Uimitoarele descoperiri ale lui Gaston Naessens + documentar (RO)

-->

UIMITOARELE DESCOPERIRI ALE LUI GASTON NAESSENS

La nu moment dat, peisajul ştiinţei medicale a fost „în pericol” de a suferi o schimbare radicală, ca urmare a descoperirii somatoscopului! Dr. Gaston Naessens pusese la punct un microscop numit de el somatoscop, care avea o putere de mărire de până la 6-7.000 de ori, ceea ce era cu mult peste 2.500 de ori, cât poate mări un microscop universal standard. Veţi spune: „Ei şi ce, microscopul electronic măreşte şi mai mult!”. Adevărat, doar că, din cauza procedurii de mărire prin electroni, materialul cercetat este „omorât”, astfel că la microscopul cu electroni nu putem observa procese vii, „în desfăşurare”, ci doar, ca să spunem aşa, „cadavre”. Pe deasupra, microscopul electronic NU FACE FOTOGRAFII COLOR! Asta pentru toţi cei care văd prin reviste poze ale unor imagini obținute la microscop, frumos colorate de către dibaci graficieni şi designeri. Cu somatoscopul se puteau vedea procese vii, în desfăşurare, şi asta la o rezoluţie remarcabilă!

Mulţi cercetători s-au îndoit la început când au auzit vestea perfecţionării unui microscop cu astfel de performanţe, ce par a încălca legile fizicii. De aceea, unii au considerat această veste ca o încercare de fraudă. Pe de altă parte, întotdeauna, când un domeniu al ştiinţei devine „dogmă”, cum este astăzi cazul medicinii şi al biologiei, numărul descoperirilor, al progreselor este substanţial redus. De ce? Păi... să ne întrebăm: Qui bono? Cui îi folosește? În cazul medicinii alopate,  incapacitatea de a accepta noi descoperiri a dus şi va duce la multe vieţi pierdute inutil. La fel stau lucrurile şi în cazul somatoscopului, precum şi al descoperirilor lui Béchamp, Rife sau Naessens. Căci o dogmă se caracterizează în primul rând prin legea conform căreia: „ceea ce nu corespunde dogmei, nu poate fi decât o erezie”. Nimic nou sub soare. Şi acum 500 de ani pământul era tot rotund, dar pentru o astfel de erezie era să fie ars pe rug Galileo. Medicina dogmatică nu are niciun interes în somatoscop, deoarece acest aparat ar putea aduce obştescul sfârşit teoriei germenilor, elaborată de Pasteur-Koch. Iar dacă această teorie a germenilor se dovedeşte falsă, toată medicina alopată, inclusiv concernele farmaceutice, îşi vor da şi ele obştescul sfârşit. Deci din nou, cui i-ar folosi?

Puțină istorie

În anii ‘30 ai secolului trecut, un cercetător pasionat dar necunoscut, pe numele său Royal Raymond Rife, a pus la punct cu succes un microscop universal, care era capabil să mărească de până la 60.000 de ori, fără a ucide specimenele observate! Uau!, veţi spune, grozav! Nici un uau, căci acest microscop a dispărut fără urmă, la fel ca şi invenţiile lui Nicola Tesla. Rife a fost capabil să observe cu ajutorul invenţiei sale reacţiile microorganismelor (numiţi-le virusuri, microbi, bacterii sau cum vreţi) la influenţa anumitor stimuli externi. El a observat că bacteriile se puteau transforma în virusuri iar aceştia îşi schimbau forma şi culoarea, permiţându-şi astfel să încalce «dogmele» medicinii, respectiv postulatele lui Koch şi mai ales legile lui Crohn, care stau cam de mult la baza teoriei germenilor, presupusa cauză principală a bolilor. Astfel de observaţii nu se pot face cu un microscop cu electroni, care ucide materialul de observaţie viu! În 1934, după ce a învăţat să vindece şi să distrugă «virusul» cancerului, Rife a deschis o clinică în care a vindecat 16 pacienţi din 16 (100% succes) în doar 3 luni. Lucrând cot la cot cu câţiva dintre cei mai cunoscuţi cercetători americani ai vremii, Rife a terapiat electronic pacienţii, în scopul distrugerii «virusului» cancerului şi susţinerii sistemului imunitar, în acţiunea de restabilire a echilibrului organismului.

