PROMOTORI
CELEBRI AI
ALIMENTAŢIEI NATURALE
Conform statutului Uniunii
Internaționale a Vegetarienilor, „un vegetarian este acela care renunță la
consumul alimentelor ce provin de la animale ucise. Astfel, acesta nu va
consuma carnea mamiferelor, păsărilor, peștilor, crustaceelor sau moluștelor, și nici grăsimi animale, cum ar
fi slănina sau untura de vită și de porc”. Alături de vegetarieni există și
veganii, cei care, pe lângă respectarea principiilor vegetarianismului, exclud
din alimentația lor și produsele lactate și ouăle, precum și raw veganii, cei
care consumă vegetalele nepreparate termic.
Diverse scrieri istorice, pornind de la Herodot, Strabon şi alţi
istorici „autorizaţi”, ne relevă stilul de viaţă al iniţiatorilor şi
susţinătorilor principalelor curente filozofice din Grecia Antică, precum și preceptele lor în ceea ce
privește alimentația. În acest sens, orficii greci, tracii,
epicurienii, stoicii, platonicienii, neoplatonicienii şi diverşi
susţinători ai altor curente filozofice, religioase sau metafizice aplicau
principiul culinar al viului, prin alimentaţia naturală ca element de bază în
viaţa lor, pentru a-și purifica trupul și sufletul. Dr. Edouard
Bertholet, laureat al Universităţii medicale din Lausanne,
în cartea sa „Fructele - valoarea lor nutritivă şi curativă”, prezintă
aspecte mai puţin știute din viaţa unor mari gânditori şi filozofi ai
Antichităţii:
«Hesiod,
în poemul „Lucrări şi zile”, regreta Epoca de Aur şi blestema fapta lui
Prometeu, primul om care a omorât o vită şi a adus focul din cer pentru a
prepara mâncare din carnea acestui animal.
Empedocle
şi Pitagora
au susţinut cu hotărâre interdicţia cărnii.
Socrate
a trăit idealul vieţii simple. De la el vine expresia să mănânci ca să
trăieşti, și nu să trăiești ca să mănânci. Socrate se hrănea doar când îi era
foame şi doar cu alimente folositoare sănătăţii. Regula lui de viaţă era: „Vremurile grele sunt
învăţători buni”.
Platon
pleda, de asemenea, pentru cea mai mare sobrietate la mâncare şi băutură. El
considera că hrana care nu a trecut prin foc
este cea mai bună şi lua o singură masă pe zi, cu multe fructe.
Printre deprinderile sale statornice erau şi zilele de post total.
Xenocrate,
al doilea succesor al lui Platon la conducerea
Academiei,
a susţinut vegetarianismul.
Diogene
a pus în practică maximele filozofice ale învăţătorului său, Antistene,
a cărui filozofie se poate rezuma în ideea că omului nu-i rămâne decât alegerea între spirit şi frânghie.
Diogene a dus o viaţă de o simplitate legendară; se hrănea cu verdețuri, smochine, măsline şi legume crude.
El spunea: „Oamenii s-au moleşit şi sunt mai nefericiţi decât animalele care
beau apă şi se hrănesc cu plante”. Susţinea mereu: „Carnea şi vinul îi abrutizează pe bătrâni şi-i moleşesc pe tineri”.
Plutarh, filozof şi moralist grec, era de asemenea vegetarian, şi a scris în
acest sens cartea Despre
mâncatul cărnii, în care se prezintă ca un apărător al
animalelor torturate şi ucise de oameni: „Dacă sunteţi
aşa
de convinşi că animalele vă sunt destinate pentru mâncare, atunci
mai întâi omorâţi voi acea vietate a cărei carne vreţi
s-o mâncaţi; dar s-o omorâţi cu mâinile şi
dinţii
voştri şi nu cu un cuţit,
măciucă sau topor”.
Plutarh spunea că oamenii nu-şi
mai urmează adevărata menire şi au rămas în urma animalelor. El a văzut
legătura cauzală între necumpătarea la mâncare şi băutură şi decăderea
moravurilor din timpul său.
Teofrast,
mare naturalist, elev
al lui Aristotel, spunea că mâncatul cărnii nu
este necesar, pentru că înăbuşă îndemnurile superioare din om: „Îmbuibându-se,
oamenii au pierdut amintirea vechii pietăţi,
au căzut tot mai adânc în excese, nemailăsând nimic negustat şi nemâncat”.
Seneca,
unul din marii filozofi stoici, a fost susţinătorul elocvent al vieţii simple.
