Pavel Coruț - Comutatorul psihic din creierul nostru

COMUTATORUL PSIHIC DIN CREIERUL NOSTRU

Pavel Coruț

Dragi prieteni, vă voi dezvălui cea mai puternică „vrăjitorie” din arta succesului - sugestia şi autosugestia. Ele sunt principalele instrumente cu care un creier este programat către succes, ori, dimpotrivă, către eşec. Sunteţi de acord cu mine că sediul principalelor noastre activităţi (gândire, imaginaţie, afectivitate, vorbire, acţiune) se află în creier? Cu ce gândiţi, cam ce succese vreţi şi cum le veţi dobândi? Cu creierul! Cu ce vă imaginaţi cum vor arăta acele succese? Cu creierul! Cu ce produceţi sentimente pozitive (speranţă, încredere, curaj etc.) sau, dimpotrivă, negative (ură, teamă etc.)? Cu creierul şi nu cu inima, cum se credea în vechime. Cu ce vă modelați vorbirea? Cu creierul! Cu ce vă mobilizaţi la orice fel de acţiune (studiu, muncă, distracţie)? Cu creierul. Cu ce va frânaţi impulsuri negative, cum ar fi explozii de violenţă, nervozitate, delăsare etc.? Cu creierul! Concluzia? Creierul conduce întregul organism. În interiorul său se află un fel de comutator psihic, cu cel puţin trei poziţii: succes, neutru şi eşec. Pe ce poziţie vreţi să-1 fixăm? Desigur, majoritatea vreţi să funcţioneze mereu pe poziţia succes şi dorinţa dumneavoastră e normală. Anormal e să ne complăcem cu creierul programat în poziţia eşec. Din păcate, cam mulţi oameni trăiesc astfel, trecând dintr-un eşec în altul, plângându-se de nedreptatea sorţii. Bieţii de ei nu ştiu că majoritatea relelor de care suferă sunt produse de o programare mentală negativă. Noi vom învăţa să ne programăm creierele către direcţia pozitivă, către succes.

Vă propun să analizăm câteva exemple, pentru a înţelege cum funcţionează mecanismele psihice din creierul nostru. În copilărie vă jucaţi mergând pe şinele de tren o anumită distanţă. Iniţial, făceaţi numai câţiva paşi tremurânzi şi cădeaţi. În sinea dumneavoastră credeaţi că nu puteţi face mai mulţi, vă concentraţi în mod conştient să vă depăşiţi limita şi cădeaţi. După mai multe exersări, aţi ajuns să mergeţi zeci de metri fără a şovăi. Ce s-a întâmplat cu dumneavoastră? Aţi devenit alt om? Nu! În creierul dumneavoastră s-a format un reflex condiţionat, alcătuit din mai mulţi centri nervoşi care coordonau gândirea, imaginaţia, sentimentele şi grupele de muşchi care participau la mersul pe şină. Toate colaborau în perfectă ordine, astfel că mergeaţi destinşi. Ochii apreciau exact poziţia şinei şi o transmiteau creierului. Câţiva centri nervoşi din creier, învăţaţi deja din experienţele anterioare, vă spuneau că puteţi păşi fără grijă, cu încredere în reușită, vă anihilau frica de eşec şi vă dădeau încredere în forţele proprii. Alţi centri nervoşi, ai echilibrului şi ai mersului, dădeau comenzi muşchilor să nu se crispeze prea tare, ci să acţioneze degajat. Toate aceste reflexe condiţionate, formate în timp, prin exersare, formau un tot unitar, numit stereotip dinamic. Chiar şi acum, maturi fiind, puteţi păşi pe o şină, cam în acelaşi stil, fără frica de a cădea. De ce? Deoarece în creierul dumneavoastră s-a format un complex de reflexe condiţionate care nu dispare (un stereotip dinamic).