[NOTĂ: În lumina actualelor cercetări, şi mai ales a experienţelor efectuate după 1980 cu câmpurile electrostatice şi magnetice, personal, presupun că, fără a fi realizat conştient despre ce este vorba, prin acţiunea „electronică” Rife nu a făcut decât să influenţeze prin câmp electric ADN-ul celulelor bolnave, readucându-le în starea de sănătate].

Multe instituţii competente şi serioase au verificat şi confirmat rezultatele obţinute de Rife în anii ‘30. Doar că cercetările lui veneau într-un moment nepotrivit, când Rockefeller şi I.C. Farben puneau bazele industriei farmaceutice americane. Iar când e vorba de bani, de foarte mulţi bani, astfel de cercetări sunt total neavenite, ceea ce Rife a simţit pe propria-i piele. Probabil că a aplicat principiul cui bono greșit, asupra bolnavului, în loc să-l aplice concernelor farmaceutice. Că doar ele cu ce se mai aleg, dacă pacienţii sunt vindecaţi atât de uşor şi ieftin de cancer?

Dar să ne întoarcem înapoi la istoria nescrisă a medicinii! Alţi medici, independent de Rife, au folosit aceeaşi procedură, reuşind performanţa de a vindeca... 40 de pacienţi pe zi! Minciuni? Verificaţi ziarele şi presa americană de dinainte de cel de-Al Doilea Război Mondial. Nu numai atât, dar şi alte afecţiuni teribile, cum ar fi cataracta, herpesul sau tuberculoza s-au dovedit reversibile prin terapia cu tehnologia Rife. Toate acestea au fost documentate în numeroase reviste medicale, precum şi în rapoartele anuale ale Smithsonian Institute.

Aceste rezultate spectaculoase au atras atenţia AMA (American Medical Association) şi a puternicelor concerne farmaceutice, care au organizat imediat o puternică opoziţie. Dar, deşi realizările lui Rife erau în contradicţie cu ortodoxia medicală a vremii, el era totuşi susţinut de un număr mare de medici americani cunoscuţi şi apreciaţi din acea vreme. Documentările atent sistematizate ale acestor medici, precum şi mărturiile a sute de pacienţi vindecaţi, vin să confirme fără putință de tăgadă teoria lui Rife. Multe dintre aceste documente şi mărturii pot fi găsite în cartea The Cancer Cure that Worked! de Barry Lynes. Oricum însă, EI s-au ocupat de problemă rapid şi eficient. Fascinanta muncă a lui Rife a fost denigrată şi suprimată, iar Rife, ca şi Tesla înaintea lui, a  fost dat uitării. Abia în ultimii ani, şi mai ales datorită Internetului, Rife a început din nou să fie cunoscut de publicul larg. Oamenii au început să-şi pună din ce în ce mai multe întrebări şi să constate tot mai des că ceva nu e în regulă cu medicina alopată. 

Microscopul universal modern

Ceea ce reușise Rife prin anii ‘30 cu microscopul lui universal, a fost încă o dată realizat de Gaston Naessens prin anii ‘40, cu al său somatoscop, o combinaţie între microscopul optic tradiţional şi părți de electronică. Gaston Naessens s-a născut în Roubaix, Franţa, la data de 16 martie 1924. De mic copil, a avut o înclinaţie deosebită pentru invenţii. Ca student la Universitatea din Lille, a fost nevoit să-şi întrerupă studiul în timpul invaziei naziste în Franţa. Din fericire, împreună cu alţi câţiva studenţi, a reuşit ajungă la Nisa, unde şi-a continuat studiile. La vârsta de 21 de ani, frustrat de limitările impuse de microscopul convenţional, Naessens a început să cerceteze posibilităţile de realizare a unuia mai eficient, cu o rezoluţie mai mare. Astfel, după ani de muncă, a apărut somatoscopul.

Stomatoscopul foloseşte ca lumină două surse ortogonale, una de la o lampă cu mercur și alta de la o lampă cu halogen. Cele două surse de lumină pătrund într-un tub cilindric de sticlă la un unghi de 90° una faţă de cealaltă. La trecerea prin acest tub, lumina este filtrată printr-un filtru care o condensează într-un fascicul monocromatic. Acest fascicul este la rândul său trecut printr-un inel magnetic, ce desparte fasciculul luminos într-o serie de raze paralele, ce trec mai departe printr-o celulă Kerr, care măreşte frecvenţa fasciculelor înainte de a fi «injectate» specimenului. Această lumină, care este în fond rezultatul unei combinații de raze UV cu diferite spectre, stimulează materialul biologic în somatoscop până la punctul la care materialul respectiv începe să emită propria-i lumină (luminescenţă).

