Evoluția învățământului la matematică + slideshow

PEDAGOGIA ABSURDULUI

Schimbările esențiale produse în țara noastră după evenimentele din decembrie 1989 nu puteau să nu afecteze și domeniul educației. Dintre aspectele pozitive se pot menționa:

- Eliminarea din conținutul disciplinelor școlare a ideologiei comuniste. În ultimul timp însă se constată apariția unui alt tip de ideologie, anume „globalismul cultural”. Dacă vechea ideologie avea ca centru Moscova, noua ideologie are ca centre Washington-ul și Bruxelles-ul.

- Introducerea disciplinelor opționale, care să stimuleze unele aspirații ale elevilor.

- Îmbunătățirea bazei materiale a școlilor și dotarea lor cu mijloace tehnologice moderne. Aceasta s-a făcut însă cu prețul unei risipe uriașe, de multe ori modernizându-se școli care un an mai târziu au fost desființate, ceea ce dovedește lipsa unei viziuni coerente, dar și cu dirijarea preferențială a unor fonduri publice pentru satisfacerii intereselor clientelei politice.

În același timp însă, au apărut o mulțime de fenomene negative, de natură să ducă la scă­derea calității învățământului. Iată doar câteva:

- Neconcordanța dintre valorile promovate de școală și valorile promovate de societatea românească. Deși la nivel declarativ aceste valori sunt comune, în realitate ele sunt contrare. De fapt, aceasta este principala cauză a crizei actuale cu care se confruntă școala românească.

- Din dorința de a fi pe placul Occidentului, au fost preluate o serie de „forme” care nu au nimic de-a face cu „fondul” tradițional al școlii românești, ca de exemplu eliminarea notelor și introducerea calificativelor, fapt care, după părerea multor cadre didactice, a dus la eliminarea concurenței între elevi, care stimula progresul școlar. Astfel, dacă în perioada comunistă „lumina venea de la răsărit”, în prezent se pare că „lumina vine de la apus”.

- Lipsa de continuitate și coerență a politicii școlare. Fiecare nouă guvernare postdecembristă și-a promovat politicile proprii în domeniul învățământului, de multe ori acestea fiind total opuse una față de cealaltă. Învățământul continuă să fie nedreptățit, alocându-i-se un buget insuficient.

- Incompetența crasă a multora dintre cei care au condus în ultimele două decenii destinele învățământului românesc.

- Centralizarea și birocratizarea excesivă, cu nimic mai prejos decât cele existente în regimul comunist, sufocă și anihilează inițiativele menite a promova interesele și cerințele elevilor. Zilnic, școlile sunt bombardate cu solicitări venite de sus, de a trimite fel și fel de situații, care de fapt nu servesc la nimic. Cadrele didactice sunt asaltate de cereri referitoare la completarea a tot feluri de hârtii, care de care mai bizare, rămânându-le tot mai puțin timp pentru activitatea lor de bază, care trebuie să fie cea de predare-învățare și evaluare.

- Numirile în funcții de conducere se fac pe criterii politice, încălcându-se astfel flagrant legea.

- Înlocuirea concursului de admitere la liceu cu admiterea bazată pe evaluarea la două discipline și pe media claselor V-VIII. În acest fel, se dă posibilitatea elevilor cu situație financiară mai bună să-și cumpere locul în liceu. Pentru a le asigura reușita la liceu propriilor odrasle, părinții plătesc ore de meditații chiar profesorilor copiilor lor, care, pentru a justifica banii primiți, dau note mari elevilor respectivi, chiar dacă aceștia nu le merită.

- Extinderea corupției și fraudelor la examenele de evaluare.

- Desființarea școlilor profesionale și dispa­riția practicii agricole în școlile din mediul rural, ignorându-se astfel un principiu fundamental al învățământului, și anume cel al legării teoriei de practică.

- Agravarea fenomenului de abandon școlar, datorat sărăciei și dezinteresului crescând al familiei față de școală, fapt care duce la creșterea analfabetismului și la proliferarea delincvenței juvenile. În 2012, de pildă, rata abandonului școlar a fost de 17,4%.

- Înmulțirea actelor de violență în școli. Majoritatea elevilor asociază democrația cu dreptul de a face ce vor. Dezinteresul sau interesul prost înțeles al părinților față de școală se manifestă de obicei la părinții care au un oarecare potențial financiar, și care la rândul lor au o educație precară. De asemenea, mass media și programele TV au o influență negativă asupra copiilor, prin promovarea zilnică a violenței.