Un alt exemplu care vă va convinge că succesul pleacă din creierul nostru şi este influenţat numai de factori exteriori: Puteţi merge deja pe şina ridicată de 20-25 de centimetri, cum sunt şinele de tren. Cineva vă propune să păşiţi pe o şină de aceleaşi dimensiuni ridicată la un metru. Care este reacţia dumneavoastră imediată? Ochii transmit creierului imaginea şinei ridicate la un metru. Niciun centru nervos din creier nu confirmă faptul că aţi mai păşit pe aşa ceva. Imaginaţia intră în funcţiune şi oscilează în funcţie de cum a fost învăţată să acţioneze. Imaginaţia persoanelor educate pozitiv, în sensul se poate, spune creierului: Dacă alte persoane pot, pot şi eu! Prin aceasta, ea comandă centrilor nervoşi din creier să se mobilizeze pentru încercare. Imaginaţia persoanelor educate în spiritul eşecului, de tipul eu nu pot, exagerează înălţimea de la care aţi putea cădea, induce sentimentul de frică și anunţă anumiţi centri nervoşi din creier că e pericol de cădere. Ca atare, persoana educată pozitiv va păşi pe şină convinsă că va reuşi, în timp ce persoana educată în spiritul eşecului va renunţa la activitate sau, dacă se va mobiliza, va cădea aproape sigur. E vorba de succes sau eşec într-o operaţiune simplă - mersul pe o şină. Artişti de circ, care dansează pe sârmă, se antrenează pornind de la câţiva centimetri şi ajung la zeci de metri. În creierele lor se dezvoltă complexul de reflexe condiţionate specific mersului pe sârmă, astfel că nu au emoţii şi nu greşesc aproape niciodată.

Să mai luăm un exemplu: mersul pe bicicletă! Niciun om nu se naşte cu un reflex natural de a merge pe bicicletă. Toţi învaţă acest sport, mai repede sau mai încet. Vă amintiţi cum aţi învăţat dumneavoastră? Aţi învăţat prin încercări repetate, cu mai multe căzături (eşecuri), până ce aţi reuşit să pedalaţi siguri și fericiţi, semn că aţi atins succesul. Acest exemplu din sport poate fi extins la orice activitate intelectuală sau fizică pe care vreţi să v-o însuşiţi şi s-o practicaţi cu succes. De exemplu, vă vine ideea că aţi putea deschide un mic magazin comercial. Gândirea şi imaginaţia persoanelor educate în spiritul eşecului vor funcţiona negativ şi prăpăstios, cam în stilul: N-am mai făcut niciodată aşa ceva. Cât de complicat e! Precis n-o să reuşesc. Ce mă fac dacă încerc şi pierd banii investiţi? Voi suporta pierderea materială şi vor râde oamenii de mine, etc. Cum gândeşte un om educat în spiritul succesului? Dacă alții, chiar mai slab pregătiți ca mine, au obţinut succes în această direcţie, eu de ce n-aş reuşi? Mai mult ca sigur voi reuşi! Ia să pun eu mâna pe hârtie şi pix, să calculez cum să fac treaba, ca să am succes!

Vedeţi cât de importantă este poziţia comutatorului din creier? Dacă e pus în poziţia succes, obţinem succesul aproape întotdeauna. Dacă e fixată pe eşec, ne târâm zilele şi nu înţelegem de ce nu reuşim în majoritatea acţiunilor noastre. Noi vom învăţa să rămânem mereu comutaţi pe poziţia succes în toate activităţile vitale, începând de la învăţătură şi până la dragoste. Ei! vă revoltaţi dumneavoastră, cum să programezi iubirea? Foarte simplu, amicii mei cititori. În adolescenţă, când sentimentul dragostei începe să înmugurească, majoritatea persoanelor sunt timide, au creierele comutate pe teamă de eşec. Din această cauză, deseori, adolescenţii şi adolescentele care se simpatizează şi ar putea deveni iubiţi trec unii pe lângă alţii. Numai cei puternici psihic au curajul să întindă mâna şi să spună: Vino, iubire!