Desigur că este practic imposibil de descris în doar două fraze întregul principiu de construcţie şi funcţionare a somatoscopului. Cert însă rămâne faptul că microscopul convenţional lasă să treacă fasciculul de lumină prin materialul biologic, limitându-se la rezoluţia optică a lungimii de undă respective. Cel mai perfecţionat microscop optic realizează o putere de mărire de 2.500 de ori. Peste această rezoluţie, puterea de mărire depinde de lungimea de undă a fasciculului luminos. Microscopul convenţional „trece” lumina prin materialul de observaţie, ceea ce limitează puterea de mărire la lungimea de undă respectivă a fasciculului luminos. Peste o mărire de 2.500 de ori imaginea devine neclară. O putere de mărire mai crescută se poate realiza prin tehnici care nu mai folosesc lentile. Un astfel de microscop, realizat la Cornell University, a obţinut o rezoluţie de 400 angstromi, în timp ce somatoscopul atinge o putere de 150 angstromi. În esenţă, somatoscopul stimulează specimenul supus observaţiei până la punctul în care el degajă propria-i luminescenţă. Somatoscopul detectează această luminescenţă, realizând astfel o rezoluţie de 500 de ori mai mare, deci dublă faţă de un microscop optic clasic.

Naessens a continuat cercetările şi perfecţionarea somatoscopului, fiind în final capabil să atingă rezoluţii de 6.000-7.000 de ori mai mari. Un alt aspect important este acela că somatoscopul a permis cercetătorilor să descopere importanţa culorii materialului observat. Lungimea de undă a luminii emise este astfel corelată cu mărimea obiectului studiat şi cu „starea lui de sănătate”. De exemplu, celulele roşii din sânge variază între galben/verde până la portocaliu (540 nm-580 nm) iar cele albe sunt intens albastru/violet (490 nm - 510 nm). Expunerea acestora la un material toxic, doar şi pentru câteva minute, provoacă importante modificări ale coloritului. Chiar şi substanțe considerate „sigure”, cum ar fi mercurul sau aluminiul din pasta de dinţi, produc importante degradări în celulele roşii, după cum s-a putut constata cu ajutorul somatoscopului. 

Ciclul somatidelor

În istoria medicinii, un important capitol a fost complet înlăturat, astfel încât astăzi, foarte puţini mai știu ceva despre violenta controversă dintre Louis Pasteur, un chimist care nu avea prea multe în comun cu biologia şi deci cu medicina, şi Antoine Béchamp, un eminent profesor de fizică, toxicologie, chimie medicală şi biochimie. Cercetările l-au dus pe Béchamp la descoperirea „microzimelor” (fermenţi subţiri). După ani de studiu şi cercetări, Béchamp a ajuns la concluzia că aceste microzime stau la baza vieţii înaintea celulelor. Chiar şi cu dotarea tehnică modestă a acelui timp, el a putut constata că microzimele suferă modificări «dramatice» pe parcursul ciclului lor evolutiv. Ca urmare, Béchamp a ajuns la concluzia că sursa, cauza primordială a bolii se află în interiorul organismului, iar nu în afara lui, ca factor invaziv asupra organismului, aşa cum susţinea Pasteur cu a sa teorie a germenilor.

O sută de ani mai târziu, Gaston Naessens a descoperit cu ajutorul somatoscopului său un organism microscopic subcelular pe care l-a denumit „somatidă” (corp subţire). Această particulă poate fi cultivată în afara corpului-gazdă. Naessens a observat că somatida are un ciclu de viaţă pleomorfic (îşi modifică forma pe parcursul existenţei) şi 16 trepte evolutive. Doar primele trei forme ale ciclului de viaţă al somatidelor sunt normale. Naessens a descoperit că atunci când sistemul imunitar este slăbit sau compromis, somatidele trec prin celelalte 13 stări. Slăbirea imunității poate avea diferite cauze, cum ar fi poluarea chimică, radiaţiile, câmpul electric, nutriţia deficitară, accidentele, şocurile, depresia, stresul şi multe altele. Cercetările lui Naessens în legătură cu afecţiunile degenerative (cum ar fi artrita reumatoidă, scleroza multiplă, lupusul sau cancerul) au arătat că aceste afecţiuni sunt legate de cea de-a 16-a treaptă evolutivă a ciclului patologic al somatidelor. Capacitatea de a asocia anumite afecţiuni cu aceste trepte i-au permis lui Naessens să pre-diagnosticheze apariţia clinică a anumitor boli.