El era sigur că decadenţa din timpul său trebuie pusă pe seama exceselor şi
poftelor fără limite. Spunea: „Pentru libertatea noastră interioară, trebuie să
avem stomacul bine disciplinat”. Mai nota că „odată cu numărul bucătarilor, creşte şi
numărul bolnavilor”. Era convins că mâncatul cărnii deşteaptă instinctele inferioare ale omului, în timp ce regimul
vegetarian purifică şi împrospătează spiritul.
Pitagora,
renumitul matematician şi filozof ezoteric al Antichităţii, le cerea discipolilor
săi să ducă o viaţă austeră. Hrana lor era compusă numai din pâine, miere,
fructe și legume netrecute prin foc,
şi singura lor băutură era apa. Prin acest regim sever, Pitagora urmărea să obţină ascuţimea gândirii şi puritatea sufletului. El spunea: „Cei ce ucid animalele și
le mănâncă carnea vor avea cu atât mai mult tendința să-și masacreze semenii”. Modul de viaţă
pitagoreic a devenit sinonim cu regimul naturist. După o
jumătate de mileniu, poetul latin Iuvenal lăuda acest
regim, comparându-l cu modul de viaţă depravat al contemporanilor săi.
Lui Pitagora i se atribuie şi
următoarea afirmaţie, ca sinteză a crezului său privind acţiunea hranei asupra
corpului biologic şi spiritual: „Doar hrana vie şi proaspătă îi va permite
omului să rămână sănătos, să fie fericit şi să simtă adevărul”.
Hipocrate, ca părinte al
medicinii moderne, este
cel care introduce conceptele de regimen
(mod de viaţă organizat) şi vix
medicatrix naturae (forţa vindecătoare a naturii), elemente fundamentale pentru
înţelegerea alimentaţiei naturale.
Mergând către vremuri mai apropiate de
noi, remarcăm cum, în germenii ştiinţei moderne, inclusiv ai celei medicale, se
regăseşte şi se perfecţionează conceptul de viaţă şi hrană naturală. Astfel,
englezul Thomas Sydenham, supranumit Hipocrate al Angliei (sec. VII),
continuând linia predecesorului său antic, recomanda remediile
cele mai simple şi mai naturale, cele mai puţin toxice, definind boala
printr-un concept fundamental, aparţinând medicinii naturale: „Boala nu este altceva decât efortul depus de corp pentru a
scăpa de materiile morbide”.
O exprimare asemănătoare a folosit şi un
alt mare medic şi chimist al vremurilor trecute, Herman Boerhave, profesor de medicină la Universitatea
din Leida prin anii 1700, care, în consens cu Hipocrate şi cu
Hipocrate al Angliei, afirma că „slăbiciunile
pot apărea oriunde în corpul nostru, ca urmare a unui tratament alimentar
nenatural”. El
considera că „boala este vindecată cu ajutorul naturii, prin neutralizarea şi
eliminarea materiilor morbide”.
În secolul al XVII-lea, tot mai mulţi
medici, biologi, anatomişti etc. au remarcat diferenţe de dentiţie, intestine
şi alte organe între corpul omenesc şi cel al animalelor carnivore. Aceste
aspecte de anatomie şi fiziologie comparată, ce sugerează clar apartenenţa
matricei corpului uman la tipul de nutriţie fără carne, sunt consemnate de
biologul Pierre Gassendi.
În epoca modernă, primul care și-a exprimat efectiv protestul față de
consumul exagerat de carne din vremea sa a fost francezul Jean-Antoine Gleizès, care a publicat în 1840 lucrarea Thalysie ou la nouvelle existence
(Vegetarianismul sau noua existență) [n.n.:
thalysianism = vegetarism, de la Thalysia = sărbătoare a recoltei în onoarea
zeiței cerealelor, Demeter]. Această carte a devenit imediat cunoscută în întreaga
lume și poate fi numită biblia vegetarianismului. „Vegetarianism” era un cuvânt
necunoscut în 1840. El a fost creat în 1847 în Ramsgate, Anglia, când s-a
înființat English Vegetarian Society,
cu scopul de a propaga alimentația vegetariană.
Sylvester Graham (1794-1851) a
promovat intens calităţile nutriţiei cât mai naturale (în primul rând fără
carne), încercând – şi realizând – obţinerea unei pâini de calitate superioară
ce-i poartă numele, alături de biscuiţii speciali.
