10 fapte fascinante despre orașul antic Pompei

După erupția Muntelui Vezuviu din 24 august 79, întregul oraș Pompei din Golful Napoli a fost îngropat și uitat până la mijlocul secolului al XVIII-lea. Astăzi, Pompeiul este unul dintre cele mai emblematice situri arheologice și ocupă un loc special în imaginația publicului larg.

În momentul în care gazele vulcanice și cenușa au ajuns la Pompei și i-au pecetluit soarta, orașul a fost "oprit" în timp. Când situl a fost redescoperit, a devenit evidentă starea sa excelentă de conservare. În ceea ce privește volumul de date arheologice detaliate, niciun alt sit nu poate rivaliza cu Pompei.

Această listă conține 10 fapte interesante despre acest sit bogat, care, sperăm, vor permite cititorilor să recreeze în mintea lor câteva detalii fascinante ale acestui incredibil oraș antic.

10. Bordeluri

Săpăturile de la Pompei au identificat aproximativ 25 de clădiri în care se practica prostituția. Majoritatea acestor locuri erau compuse dintr-o singură cameră, dar există o clădire cunoscută sub numele de lupanar (lupa în latină înseamnă lupă și este un termen argotic pentru prostituată) care era destul de mare și foarte bine organizată.

Lupanarul are două niveluri cu cinci camere pe fiecare dintre ele. Arheologii cred că această clădire a funcționat ca un bordel încă de la început. Interiorul este decorat cu picturi erotice care urmăreau să declanșeze imaginația clienților.

Pe baza studiilor privind numele prostituatelor păstrate în graffiti, se crede că acestea erau sclave, majoritatea dintre ele fiind fie grecești, fie orientale. Onorariul pe care îl percepeau era relativ rezonabil: Era echivalentul a câteva pahare de vin.

9. Graffiti, anunțuri electorale și panouri

Pompeiul păstrează încă un număr mare de graffiti și picturi murale, ceea ce ne oferă o ocazie rară de a citi direct cuvintele și gândurile societății romane antice. Natura acestor inscripții este largă, de la mesaje private la diverse comunicări, cum ar fi anunțuri electorale. Iată câteva exemple:

"Nu-mi pasă de sarcina ta, Salvilla; o disprețuiesc." [mesaj privat]

"Dacă ai de gând să te bați, ieși afară!" [scris pe peretele unei taverne]

"Trupa de gladiatori a lui Aulus Suettius Certus va lupta la Pompei pe 31 mai. Va fi o vânătoare și vor fi montate copertine." [reclamă]

"Perete, mă mir că nu ai căzut în ruine, din moment ce porți mâzgăliturile plictisitoare ale atâtor scriitori." [găsit la patru pereți diferiți]

"Myrtis, sugi bine." [găsit la un bordel]

Există, de asemenea, o serie de anunțuri electorale, de obicei pictate pe pereți în locații centrale și în zone aglomerate pentru a le maximiza expunerea. Nu toate acestea au fost favorabile candidaților. Ironia amară era practicată frecvent:

"Toți băutorii târzii vă cer să-l alegeți pe Marcus Cerrinius Vatia ca magistrat al orașului."

"Hoții mărunți vă cer să-l alegeți pe Vatia ca magistrat al orașului."

8. Ocupații timpurii

Deși Pompeiul este identificat ca fiind un oraș roman, arheologii au motive întemeiate să creadă că locul a fost ocupat anterior de greci. Cele mai vechi rămășițe arhitecturale ale orașului, datate în secolul al VI-lea î.Hr. sunt fragmente ale unui templu grecesc doric.

Acest lucru este în concordanță cu faptul că, în secolul al VI-lea î.Hr., în zona de coastă în care se află Pompei existau mai multe așezări de avanposturi grecești. Pompeiul a devenit parte a lumii romane câteva secole mai târziu.

Există și dovezi ale unei ocupații anterioare, dar în ceea ce privește rămășițele arhitecturale, grecii par să fie primul grup care a reușit să ridice clădiri care sunt încă identificabile astăzi. Coloniștii inițiali, oricare ar fi fost ei, nu și-au dat seama că terenul pe care îl ocupau fusese format în urma unei erupții anterioare a Vezuviului.

Fertilitatea impresionantă a solului era de fapt rezultatul materialului vulcanic depus de activitatea Vezuviului. Ar fi interesant de știut câte comunități înainte de Pompei au avut aceeași soartă violentă.

7. Avertizarea de erupție

Cei mai mulți dintre noi au auzit despre erupția devastatoare care a îngropat Pompeiul, dar este mai puțin cunoscut faptul că Pompeiul a primit câteva avertismente timpurii cu privire la dezastrul care urma să se producă. În anul 62 d.Hr., Pompeiul a fost grav avariat de un cutremur.

Locuitorii săi nu au știut care a fost motivul, dar noi știm: Șocul a fost rezultatul unei coloane de magmă care se deplasa sub Muntele Vezuviu. În anii de dinaintea erupției, Pompeiul a fost afectat de cutremure minore destul de des. Vezuviul era pe cale să se trezească.

6. O relatare vie de primă mână

Pliniu cel Tânăr a asistat la erupție de la o distanță sigură și a scris ceea ce a văzut, lăsându-ne o înregistrare valoroasă și cu adevărat vie a erupției care a îngropat Pompeiul. Pliniu era cazat la Misenum, un oraș situat în Golful Napoli, în partea opusă Pompeiului.

