-->
ARMURARIUL – salvatorul ficatului
Armurariul (Silybum
marianum) este o planta ţepoasă, cam de un metru înălţime, cu tulpini şi frunze
de un verde şters, cu flori roșiatice, care fac seminţe cu gust amărui. Acest
scaiete se numără printre cele mai utilizate plante medicinale din lume. De ce?
Pentru că în seminţele sale se ascund substanţe cu o extraordinară acţiune
benefică asupra ficatului. Studii făcute în Germania, SUA, Italia şi Austria au
arătat că armurariul este în prezent unul dintre cele mai puternice remedii
naturale pentru afecţiunile hepatice, aflate în explozie în ultimul deceniu. Mai
mult, armurariul este un antitoxic redutabil. Această plantă ajută organismul
să reziste celor mai puternice otrăvuri, de la ciupercile toxice şi până la
gazele industriale sau metalele grele. Să cunoaştem în continuare mai bine
acest remediu cu adevărat miraculos.
Unde găsim
armurariul
La noi în ţară,
armurariul este o plantă exclusiv de cultură, care creşte în zonele mai calde,
cum ar fi Dobrogea, Oltenia, sudul Moldovei, Subcarpaţii Sudici. Cândva, se
cultiva în aceste zone pe suprafeţe întinse, fiind obţinut chiar un soi românesc
original, numit „de Prahova”, bogat în silimarină, principala substanţă activă
a acestei plante. În zilele noastre, planta este cultivată pe suprafeţe reduse,
de producătorii particulari. Părţile utilizate sunt frunzele şi seminţele.
Frunzele se culeg la sfârşitul verii, se usucă şi se folosesc la prepararea de
infuzii. Seminţele se recoltează toamna, se usucă şi se folosesc în prepararea
de pulberi şi tincturi. Găsim în prezent seminţele de armurariul în farmaciile
naturiste, sub formă de tincturi sau ceai. Atenţie! Înainte de a cumpăra ceai
de armurariu, citiţi termenul de valabilitate, întrucât este o plantă cu
principii active foarte sensibile, care se degradează rapid în timp. Din acest
motiv, şi prepararea sa este foarte delicată.
Ceaiul de
armurariu
Ceaiul este,
conform părerii cercetătorilor americani, varianta cea mai puţin inspirată de a
utiliza armurariul, deoarece flavonoidele din compoziţia sa se degradează
puternic în contact cu apa clocotită. Din acest motiv, formele de administrare
preferabile sunt cele pe care le vom prezenta în continuare:
Pulberea de
armurariu
Se obţine
prin măcinarea cu râşniţa a seminţelor şi a frunzelor. Ideal ar fi, spun biochimiştii,
să se macine pulberea cu 5-10 minute înainte de administrare, aşa încât
oxidarea principiilor active să fie cât mai redusă. Dacă procedeul vi se pare
dificil, păstraţi pulberea de armurariu într-un borcan ermetic închis,
la rece şi la întuneric, dar nu mai mult de 5 zile. Se ia 1 linguriţă rasă de
pulbere de 4 ori pe zi, pe stomacul gol. Pulberea se ţine sub limbă 10-15
minute, după care se înghite cu apă.
Extractul
hidroalcoolic (tinctura)
Este, probabil,
forma de administrare ideală, pentru că acest preparat se poate păstra 2 ani,
fără a-şi pierde calităţile terapeutice. Iată cum se prepara tinctura: se pun
într-un borcan 20 de linguri de pulbere de seminţe de armurariu şi se acoperă
cu alcool alimentar de 50°, amestecând continuu. Atunci când întreaga masă de
pulbere a fost acoperită, rămânând deasupra un strat de alcool de doua degete,
se închide borcanul ermetic şi se lasă conţinutul la macerat vreme de 14 zile, după
care se strecoară. Extractul obţinut se pune în sticluțe mici, închise la
culoare şi se păstrează maximum 2 ani. Se administrează de regulă o linguriţă,
de 4 ori pe zi.
Infuzia
combinată
Cum îi arată
şi numele, combină extracţia la rece cu cea la cald, ajutând astfel la
conservarea principiilor active. Se prepară astfel: 1-2 linguriţe de pulbere de
seminţe de armurariu se lasă la înmuiat într-o jumătate de cană de apă de seara
până dimineaţa, când se filtrează; maceratul se pune deoparte, iar pulberea rămasă
se opăreşte cu o jumătate de cană de apă fierbinte 20 minute, după care se lasă
la răcit; se combină cele două extracte; se bea acest preparat cu un sfert de
oră înainte de masă. Doza: 3 căni pe zi.
Uleiul din seminţe de armurariu, obţinut prin extracţie la rece, este
un produs alimentar şi dietetic extrem de valoros. Administrarea zilnică a unei linguriţe de ulei cu 30 de
minute înainte de masă, sau în salate şi sosuri pentru o perioadă de
1-2 luni contribuie la curăţarea ficatului de toxine şi substanţe nocive şi îi asigură conexiunile
necesare pentru formarea de celule noi, sănătoase, datorită substanţei sale
specifice, silimarina. Aceasta ajută ficatul să-şi îndeplinească funcţia de dezintoxicare.
Utilizarea frecventă a uleiului de armurariu înregistrează rezultate
semnificative în: înlăturarea efectelor adverse ale medicamentelor, intoxicaţia alcoolică, după tratamente radiologice şi chimioterapie,
în tratamentul afecţiunilor ficatului, vezicii biliare, splinei. Se ia o linguriţă dimineaţa şi una seara.
Uleiul de armurariu la sticlă are avantajul unui cost mult mai mic faţă de varianta în
capsule.
