Intoleranța la lapte

INTOLERANŢA LA LAPTE 

– CE SPUN VECHILE SISTEME MEDICALE –

Dr. Gabriele Feyerer, Austria

Articol apărut în Raum & Zeit, nr. 170, martie/aprilie 2011

Terapeuţii naturişti avertizează de foarte mulţi ani în legătură consumului de lapte de vacă. În magazinele alimentare, rafturile trosnesc sub greutatea nenumăratelor varietăți de iaurturi cu gusturi exotice, de brânze proaspete şi cremoase, de caşcavaluri cu cele mai variate arome. Şi totuşi, din ce în ce mai mulţi oameni ocolesc produsele din lapte de vacă. Ce se ascunde de fapt în spatele intoleranţei la lapte? Dr. Gabriele Feyerer ne conduce într-o interesantă comparaţie a poziţiilor vechilor sisteme medicale (medicina tradiţională chineză, Ayurveda, medicina tibetană) faţă de laptele de vacă şi produsele obţinute din acesta.

În zilele noastre, produsele alimentare industriale ale civilizaţiei moderne umplu rafturile supermarket-urilor. În același timp, tot mai mulţi oameni suferă de intoleranţă la laptele de vacă, fie că este vorba de o alergie, când sistemul imunitar reacţionează până la provocarea unui şoc ce poate pune în pericol viaţa persoanei respective, fie că avem de-a face cu o intoleranţă la lactoză (zahărul din lapte), care nu pune direct viața în pericol, dar provoacă simptome foarte neplăcute.

Industrializarea acestui produs natural a creat în societatea modernă o mare problemă. Multe mame ai căror copii erau alergici la lapte povestesc cu mândrie cum i-au făcut să depăşească această sensibilitate. În realitate, sistemul imunitar al copiilor a ajuns la un „compromis” cu această permanentă iritaţie. Mai târziu, când aceşti copii ajung la maturitate, constatăm prezenţa unei sensibilităţi generale la infecţii, precum şi o suită de alte simptome „neclare”, cum ar fi iritaţii ale pielii, migrene sau insomnii. Toate acestea provin dintr-o alergie la lapte „ascunsă”, respectiv o alergie la cazeină. Adesea, această sensibilitate este cuplată şi cu o intoleranţă la cereale, ceea ce înrăutăţeşte și mai mult lucrurile. Testele anti-alergice obişnuite nu relevă nimic. Doar testele de sânge speciale sau renunţarea pe termen lung la consumul de lapte aduc adevărul la lumină. 

Intoleranţa la lactoză face parte din categoria celor mai des întâlnite diagnostice din medicina scolastică. Diagnosticul se bazează pe faptul absolut normal că marea majoritate a organismelor adulte nu mai sintetizează enzima numită lactază, care are rolul de a „desface” zahărul din lapte (lactoza) şi deci nu mai ajută la digestia acestuia în intestinul subţire. Cu ajutorul unor teste simple, ştim astăzi că neplăcerile digestive, gazele şi balonările, greaţa şi durerile de cap, simptomele neplăcute legate de vezica urinară şi chiar oboseala cronică pot foarte bine să aibă de-a face cu lactoza. Pentru a evita aceste neplăceri, au apărut recent pe piață o serie de produse lactate fără lactoză. Iar industria prelucrării laptelui s-a adaptat rapid la moda actuală. Numai că acestea (ca și laptele pasteurizat)  nu sunt proaspete, ci produse industriale, care pot dăuna organismului.

Fenomenul leaky gut

O problemă pe care medicina scolastică nu o mai poate ignora este recunoaşterea faptului că starea intestinului omului modern, de la oraș, se deosebeşte din ce în ce mai mult de cea a omului care se hrăneşte natural. Deosebirea aceasta poartă numele de leaky gut sau intestin permeabil. Molecule mari, doar pe jumătate digerate, trec prin peretele intestinal şi ajung în sânge. Aici, sunt reperate ca fiind corpuri străine şi luate în primire de către sistemul imunitar. Numai că o astfel de invazie neîntreruptă, ani la rând, duce în prima etapă la o serioasă alergie. Evoluţia spre un intestin permeabil este iniţiată deseori încă din primele luni de viaţă ale nou-născutului, când, din luna a şasea de viaţă sau chiar mai devreme, i se „administrează” tot felul de alimente străine, în locul laptelui de mamă. Mai ales lapte de vacă şi cereale, dar şi glutamatul monosodic, precum şi alte substanţe artificiale aflate în „delicioasa” mâncare sintetică pentru bebeluşi. 