Încă nu v-am convins că succesul şi eşecul depind de un soi de comutator psihic din creierul nostru? Încă mai credeţi că ele depind de destin, zodie, intervenţii supranaturale sau ale altor persoane? Să luăm un exemplu din viaţă şi să-1 analizăm: În faţa dumneavoastră vine un halterofil plin de muşchi şi ridică, fără efort, o greutate de o sută de kilograme. O ridică uşor, deoarece s-a antrenat treptat, cu greutăţi din ce în ce mai mari, până ce a ajuns la această performanţă. După ce pune haltera jos, în faţa lui vine un hipnotizator care-i şopteşte câteva cuvinte cu o voce joasă şi monotonă. Halterofilul îl ascultă, apoi se apleacă să ridice haltera pentru o nouă demonstraţie. N-o mai poate ridica, deşi face eforturi deosebite. Înlocuim haltera cu una mult mai mică, să spunem de zece kilograme. Tot n-o poate ridica. Din ce cauză nu mai poate repeta performanţele lui obişnuite? Doar are aceiaşi muşchi şi aceleaşi reflexe condiţionate de ridicare, formate în creier. Simplu, amicii mei! Hipnotizatorul a pătruns în creierul lui cu o formulă „vrăjită” şi i-a mutat comutatorul pe poziţia eşec. Concret, i-a sugerat că nu mai poate ridica nici măcar o halteră de zece kilograme. Sugestia hipnotizatorului a blocat complexul de reflexe condiţionate de ridicare din creierul halterofilului. Iar de îndată ce hipnotizatorul îl deblochează cu o altă formulă, el poate ridica din nou o sută de kilograme.

V-am dat un exemplu extrem, întâlnit mai ales în spectacolele de circ, mai rar în viaţă. Vă propun să analizăm şi un exemplu din viaţa obişnuită, pe care îl puteţi trăi fiecare, din cauza unor farse ori a unui ghinion. Dis de dimineaţă vă treziţi bine dispus, cu poftă de viaţă şi cu inima cântând de plăcerile pe care anticipaţi că le veţi trăi în timpul zilei. Sunteţi calm, bine dispus, sigur pe dumneavoastră şi optimist. Nu vă doare nimic, vă simţiţi excelent, în deplinătatea forţelor vitale. Deci, sunteţi programat perfect pentru o zi plină de succese. În timp ce vă deplasaţi spre serviciu, întâlniţi o persoană în care aveţi deplină încredere. După salutul de rigoare, aceasta, înşelată de o aparenţă sau dornică să vă facă o farsă, vă întreabă: Te simţi rău? Arăţi cam palid şi ai cearcăne la ochi. Dumneavoastră îi răspundeţi de pe poziţia pe care aţi simțit-o dimineaţă: Mă simt excelent, nu sufăr de nimic. După ce vă despărţiţi, dacă nu sunteţi educat să respingeţi sugestiile negative, constataţi că o uşoară nelinişte s-a strecurat în sufletul dumneavoastră. Când ajungeţi la serviciu, un coleg de încredere face aceeaşi remarcă: Eşti cam palid. Ţi-e rău? Sentimentul de angoasă din sufletul dumneavoastră se accentuează, mai ales dacă sunteţi ușor sugestionabil. Chiar începeţi să simţiţi un disconfort psihic şi o mică stare de rău. Daţi fuga la baie şi vă priviţi în oglindă. Ce vedeţi? Aproape sigur, dacă n-aţi fost informat despre „comutatorul din creier”, vedeţi că sunteţi palid. Începeţi să tremuraţi, vă faceţi gânduri negre, vi se pare că vă doare ba una, ba alta. Toată programarea mentală pozitivă cu care v-aţi trezit dimineaţă s-a împrăştiat. De ce? Deoarece două persoane în care aveţi încredere (deci, care vă pot sugestiona) au influenţat comutatorul din creier şi l-au mişcat spre poziţia eşec, boală, suferinţă. Nu l-au rotit complet, cu 180 de grade, dar l-au mişcat destul ca să vă simţiţi rău.