Un distins membru al Colegiului
Regal al Medicilor din Edinburgh – Marea Britanie, dr. William Buchan, scrie în 1883 o
interesantă carte de promovare a alimentaţiei apropiate de natură, în care
precizează: „Sfătuiesc fiecare persoană, pacient sau
medic, să acorde mai multă importanţă dietei
alimentare şi diferitelor moduri de vindecare prin nutriţie, întrucât
această parte a medicinii – dietoterapia – este şi rămâne o metodă
naturală foarte eficientă de vindecare a bolilor”.
Cu puţin înainte de epoca lui Pasteur,
într-o carte de avangardă despre patologia celulară, un cunoscut medic german, Rudolph Virchow, susţinea că sănătatea
celulelor depinde de compoziţia lor chimică şi că această compoziţie depinde,
la rândul ei, de natura hranei absorbite
de individ. De asemenea, Rudolph Virchow
este unul dintre cei care au polemizat cu microbiologul şi chimistul
francez Louis Pasteur
pe marginea genezei bolilor infecţioase. Acestei dispute i se vor alătura
ulterior un alt mare microbiolog, Claude
Bernard, şi eminentul specialist englez în sănătate publică John Show Billings. Toţi aceşti oponenţi ai
celebrului Pasteur au susţinut cu tărie că infecţia bacteriană
este efectul mediului favorabil oferit de toxemia din
organism, şi nu cauză a îmbolnăvirii.
Cu toţii preconizau rezolvarea cauzală şi reală a infecţiei din corp prin
neutralizarea toxicității interne, adică prin alimentaţia naturală.
Mai aproape de noi, dr. med. Bircher-Benner, conducător al unei
clinici elveţiene de terapie prin dietă naturală din Zürich, este considerat ca
fiind cel care a pus noile baze teoretice şi practice ale nutriţiei naturale în
medicina modernă, lansând conceptul de „hrană vitală
completă”. În
acest sistem medical natural, teoretizat şi mai ales practicat de acest mare
medic elveţian, s-au format o pleiadă de susţinători ai nutriţiei naturale, dintre
care se desprinde figura binecunoscutului doctor suedez Ernst Günter, autorul celebrei cărți Hrana vie.
În America, printre mulţi alţi medici
naturişti (ca de exemplu, celebrul dr. medic
Max Gerson) sunt de remarcat figurile a trei mari nutriţionişti
naturişti, fondatori ai Catedrei de Medicină Dietetică din Goldwater
Memorial Hospital de la Universitatea din Columbia: dr. J.H. Tilden (autor al lucrării Explicaţia toxemiei), dr. G.S. Weger şi dr. H. Bieler.
Istoria medicinii cuprinde şi alţi
cunoscuţi medici naturopaţi sau oameni de ştiinţă ce au promovat alimentaţia
naturală: dr. George Barbarin
şi William Tiller,
din cadrul Universităţii Stanford.
Unul dintre cei mai mari profesori şi
doctori în ştiinţa purificării corpului şi în nutriţie a fost dr. medic John Tilden din Denver. Programul
său medical a inclus postul şi o abundenţă de fructe, legume şi cereale. El a ajuns la 90
de ani şi a fost un medic activ până la sfârşitul vieţii.
Un alt mare medic specializat în
nutriţie naturală a fost dr. John Hervey
Kellog, care a fost timp de 60 de ani directorul faimosului Sanatoriu din
Battle Creek, Michigan.
Benedict Lust a fost părintele şi
fondatorul naturopatiei în SUA. La începutul secolului XX, el a
înfiinţat la New York o mare şcoală de naturopatie şi a şcolarizat sute de
doctori naturişti, care i-au răspândit învăţăturile în întreaga lume.
Prof. Arnold Ehret, promotor al naturopatiei, a fost creatorul Sistemului de vindecare prin dieta fără mucus,
ce conţinea o dietă strict vegetariană. Mulţi dintre foştii discipoli ai prof.
Ehret, aflaţi în vârstă de 80-90 ani, se bucură încă de o sănătate viguroasă şi
robustă, respectând acest plan.»
În sfârșit, să-l amintim și pe
medicul român Pavel Vasici-Ungureanu,
primul mare promotor al alimentaţiei vegetariene din România
modernă. Este nedreaptă aşternerea vălului uitării peste memoria
acestui igienist și epidemiolog ardelean, iniţiatorul şi susţinătorul primei reviste medicale ardelene a secolului al XIX-lea: Higiena şi şcoala. În această publicaţie, el aborda probleme
de educaţie și creşterea prestigiului învăţătorilor şi populariza noile descoperiri din
lumea ştiinţei.