Ursula Johnson, în cartea The Basic Allergies (2004) a cercetat aceste aspecte, relevând adevăratele cauze pentru şocant de marele număr de alergii în ţări precum Suedia, Norvegia sau Finlanda. Concluziile ei sunt clare: pe de o parte, ceva nu-i în regulă cu produsele sintetice pentru copii mici, pe de alta, numărul de alergii şi afecţiuni dermatologice la copii şi adulţi a crescut alarmant de când laptele este tratat industrial – pasteurizat şi omogenizat. Laptele conţine o enzimă numită xanthine-oxidază (XO). În laptele prelucrat industrial, moleculele acestei enzime sunt fărâmiţate în minuscule biluţe, ca urmare a micro-filtrării şi omogenizării, ceea ce face ca XO să poată penetra peretele intestinal. În mod normal, această enzimă este neutralizată în stomac; dar dacă ajunge (sub această formă modificată mecanic) în intestin, poate trece mai departe în sânge, provocând alergii. Astfel, industria de prelucrare a laptelui deschide larg poarta acestor substanţe străine, care intră în sânge, unde, în mod normal, n-au ce căuta. În timp, intestinul devine din ce în ce mai permeabil, ca urmare a folosirii antibioticelor, pesticidelor, conservanţilor şi a altor substanţe sintetice conţinute în alimentele industriale moderne. În mod normal, celulele mucoasei intestinale formează o reţea de protecţie naturală (barieră). Cazeina (proteina din lapte) poate face ca pe termen lung această barieră naturală să slăbească și să devină permeabilă, fapt ce deschide uşa viitoarelor alergii. Şi apariția altor afecțiuni, precum colonul iritabil (afecţiune foarte răspândită astăzi) colita sau ulcerul poate fi favorizată de proteinele din lapte.

Intoleranţa la lactoză

Intoleranţa la lactoză nu este un defect genetic, ci un fenomen absolut normal. Ca adulţi, nu mai suntem „programaţi” pentru consumul de lapte. Doar populaţiile nomade sau cele din regiuni aride s-au adaptat în timp la laptele de origine animală. În Europa, 15-20% din populaţie nu suportă lactoza, iar în Africa până la 90%. Deseori, graniţele dintre alergia la proteinele din lapte şi intoleranţa la lactoză nu se mai pot distinge, deoarece deja sugarii sunt hrăniţi cu alimente artificiale, şi deci mult prea de timpuriu sunt constrânşi să consume lapte de vacă. Nu rareori este prezentă în același timp şi o intoleranţă la cereale şi o sensibilitate la fructoză. Doar testele complexe pot aduce lumină în astfel de cazuri. Consumul mare de lapte de vacă, întâlnit astăzi în Occident are acţiuni negative asupra stomacului şi intestinului. Și laptele de oaie şi de capră conţine lactoză, dar în cantităţi moderate, iar sub formă de brânză sau iaurt sunt o alternativă mai bună la laptele de vacă.

Oase puternice datorită laptelui?

Prin campanii publicitare bine direcţionate, industria alimentară şi îndeosebi cea de prelucrare a laptelui laudă peste măsură efectele benefice ale produselor pentru sugari şi copii, ale iaurturilor cu fructe sau ale snacks-urilor pe bază de lapte. Medicina scolastică se raliază şi ea acestor campanii publicitare (dezinteresat oare?), inducând teama de osteoporoză în rândul femeilor și sugerând că laptele şi produsele din acesta o pot preveni. Ceea ce nu se spune însă, este slaba capacitate a organismului de a prelucra calciul din laptele de vacă. Timp de mii de ani, omenirea și-a luat suficient calciu din cu totul alte alimente, cum ar fi cerealele, cruciferele (varza, conopida, broccoli), păstăioasele, susanul, nucile şi seminţele. Doar puţine populaţii nomade din regiunile aride consumă cu precădere lapte, dar aici e vorba despre lapte de capră sau de iac (în Himalaya), care, energetic, acţionează altfel decât cel de vacă. În ţările din spaţiul european, laptele de vacă a fost mult timp consumat doar în cantităţi mici, deoarece se ştia că un consum mare provoacă oboseală, iar cantitatea de proteine conţinută e mult prea mare.