De bună seamă că toate aceste cercetări şi descoperiri ale lui Naessens l-au adus în total conflict cu medicina academică alopată şi cu influentele concerne farmaceutice. Oricum, teoria germenilor a lui Pasteur, cea care, din păcate, încă stă la baza medicinii alopate, este complet desființată prin descoperirile lui Naessens, devenind nulă şi neavenită. Or acest lucru ar da peste cap 100 de ani de medicină alopată, de dogme şi credinţe împietrite. Aşa ceva nu se poate accepta prea ușor! Prin urmare, dacă în fond doar factorii nutriţionali sau cei psihici sunt vinovaţi pentru marea majoritate a bolilor, atunci, pur şi simplu, printr-un mod de viaţă corect, s-ar putea evita foarte multe boli cronice. Şi aici se ridică din nou întrebarea: Cui ar servi? Într-o astfel de situaţie, în niciun caz medicinii alopate și industriei farmaceutice.

De altminteri, ultimul congres al cancerului care a avut loc la Paris a acceptat ca fapt fără echivoc realitatea că boli precum cancerul apar din cauza nutriţiei deficiente, a stresului psihic sau a toxinelor. Oncologii de renume mondial întruniţi la acest congres au trebuit să consimtă la acest adevăr, ca urmare a publicării constatărilor finale ale studiului EPIC (European Prospective Investigation into Cancer and Nutrition = Investigația europeană privind cancerul și alimentația), studiu ce s-a desfăşurat pe o perioadă de 35 de ani şi în care au fost monitorizate peste 500.000 de persoane din spaţiul european. Acest studiu a arătat clar că un consum alimentar bogat în vegetale (legume, fructe) reduce drastic probabilitatea apariţiei unui cancer.

Dar să ne reîntoarcem la Gaston Naessens. Descoperirea lui nu înseamnă nici mai mult nici mai puţin decât că microbiologia trebuie rescrisă. El spunea: „Am reuşit să stabilesc un ciclu de viaţă al unor «forme» în sânge ce face posibilă o percepere nouă a bazelor vieţii. Vorbim aici despre o biologie complet nouă”.

Enzima 714X

Cercetările lui Gaston Naessens au culminat cu descoperirea unei enzime, numită de el 714X, care ajută sistemul imun să-şi desfăşoare importanta sa activitate. Enzima 714X este un derivat al camforului şi poate fi injectată inter-limfatic, un procedeu care era considerat de comunitatea medicală ca fiind imposibil. Adevărul este că mulţi au învăţat între timp cum se poate administra o medicaţie prin nodulii limfatici. Prin administrarea de 714X,  sistemul imunitar este fortificat şi devine stabil, ceea ce-i permite să-şi desfăşoare în mod optim activitatea şi să restabilească starea de sănătate în organism. La fel ca şi Béchamp şi Rife înaintea lui, Gaston Naessens este lipsit de echivoc: «Germenii nu sunt cauza, ci rezultatul unei boli». 714X însă nu poate ajuta pe oricine, şi aici ne referim îndeosebi la cei care au suportat deja o terapie prin radiaţii sau o chimioterapie intensă.

O a doua şansă

Între anii 1970 şi 1986 cancerul a făcut 6 milioane de victime! Din păcate, terapia convenţională (chimioterapia şi/sau radiaţiile) nu face decât să amâne sentinţa la moarte şi să îmbogăţească industria farmaceutică. Posibilele terapii miraculoase sunt imediat calomniate şi desfiinţate de către autorităţile responsabile cu producerea şi administrarea medicamentelor. E trist să constaţi că în ţări ce se consideră democratice şi ai căror cetăţeni sunt liberi, pacienţii care suferă de boli incurabile nu au posibilitatea de a se informa şi libertatea de a alege o terapie sau alta. În prezent, 714X poate fi găsit pe pieţele americane dar, fiind un medicament injectabil, el trebuie să fie prescris de un medic.

Steven R. Elswick

-->