Cataplasma
2-3 linguri
de pulbere fin măcinată din seminţe de armurariu se amestecă cu apă călduţă,
pentru a forma o pastă ce va fi aplicată extern pe locurile afectate. Se leagă
deasupra un tifon curat, cataplasma fiind menţinută astfel timp de minimum 2-3
ore.
Boli în care se folosesc seminţele
de armurariu
Hepatita
virală A, B şi C - studii
efectuate în SUA au arătat că flavonoidele din compoziţia seminţelor de armurariu
favorizează regenerarea celulelor hepatice şi măresc capacitatea organismului,
în special a ficatului, de a se apără de infecţii. În prima fază, armurariul se
ia sub formă de infuzie combinată (întrucât se recomandă un aport consistent de
lichide): 1 litru şi jumătate/zi, vreme de 3 săptămâni. Se face o pauză de 15
zile, după care armurariul se administrează sub formă de pulbere, din care se
ia o linguriţă, de 4 ori pe zi.
Icter,
insuficienţă hepatică -
silibinina conţinută de armurariu împiedică acumularea toxinelor în ficat, favorizează
activitatea celulelor hepatice şi stimulează eliminarea compuşilor toxici din
celulele hepatice. Se administrează zilnic jumătate de litru de infuzie
combinată de armurariu, în cure de două săptămâni, cu o săptămână de pauză.
Ciroză
hepatică - o comisie
medicală oficială din Germania a dat în urmă cu doi ani avizul favorabil pentru
folosirea armurariului în tratamentul bolnavilor de ciroză. Această plantă, se
spune în raportul comisiei, e un foarte bun stimulent al activităţii ficatului,
împiedică fibrozarea acestuia şi ajută la regenerarea lui. Se ia sub formă de
pulbere câte o linguriţă rasă, de 4 ori pe zi, în cure de 21 de zile, cu 15
zile de pauză.
Dischinezie
biliară, litiază biliară - se face un amestec de tinctură de armurariu şi tinctură de anghinare, în
proporţii egale. Se ia din această combinaţie o linguriţă, de patru ori pe zi,
de preferinţă înainte de mesele principale. Are un puternic efect de stimulare
a producţiei de bilă, favorizează eliberarea acesteia şi împiedică acumularea
calculilor la nivelul vezicii biliare. Tratamentul se recomandă şi în cazul
dispepsiei sau al digestiei dificile.
Otrăvire cu
ciuperci toxice - se consumă
din abundenţă, vreme de 10 zile, infuzie combinată de armurariu (minimum un
litru pe zi), care susţine activitatea hepatică şi neutralizează direct acţiunea
unor substanţe toxice din ciuperci (în special amanitina şi faloidina).
Intoxicaţii cu metanol, tetraclorură de carbon, metale grele (plumb, mercur), medicamente care
atacă ficatul - se administrează vreme de o săptămână un litru şi jumătate de
infuzie combinată de armurariu pe zi. Este un tratament adjuvant util pentru
protejarea organelor interne şi a sistemului nervos.
Alcoolism - se fac cure de trei săptămâni, cu
două săptămâni de pauză, cu infuzie combinată de armurariu, din care se bea un
litru pe zi. Armurariul nu diminuează dependenţa de alcool, însă ajută la
refacerea ficatului (greu încercat de consumul sistematic al acestei substanţe)
şi, foarte important, susţine activitatea nervoasă, favorizând chiar
recăpătarea reflexelor şi a coordonării normale, reducând tremurul membrelor şi
alte simptome de acest gen. Un studiu făcut pe pacienţii alcoolici dintr-un
spital de profil din Spania a pus în evidenţă toate aceste efecte benefice ale
armurariului.
Psoriazis - se aplică o dată pe zi o
cataplasmă cu pulbere de seminţe de armurariu pe locurile afectate. Suplimentar,
se face o cură internă cu seminţe de armurariu, sub formă de tinctură, 4 linguriţe
pe zi, pentru dezintoxicare.
Armurariul şi
cancerul
Seminţele de
armurariu sunt găselniţa de ultima oră a cercetătorilor care caută noi mijloace
pentru prevenirea şi combaterea bolii canceroase. Zeci de studii, unele dintre
ele finalizate, alte în curs, arată că seminţele acestei plante sunt un inamic
redutabil al cancerului. Ele sunt recomandate atât persoanelor sănătoase,
pentru a preveni aceasta maladie,
cât şi celor deja bolnave, pentru a o putea combate şi pentru a-i diminua
efectele nefaste asupra organismului. Iată un sfat practic în acest sens:
Pentru a
preveni cancerul: faceţi la
fiecare schimbare de anotimp o cură cu seminţe de armurariu, luând 4 linguriţe
de tinctură pe zi, timp de 3 săptămâni. Această plantă activează sistemul
imunitar, neutralizează radicalii liberi, reîntinereşte organismul. Studii
efectuate în rândul populaţiilor mediteraneene şi din Asia Centrală, unde
această plantă este utilizată în mod tradiţional, arată că incidenţa cancerului
este mult mai mică la cei care o consumă frecvent.
Precauţii la
tratamentul intern cu armurariu
Studiile
efectuate până în prezent nu au pus în evidenţă efecte secundare la administrarea
armurariului pe cale internă sau externă. Silimarina nu este toxică nici în doze
crescute. Totuşi, să nu exagerăm niciodată! Aşa cum spunea Paracelsus, celebrul
medic şi alchimist din Evul Mediu: „Totul este otravă, doar doza contează”.
-->
Interesant subiect,felicitari pentru blog.
RăspundețiȘtergereMulțumim!
RăspundețiȘtergere