O altă problemă cu care se confruntă populaţiile europene, îndeosebi cele nordice, este o insuficienţă de vitamina D, pe care organismul o sintetizează prin piele, în prezenţa razelor soarelui (care iarna lipsesc aproape cu desăvârşire). Or, tocmai vitamina D este cea care contribuie la fixarea calciului în oase. De asemenea, consumul de carne şi mezeluri în cantitate mare este foarte dăunător pentru echilibrul calciului în organism. Or, dacă organismul are prea puţin calciu, el începe să-l extragă din dinţi şi din oase, deoarece calciul este absolut necesar pentru buna funcţionare a tuturor organelor. Cu siguranţă, consumul mare de lapte de vacă nu poate fi soluţia unor astfel de probleme, iar ca dovadă, putem consulta statisticile făcute în ultimele decenii în ţările nord-europene, unde, în ciuda consumului mare de lapte de vacă, numărul cazurilor de osteoporoză este alarmant.

Punctele de vedere tradiţionale asiatice

Laptele natural şi produsele derivate din acesta nu sunt considerate în medicina tradiţională chineză ca fiind total dăunătoare. Se consideră că laptele este hrănitor, „neutru şi dulce”, şi că aparţine elementului „pământ”. În cantităţi mici, este folosit în caz de „slăbire şi uscare interioară a Qi”. Consumat însă în cantităţi mari, provoacă creşterea mucusului, evident mai ales în cazul laptelui omogenizat și pasteurizat, adică a laptelui aşa-zis „mort”. Prin creșterea mucusului sunt afectaţi plămânii, dar mai apar şi afecţiuni dermatologice, dureri articulare, guturai cronic, bronşită şi chiar astm. Răcelile cronice sau inflamaţiile urechilor și ale amigdalelor la copii nu se datorează vremii reci şi umede, ci mai degrabă consumului de lapte industrial, la care se mai adaugă şi teroarea vaccinărilor şi smogul electronic provocat de telefoanele celulare, calculator și televizor (apropo, nu încălziți niciodată laptele în cuptorul cu microunde!). Obezitatea şi diabetul sunt de asemenea consecinţe logice, mai ales când, pe deasupra, se exagerează cu consumul de făină (pâine) albă şi zahăr industrial (dulciuri).

Ayurveda desemnează laptele ca fiind un „elixir vital”, dar menţionează în acelaşi timp că este necesară o digestie „puternică” pentru a-l digera şi integra corect. Recomandările indiene în legătură cu laptele (nu cel industrial, desigur) sunt interesante: nu trebuie consumat împreună cu alimente sărate, fructe acre sau banane! Cel mai bine este digerat sub formă de lassi (iaurt diluat cu apă şi adaos de condimente – o băutură răcoritoare, delicioasă).

Pentru medicina tibetană, laptele este un aliment a cărui calitate depinde de felul în care au fost hrănite vacile şi de clima în care trăiesc acestea. Laptele creşte elementul „foc”, ceea ce poate fi un avantaj în cazul anumitor afecţiuni, căci prin aceste calităţi diminuează preponderenţa elementului „vânt”. Laptele este considerat a fi „greu şi rece”, dar prin încălzire poate deveni „cald şi uşor”. Untul are acţiune răcoritoare în caz de febră sau preponderenţă a elementului „foc”.

Este interesant că laptele natural încălzit nu-și pierde din calităţi, aşa cum se întâmplă cu laptele pasteurizat şi omogenizat. Acest lucru poate fi foarte uşor observat, căci laptele proaspăt, după încălzire şi răcire, se transformă în lapte bătut, în timp ce laptele industrial pur şi simplu se împute.

Tendinţa din ce în ce mai mare de a întrerupe prematur alăptarea sugarilor (când mama dispune de suficient lapte şi poate continua alăptarea), consumul tot mai mare de lapte industrial şi carne provenind din crescătoriile industriale (deci toxică, din cauza alimentării artificiale şi a masivei administrări de antibiotice) sunt poate cele mai importante elemente ale actualei stări de lucruri, în care orăşenii suferă în procent tot mai mare de aşa-numitele „boli ale civilizaţiei”.

În Europa Evului Mediu se folosea lapte de vacă, oaie şi capră. La acea vreme, laptele de vacă era folosit mai ales la curţile nobililor, căci oamenii săraci îl lăsau de regulă pentru viţei (adică tocmai pentru ce l-a creat natura). În zilele noastre însă, viţeii nu mai sunt hrăniți cu laptele mamei lor, ci artificial, iar după un timp relativ scurt, sunt sacrificaţi. De lapte de vacă avem NOI nevoie, așa că... viţeii să mănânce altceva.

Sursa: http://www.quibono.net/intolerana_la_lapte.html