Potrivit relatării sale, nori cu forme ciudate deasupra locației Pompeiului i-au atras atenția în dimineața devreme de 24 august 79. Pliniu a descris norul ca pe o umbrelă cu aspect de pin, cu un trunchi lung și vertical și un vârf plat. Relatarea sa susține că a simțit o serie de cutremure în timpul nopții.

În zorii zilei de 25 august, a părăsit vila în care locuia, de teamă că aceasta s-ar putea prăbuși. De asemenea, el a văzut cum marea a fost aspirată de pe țărm ca urmare a unui alt cutremur puternic, "lăsând creaturi marine blocate pe nisipul uscat."

Apele au revenit la țărm după un timp. Mai târziu, vântul s-a schimbat și a adus norul vulcanic deasupra Misenumului și a lăsat orașul în întuneric.

5. Puterea erupției

Este bine cunoscut faptul că erupția Muntelui Vezuviu, care a distrus orașul Pompei, a avut o forță cataclismică, dar cât de puternică a fost această forță mai exact? La astfel de întrebări nu este niciodată ușor de răspuns. Tot ce putem face cel mai bine este să formulăm presupuneri educate. Cea mai bună estimare în acest caz susține că erupțiile au avut o forță de 500 de ori mai mare decât cea a bombei atomice lansate asupra orașului Hiroshima.

Puterea devastatoare a Muntelui Vezuviu a fost considerată proverbială de către unii oameni. Marțial, un poet roman antic, a scris: "Totul în jurul Vezuviului zace scufundat în flăcări și cenușă jalnică; nici măcar zeii de sus nu și-ar dori să aibă atâta putere". (Epigrame 4.44.7-8)

4. Victimele

Numărătoarea cadavrelor de la Pompei ne dă o cifră de 1.000 până la 1.500 de victime. Deoarece primele săpături au fost slab înregistrate, această cifră nu este fiabilă. Dacă adăugăm cadavrele neînregistrate plus cele care urmează să fie descoperite în zonele neexcavate din Pompei, numărul estimat al victimelor se ridică la aproximativ 2.500.

Numărul persoanelor care au fugit în timpul erupției este imposibil de cunoscut. Aceasta înseamnă că numărul estimat de cadavre, deși este o informație revelatoare, are un rol foarte puțin sau deloc util în stabilirea populației totale a Pompeiului.

3. Urmările erupției

Unele detalii despre succesiunea de evenimente care au urmat erupției ne sunt disponibile datorită cercetărilor geologice recente. După ce Muntele Vezuviu s-a trezit la 24 august 79, un nor gros de cenușă vulcanică s-a îndreptat spre Pompei, depunând un strat de cenușă și resturi deasupra străzilor și clădirilor.

În timp ce cenușa și reziduurile vulcanice continuau să cadă peste Pompei, unele dintre clădiri și structuri au început să cedeze. Acestea au început să se prăbușească pe măsură ce greutatea materialului vulcanic acumulat devenea din ce în ce mai mare. În acest moment, stratul de cenușă ar fi putut avea o grosime de aproximativ 2,8 metri. Locuitorii din Pompei au putut simți, de asemenea, unele cutremure intense ale pământului, iar arderea versantului Vezuviului trebuie să fi fost vizibilă.

Pe 25 august, probabil în jurul orei 7:30, un flux piroclastic a ajuns la Pompei, distrugând vilele din afara zidurilor orașului. Un al doilea val de gaze și roci fierbinți vulcanice care se deplasează cu 100 de kilometri pe oră a ajuns la Pompei ceva mai târziu, de data aceasta depășind zidurile orașului și ucigând toate ființele vii din oraș.

Au urmat alte câteva valuri. Când totul s-a terminat, Pompeiul a fost îngropat sub 5 metri de material vulcanic. Doar vârfurile celor mai înalte clădiri erau vizibile.

2. Redescoperirea accidentală

Pompeiul a fost redescoperit accidental în 1594, în timpul săpării unui canal de apă. Din pură întâmplare, muncitorii au descoperit ziduri acoperite cu fresce și o inscripție care conținea numele orașului.

La acea vreme, numele Pompei a fost interpretat ca o referire la Pompei cel Mare, un renumit comandant militar roman care a trăit în secolul I î.Hr. Ca urmare a acestei erori, rămășițele descoperite au fost inițial interpretate greșit ca fiind fragmente ale unei vile mari care (se presupune) că ar fi aparținut lui Pompei cel Mare.

1. Ghipsuri conservate

Când arheologul italian Giuseppe Fiorelli a preluat controlul săpăturilor de la Pompei în 1863, a observat apariția regulată a unor spații goale ocazionale în straturile de cenușă vulcanică. Mărimea și forma acestor spații goale erau în concordanță cu mărimea și forma corpurilor umane.

S-a realizat atunci că golurile erau rezultatul unor corpuri umane care se descompuseseră, lăsând în urmă un indiciu în cenușă. Fiorelli a făcut un pas mai departe și, până în 1870, a dezvoltat o tehnică care îi permitea să recupereze forma cadavrelor prin injectarea de ipsos în cavități.

Golurile au acționat ca o matriță, iar produsul final a fost un mulaj din ipsos care a recreat forma victimelor cu o precizie uimitoare. Această tehnică a fost îmbunătățită ulterior prin utilizarea unei fibre de sticlă transparente în locul ipsosului.

Fibra de sticlă are un avantaj: Rămășițele din cavități (de exemplu, oase și diverse artefacte) sunt păstrate în interiorul mulajului și sunt vizibile. Sute de mulaje din ipsos pot fi văzute astăzi atât la ruinele din Pompei, cât și la Muzeul Arheologic din Napoli.

Sursa: https://listverse.com/