- Supraîncărcarea elevilor, pe de o parte din cauza reducerii numărului de ore pe an desti­nate învățăturii, pe de altă parte, adoptării unor programe stufoase neadecvate vârstei copiilor. Se cere elevilor să-și însușească cunoștințe care nu le vor fi de folos niciodată în viață (ecuații de gradul II, funcții, valențe etc.), în loc să se pună accentul pe obținerea și fixarea temeinică a unor cunoștințe și compe­tențe real folositoare. Generațiile adulte rămân uimite când află, de exemplu, că elevii de azi învață limba engleză din clasa zero, în timp ce ei începeau studiul primei limbi străine în clasa a V-a, sau că învață ecuații din clasa I, în timp ce ei învățau din clasa a V-a. Și exemplele de acest fel pot continua.

- Lipsa de motivație a elevilor pentru acumularea de cunoștințe, competențe și abilități. Cauzele acestei stări de lucruri sunt multiple: incapacitatea crescândă a părinților de a-și educa și stăpâni copiii - tot mai des auzim din gura părinților expresia „nu știu ce să-i mai fac”; abandonarea de către unii părinți a funcției educative, pe fondul preocupării exagerate pentru acumularea de bani și bunuri materiale; accesul nelimitat al elevilor la informații neadecvate vârstei prin TV, Internet etc.; lipsa sau raritatea modelelor pozitive în mass-media. Mass-media promovează intens modele negative, personaje parvenite, inducând în tânăra generație ideea că succesul în viață nu se obține prin muncă tenace, ci prin învârteli. Mai mult, munca este disprețuită, iar cei care învață nu sunt considerați modele demne de urmat.

- Scăderea continuă a calității resurselor umane implicate în actul educației: elevii devin tot mai slabi din punct de vedere intelectual. Analfabetismul funcțional (incapacitatea de a înțelege textul citit) este în continuă creștere, atingând 40% din populația școlară; cadrele didactice sunt tot mai slab calificate și încorsetate în legi și regulamente desprinse de realitate; părinții, la rândul lor, sunt din ce în ce mai puțin educați și se implică tot mai puțin în educația propriilor copii.

- Necultivarea sentimentului patriotic. Nichifor Crainic scria: „Naționalismul este condiția elementară a recunoașterii fiecărui popor, precum lipsa lui e semnul decăderii și al morții”. Or, în ziua de astăzi, a fi patriot, a fi naționalist, a început să fie privit ca ceva desuet. Pe toate căile posibile, inclusiv prin școală, se încearcă și chiar se reușește minimizarea acestui sentiment.

- Renunțarea la uniformele școlare. Acest fapt credem că a încurajat indisciplina și a promovat diferențierile sociale între elevi, alterând sentimentul de a fi elev.

- Dispariția cabinetelor medicale din școli. Aceasta, în condițiile în care, din cauza poluării și alimentației bazate tot mai mult pe alimentele procesate și așa-numitele „E-uri”, starea de sănătate a copiilor, ca de altfel a întregii populații, înregistrează un regres continuu.

- Degradarea continuă a statutului profe­sional al cadrelor didactice. Cadrul didactic este văzut ca un ospătar care trebuie să servească fără să crâcnească elevul și părinții acestuia. Acest lucru se datorează mai multor factori, între care amin­tim salarizarea necorespunzătoare a cadrelor didactice, care le situează la subsolul ierarhiei.

- Criza generală a sistemului de valori pe care o parcurge societatea românească. Modelul familiei tradiționale, în care autoritatea părinților și cea a dascălului erau necontestate, tinde să dispară. Dictonul „Cine are carte are parte” nu mai e crezut aproape de nimeni, chiar dacă pe față nu se recunoaște acest lucru. Ceea ce contează este banul. Părinții cu bani au convingerea că sunt mai deștepți, că le știu pe toate și de aceea îi disprețuiesc pe dascăli.

Dar în pofida tuturor vicisitudinilor prin care trece astăzi țara noastră, cadrele didactice au datoria să-și facă meseria cât mai bine, pentru că numai prin modelarea tinerei generații în spiritul adevăratelor valori – libertatea, dreptatea, munca, responsabilitatea, patriotismul etc. – se poate purcede la renașterea economică și morală a nației noastre.

Sursa: aici

Evoluția învățământului la matematică