Dragi cititori, probabil, fiecare dintre dumneavoastră a trăit cel puţin o experienţă de acest fel, în care starea de psihic a oscilat în funcţie de sugestiile care au mutat comutatorul din creier. Desigur, aţi trăit şi reversul lor, datorită mutării comutatorului de la negativ către pozitiv. Iată un exemplu tipic, foarte folositor pentru viaţa şi activitatea dumneavoastră: Simţiţi o uşoară indispoziţie, psihică sau fizică, şi credeţi că e vorba de o boală, poate chiar gravă. Deja, comutatorul din creier se îndreaptă către sectorul negativ. Vă decideţi să mergeţi la un medic bun, în care aveţi deplină încredere. Va faceţi analizele şi vă prezentaţi în faţa doctorului. Acesta studiază liniştit rezultatele analizelor şi şopteşte: Bun, bun, foarte bun, excelent! După asta, vă anunţă pe un ton blând şi sigur: Sunteţi perfect sănătos. Încă din clipa în care medicul rostea cuvintele bun, foarte bun etc., comutatorul din creierul dumneavoastră se mișca de la negativ spre neutru şi pozitiv, iar în momentul în care v-a spus că sunteţi perfect sănătos, indicatorul s-a stabilizat în poziţia pozitiv (succes). Muntele de griji a căzut, astfel că ieşiţi din spital cu sufletul cântând de bucurie că sunteţi perfect sănătos. Chiar dacă vremea de afară e urâtă, vi se pare frumoasă, pentru că aţi scăpat de apăsarea psihică, de frica de boală.

1. Sugestiile făcute de alte persoane ne influenţează pozitiv (succes) sau negativ (eşec). În exemplul cu halterofilul, hipnotizatorul i-a sugerat că nu mai poate ridica nimic, mutând astfel comutatorul pe plaja negativă. În exemplul cu medicul care v-a anunţat că sunteţi perfect sănătos, comutatorul s-a rotit din plaja negativă (grijă, teamă de boală etc.), în cea pozitivă ( credinţa că sunteţi sănătoşi, bucuria, uşurarea, siguranţa etc.).

2. Autosugestiile pozitive şi negative, generate de propriul creier, în mod inconştient şi involuntar, sau dimpotrivă, în mod conştient şi voluntar, influenţează decisiv succesele ori eşecurile noastre. De exemplu, sunteţi o persoană sensibilă şi asistaţi la un groaznic accident, cu mulţi morţi şi răniţi. Care este reacţia dumneavoastră autosugestivă? În mod inconştient şi involuntar, vă autosugestionaţi negativ, fapt pentru care, cel puţin în ziua respectivă, nu mai gândiţi şi nu mai acţionaţi la întreaga dumneavoastră capacitate. Ca urmare, acul comutatorului psihic va oscila între neutru şi negativ, rezultatele muncii dumneavoastră vor fi slabe sau veţi suferi eşecuri. Dimpotrivă, dacă asistaţi la un eveniment fericit, care vă bine dispune, comutatorul se va mişca, inconştient şi involuntar, către plaja pozitivă, producându-vă o stare psihică propice obţinerii de succese. Stările de spirit din care se nasc succesele sau eşecurile pot fi produse şi în mod conştient-voluntar. Noi vom învăţa să ne producem numai stări de spirit favorabile obţinerii succeselor.

3. Unele evenimente exterioare produc stări de spirit propice succeselor sau, dimpotrivă, eşecurilor. De exemplu, la primirea unei veşti bune (succes la un examen, un câştig material neaşteptat, o laudă sau altă recompensă morală), creierul nostru se luminează, prinde aripi, dezvoltă imaginaţia creatoare şi încrederea în succes. Dimpotrivă, o veste neplăcută sau chiar groaznică ne blochează creierul cu emoţii negative, îndreptând comutatorul psihic către plaja eşecurilor. Noi vom învăţa să stăpânim în mod voluntar comutatorul psihic, interzicându-i să se mişte către plaja eşecurilor chiar şi în faţa celor mai groaznice ştiri. Din această poziție, de stăpâni pe comutatorul psihic, vom gândi calm şi cu înţelepciune, vom analiza situaţia neplăcută şi vom găsi mijloace de a o îndepărta din viaţa noastră.

