concentrație de vitamine, antioxidanți și substanțe nutritive. Menține colesterolul la nivel optim, combate bolile cardiovasculare, întărește sistemului imunitar. Uleiul de orez este un ulei ușor, delicat, aromat, cu gust dulce, aromă de nucă și culoare galbenă. Are punctul de ardere foarte ridicat, ceea ce îl face perfect pentru prăjire. Este prima alegere pentru înlocuirea uleiului hidrogenat. Alimentele gătite cu ulei de orez absorb cu până la 20% mai puțin ulei, păstrându-și în același timp proprietățile. Cu mai puțin ulei absorbit, rezultă mâncăruri ușoare, cu un număr redus de calorii și o variantă mai economică în bucătărie.
  

ULEIUL DE RICIN

Ricinul este un arbust adus din India în Europa cu milenii în urmă. Prima extracție a uleiului de ricin a avut loc, se pare, acum nu mai puțin de 6000 de ani și tot de atunci este folosit și în terapie, fiind probabil cel mai vechi medicament de semisinteză din lume. Care sunt proprietățile sale? În primul rând, deblochează tranzitul intestinal și intensifică eliminarea materiilor toxice din organism. Folosit extern, este un adevărat elixir pentru piele, păr și mucoase, având proprietăți trofice, antimicrobiene, antitumorale. Atât în farmacia, cât și în medicina populară românească, este un leac de căpătâi, având foarte multe aplicații.

ULEIUL DE OREGANO

Uleiul de oregano este cel mai puternic antibiotic natural. Substanța numită carvacol, prezentă în uleiul de oregano sălbatic este considerată ca unul dintre cele mai puternice antivirale, antibacteriene și antifungice substanțe obținute pe cale naturală. Carvacol omoară paraziții de orice natura. În Mexic, cercetătorii au comparat carvacolul din oregano cu Tinidazolul, un medicament prescris pentru a trata giardia. Rezultatele au arătat că oregano este mai eficient împotriva giardiei decât Tinidazol. Cercetătorii britanici au comparat acțiunea uleiului obținut din oregano cu acțiunea a 18 antibiotice dintre cele mai populare. S-a dovedit că oregano, prin conținutul mare de carvacol, acționează mai eficient decât antibioticele, distrugând și bacteriile rezistente la unele antibiotice. Carvacolul acționează la nivelul întregului organism și poate fi utilizat atât pentru uz intern, cât și extern. Carvacol inhibă dezvoltarea bacteriilor, răspândirea stafilococului auriu, în special la nivel pulmonar și facial (acnee) în paralel cu efect antibacterian, mucolitic și expectorant.

Uz intern:

Se administrează contra virușilor, bacteriilor și paraziților de orice fel incluzând candida, giardia, E. Coli, klebsiella, salmonela, stafilococul auriu. Este de asemenea util în infecții urinare și prostatită. Se poate administra post-operator, pentru a evita infectarea în special cu stafilococul auriu (care poate fi mortală). Indicat în infecții pulmonare, tuse persistentă, dureri în gât.

Administrare: 5 picături, de 3-5 ori pe zi. Se pun sub limbă sau se dizolva în puțină apă sau se amestecă într-o linguriță cu puțină miere sau suc. Se ține scurt timp în gură, după care se înghite. Apoi se respiră adânc de câteva ori, pentru a inspira vaporii de oregano. Pentru infecții pulmonare sau la sinusuri, pe lângă administrarea sublinguală, se fac și inhalații: Se fierbe apa într-un vas și se pun câteva picături în apa fierbinte. Se apropie fața de vasul cu apă și oregano, se pune peste cap un prosop și se inspiră adânc vaporii emanați din apa fierbinte. Se poate, de asemenea, folosi un vaporizator din comerț. Pentru herpes se administrează 3-5 picături sub limbă, urmat de 2-3 picături din oră în oră, timp de 9 ore în fiecare zi. În plus, se aplică și local, în zona afectată, câte 2-3 picături, de 2-3 ori pe zi. 

Uz extern: 

Uleiul de oregano poate fi folosit și extern, prin aplicare în zona afectată, de 2-3 ori pe zi:

Piele: pentru înțepături, infecții, furuncule, acnee, psoriazis, negi, iritaţii de piele, micoze, se pun câteva picături de oregano și se freacă bine zona afectată până la absorbția în piele. Se adaugă câteva picături de ulei în săpunul lichid sau în gelul pentru duș. Se poate adăuga și în săpunul lichid pentru mâini. În caz de răni pe piele, negi, furuncule sau acnee, se aplică ulei până la saturație și se freacă bine pe piele. În cazul rănilor sau furunculelor, se acoperă cu un plasture. 

Dinți și gingii: pentru dezinfectarea și deparazitarea totală a zonei bucale, pentru tratarea sau prevenirea parodontozei: se pun câteva picături de ulei de oregano pe periuța de dinți în loc de pastă de dinți și se freacă dinții. În caz de infecții la gingii, se freacă gingiile cu câteva picături.

Păr: în caz de scalp infectat cu o ciupercă, mătreață sau iritații ale scalpului, se adaugă câteva picături în șampon, înainte de spălarea părului. Se lasă pe păr șamponul astfel preparat pentru câteva minute, după care se clătește.

Herpes: câte 1-3 picături în zona afectată, de 2-3 ori pe zi.

Aromaterapie: Datorită mirosului plăcut, pătrunzător și a proprietăților benefice, se recomandă câteva picături de ulei de oregano într-un vaporizator, pentru purificarea aerul de viruși, bacterii.

Picioare: Prezența ciupercilor la nivelul labei piciorului produce răniri (picior de atlet) în special între degetele,  precum și măcinarea unghiilor, în paralel cu un miros foarte neplăcut. Se aplică și se distribuie uniform câteva picături de ulei de oregano între degete și pe unghii.

Igiena intimă: câteva picături de ulei de oregano în apa caldă pentru baie de șezut ajută la eliminarea problemelor legate de un spectru larg de ciuperci (inclusiv Candida).

-->