A elaborat şi o lucrare ştiinţifică bine documentată: Vegetarianismul sau nutriţia din punct
de vedere istoric, anatomo-fiziologic, dietetic, sanitar, economic, moral,
estetic şi social. O altă contribuţie importantă pe care dr. Vasici-Ungureanu a adus-o medicinii româneşti a fost traducerea
lucrării lui Christoph W. Hufeland, Macrobiotica sau măiestria de a lungi
viaţa.
Sursa: M. Paraschiv-Claudius - Tratat
pentru alimentația naturală a omului, Ed. Christalin, 2003
VEGETARIANISMUL ÎN CITATE
„Nu omorâți nici oameni, nici animale,
nici alimentele pe care le duceți la gură. Dacă veți mânca alimente vii, la fel
vă vor însufleți și pe voi, dar dacă vă omorâți hrana, aceasta vă va ucide și pe
voi, pentru că viața se trage numai din viață, iar din moarte se trage întotdeauna
moartea. Iar tot ce vă va ucide trupul, vă va ucide și sufletul. Trupul vostru
devine ceea ce este hrana voastră, așa cum spiritul vostru devine ceea ce sunt gândurile
voastre.
Nu tratați alimentele cu focul morții. Focul
care arde în afara corpurilor voastre este mai cald decât sângele vostru. Așa
că, nu mâncați nimic care a fost distrus de foc, îngheț sau apă, pentru că
hrana înghețată, arsă sau putrezită va arde, îngheța și putrezi, și tot așa,
corpurile voastre. Mâncați toate fructele pomilor, grăunțele și plantele câmpurilor
și mierea albinelor, care vi se potrivesc cel mai bine. Orice alt aliment duce
la boli și moarte.
Nu mâncați niciodată până la saturație.
Greutatea hranei voastre zilnice să fie peste o jumătate de kilogram, dar sub
un kilogram. Mâncați numai de două ori pe zi: când Soarele este la punctul său
culminant pe cer și când apune.
Nu amestecați multe feluri de mâncare la
o masă; mulțumiți-vă cu două-trei.
Nu mâncați alimente aduse din țări
îndepărtate, ci pe cele produse în locul unde trăiți, căci Dumnezeu a dat
fiecărui popor hrana care i se potrivește cel mai bine.
Mestecați hrana până devine lichidă, pentru
ca îngerul apei să intre în sângele din corpul vostru. Mâncați încet, ca și când
ați face o rugăciune.
Nu vă așezați la masă dacă nu simțiți
chemarea îngerului apetitului.
Nu uitați că a șaptea zi este sfântă și consacrată
lui Dumnezeu. Timp de șase zile hrăniți-vă corpul cu darurile maicii voastre pământești,
dar în cea de-a șaptea zi consacrați-vă corpul tatălui ceresc. În timpul
acestei zile, rămâneți în compania îngerilor, după cum, timp de șase zile, ați
lucrat în împărăția maicii pământești. În această zi, nu permiteți niciunei
hrane să împiedice în corpul vostru lucrarea îngerilor”. Evanghelia eseniană a păcii
„Sunt de părere că un stil de viață
vegetarian, prin efectul pur fizic pe care îl are asupra temperamentului uman,
ar influența în modul cel mai bun soarta umanității”. Albert Einstein
„Industria cărnii de vită a contribuit
la mai multe decese în America decât toate războaiele din acest secol, toate
dezastrele naturale și toate accidentele de automobil luate împreună. În cazul
în care vita este ideea ta de 'hrană adevărată pentru oameni adevărați' [slogan al industriei de profil în SUA],
ar trebui să te asiguri că locuiești aproape de un spital bun”. Neal
Barnard, medic
„Am trecut la vegetarianism din motive
de sănătate, apoi a devenit o alegere morală, iar acum e doar ca să enervez
lumea...” Caricatură în The New
Yorker, 5 mai 2003
„Ați văzut vreodată cum arată clienții dintr-un
magazin de alimente bio? Sunt palizi, slăbănogi și par pe jumătate morți. În
schimb, într-o măcelărie vezi numai oameni robuști și rumeni la față.
Bineînțeles că ăștia sunt pe moarte, dar arată extraordinar!” Bill Cosby - actor american
Cârnăciori la minut, într-un supermarket
din Brazilia
acest articol merita tradus in engleza
RăspundețiȘtergere