4. Particularităţile psihice personale ne predispun la succese ori eşecuri. Vom învăţa să ne modelăm psihicul pentru a obţine cât mai multe succese. Deocamdată nu cunoaşteţi metodele complexe de stabilizare a comutatorul psihic pe plaja pozitivă. Le veţi cunoaşte şi însuşi pe parcursul acestui curs de arta succesului. Până atunci, vă sugerez ca ori de câte ori constataţi că starea dumneavoastră de spirit se îndreaptă către negativ, s-o forţaţi să se păstreze pe plaja pozitivă, cu judecăţi conştiente, ca în exemplele următoare:

a. Dacă simţiţi că vă cuprinde îngrijorarea dintr-o anumită cauză, alungaţi-o din suflet! Spuneţi-vă că îngrijorarea nu are temei, deoarece problema se va rezolva în favoarea dumneavoastră! Amintiţi-vă că în stare de îngrijorare nu judecaţi calm şi deci nu găsiţi cele mai potrivite metode de a-i combate cauzele! Amintiţi-vă de alte persoane, adevărate sau eroi din cărţi şi filme, care au trecut prin situaţii similare şi nu s-au lăsa doborâţi, ci au căutat şi găsit soluții de rezolvare. Dacă nu combateţi îngrijorarea, ea poate evolua către teamă şi disperare, sentimente negative, care vă reduc forţele psihice, vă scad capacitatea de a gândi şi acţiona creator, pozitiv.

b. Dacă simţiţi un impuls către delăsare, spuneţi-vă cât mai hotărât cu putinţă: Acul indicator trebuie să se mişte către dreapta, către plaja pozitivă, plină de succese şi bucurii! Nu-mi place să lenevesc. Îmi place să învăţ, să cunosc, să muncesc, să creez, să acţionez. Deci, la muncă!

c. Dacă vă încearcă alte impulsuri negative, ca de pildă de a săvârşi fapte imorale sau ilegale (beţii, furturi, violenţe etc.), spuneți-vă: Nu e bine ce fac! Ia să rotim noi comutatorul psihic către dreapta, către plaja pozitivă! Ia să nu fac cutare lucru! Am învins impulsul negativ din mine, acul indicator e pe plaja pozitivă, fapt pentru care voi obţine succes în viaţă.

Ştiu ce gândiţi, dragii mei prieteni cititori. Unele succese aparente se obţin prin fapte imorale sau ilegale, ca de exemplu furt, dare şi luare de mită, înşelăciune, trafic de influenţă etc. Acestea nu sunt însă succese adevărate, ci aparente, deoarece, mai devreme sau mai târziu, intervin legea şi morala, pedepsindu-ne. Asta, pe lângă procesele de conştiinţă ale oamenilor normali, care ştiu că au obţinut un succes pe căi ilegale sau imorale. De ce să nu aveţi dumneavoastră conştiinţa împăcată? De ce să nu dormiţi liniştiţi, cu cugetul curat? Sunteţi gata să replicaţi că marii hoţi din perioada de tranziţie a României se lăfăie în averi şi nu-i frământă nicio problemă de conştiinţă? Vă asigur că, oricât de bogaţi ar fi, starea lor psihică, nu e tocmai bună. Se tem că vor fi descoperiţi, se frământă, se ascund, îşi îneacă neliniștile în alcool, droguri ori promiscuitate sexuală etc. Analizaţi cazurile de mafioţi de tranziţie cunoscute de dumneavoastră şi-mi veţi da dreptate! Ca o concluzie la punctul c, vă atenţionez că principala cale curată şi sigură de a face avere este creaţia materială sau intelectuală, conformă cu normele de morală şi drept.

Ce trebuie să reţineţi din această lecţie?

1. Succesele şi eşecurile din viaţa noastră depind în bună măsură de un fel de comutator psihic din creierul nostru.

2. Putem forţa acul comutatorului psihic să stea majoritatea timpului în sectorul (plaja) succeselor (pozitivă), printr-un antrenament adecvat.

3. Când apar necazuri independente de voinţa noastră, putem forţa indicatorul comutatorului psihic să rămână pe plaja pozitivă sau neutră, prevenind căderea noastră în eşec.

4. Suntem obligaţi faţă de noi înşine şi faţă de cei dragi să obţinem cât mai multe succese şi cât mai puţine eşecuri în viaţă. Ratarea nu are ce căuta în viaţa unui om întreg.

Sursa: Pavel Coruț - Către culmile succeselor (Formula fericirii), Ed. Coruț Pavel, 2006