Cruciferele - legumele anticancerigene

-->

CRUCIFERELE – legumele anticancerigene

Cruciferele sunt foarte bogate în vitamine şi prezintă o matrice organică foarte bună pentru corpul nostru. Din această familie fac parte: varza, conopida, broccoli, gulia, napul, ridichea, varza de Bruxelles. Aceste legume conţin compuşi ce pot stopa agenţii cauzatori de cancer şi totodată ajută la detoxifierea organismului. Au un conţinut bogat de enzime, printre care glutationul  şi chinona, cu proprietatea de a elimina substanţele nocive din organism. Studiile au arătat că persoanele care consumă crucifere se supun unor riscuri mult mai mici de a se îmbolnăvi de diverse forme de cancer. Un studiu efectuat în Singapore a demonstrat că fumătorii care mănâncă legume crucifere în mod regulat pot evita în proporţie de până la 69% cancerul pulmonar. La modul mod ideal, ar trebui să mâncam cel puţin trei porţii de legume crucifere pe săptămână, iar pentru a profita din plin de nutrienţii benefici din aceste legume, ar trebui să le consumăm cât mai proaspete.

VARZA – virtuţi terapeutice

Virtuţile terapeutice ale verzei, acest aliment atât de comun pentru noi, sunt cunoscute încă din antichitate, planta fiind considerată la un moment dat un adevărat panaceu. Calităţile sale sunt de necontestat, astfel încât varza poate fi folosită cu succes în prevenirea şi tratarea unui număr extrem de mare de boli, fiind o adevărată farmacie naturală. Varza este bogată în provitamina A, vitaminele C şi E şi în fibre, elemente care asigură sănătatea celulelor. Mulţi o acuză de provocarea unor tulburări digestive, dar să nu uităm că, în cele mai multe cazuri, tulburările respective pot apărea în urma consumului verzei împreună cu carnea (sarmale sau varză călită cu carne de porc sau afumătură). În schimb, nimeni nu s-a plâns vreodată de deranjamente după ce a mâncat o salată de varză proaspătă, cu ulei de măsline, zeamă de lămâie, piper şi mărar.

Interes nutriţional şi dietetic 

Varza este o legumă foarte puţin calorică, având în jur de 25 de calorii la 100 de grame de plantă. Glucidele, care furnizează o parte din calorii, sunt constituite în primul rând din pentosan, glucide parţial asimilabile, zaharoză, glucoză şi fructoză. Protidele, care completează aportul energetic, sunt prezente şi ele la un nivel ridicat. Trebuie însă subliniată bogăţia vitaminică a verzei, ea figurând printre legumele cu cel mai mare conţinut de vitamina C (cele mai bogate sunt foile aflate la exterior). Prin fierbere însă, se pierde tot conţinutul de vitamina C.

Varza este de asemenea foarte bogată în vitamina E, 200 de grame de varză consumate zilnic acoperind necesarul zilnic. Provitamina A (sau carotenul, care se transformă în vitamina A în organism) este şi ea foarte bine reprezentată, astfel că o porţie de 200 de grame de varză acoperă necesarul zilnic de vitamina A. Vitaminele din grupa B sunt şi ele foarte bine reprezentate: B1, B2, B3, B5, B6, B9, adică toate cele care constituie grupa anticanceroasă.  

Efect benefic în prevenirea cancerului de colon

Cercetările au confirmat faptul că un consum regulat de varză are efect benefic mai ales în prevenirea cancerului de colon şi a celui de stomac, dar şi a celui de plămâni, esofag şi rect. Cercetările au relevat că persoanele care consumă legume din familia crucifere, mai ales varză, sunt mult mai puţin expuse cancerului de colon.

Mare conţinut în minerale

Conţinutul în minerale este şi el foarte bine reprezentat: calciu, magneziu, fier. La fel şi cel în oligoelemente: iod, cupru, mangan, sulf. Fibrele alimentare sunt abundente, fiind compuse în majoritate din celuloză şi hemiceluloză, ceea ce explică şi anumite intoleranţe intestinale. Modul de preparare a verzei poate înlătura însă aceste efecte. Fibrele alimentare sunt capabile să stimuleze intestinul şi să prevină constipaţia. O porţie de 200 de grame de varză asigură peste 20% din cantitatea de fibre necesară zilnic (30-37 g).

Proprietăţi terapeutice

Varza este un aliment alcalinizant nutritiv, energetic, remineralizant şi tonifiant şi este preferabil să se mănânce în stare crudă, pentru a i se păstra intacte proprietăţile. Caracteristici:

- Are proprietăţi dezinfectante şi cicatrizante la nivelul ţesuturilor.

- Are o acţiune antiseptică pulmonară importantă şi proprietăţi expectorante.

- Favorizează metabolismul glucidelor şi absorbţia oxigenului în celule.

- Are acţiune anticancerigenă: specialiştii recomandă folosirea verzei în mod regulat, deoarece conţinutul ei crescut de caroten diminuează riscul apariţiei cancerului. În acelaşi timp, sulful şi hitidina pe care le conţine varza diminuează tumorile, asigurând eliberarea toxinelor.

- Este aperitivă şi antidepresivă. Românii, de exemplu, erau încredinţaţi că varza vindecă stările de tristeţe sau de melancolie. Bogată în vitamine şi săruri minerale, varza asigură elementele indispensabile sezonului rece.

- Alte proprietăţi: antidiareică, antiscorbutică, antiseptică, depurativă.

- Conţine un principiu hipoglicemiant, care o recomandă în regimul pentru diabetici.

Indicaţii terapeutice generale  

Graţie conţinutului său bogat în vitamine, săruri minerale şi clorofilă, varza restabileşte flora intestinală şi contribuie la creşterea numărului de hematii (în special varza albă). De aceea, varza este recomandată în: astenii, îmbătrânire prematură, demineralizare.

Indicaţii particulare

- Sfera cardiovasculară şi sanguină: ulcere varicoase, anemie simplă

- Sfera respiratorie: afecţiuni bronhopulmonare, TBC

- Sfera digestivă: ulcer gastric şi duodenal, colită ulceroasă

- Sfera genito-urinară: fenomene congestive, spasmodice şi inflamatorii

- Sfera ORL: angină, laringită, sinuzită

- Sfera dermatologică: infecţii cutanate (abcese, panariţii, furuncule, antrax) şi complicaţiile acestora, contuzii şi răni

- Sfera neuropsihică: nevroză

- Sfere diverse: insolaţii, congestii cerebrale, nevralgii, diabet, inflamaţii şi infecţii intestinale

Extern, varza se foloseşte sub formă de cataplasme în entorse, nevralgii faciale, gută, abcese, furuncule, afecţiuni ale gambelor (varice, flebită, arterită) şi multe altele. O cataplasmă foarte utilă în unele stări congestive (hepatice, de exemplu) sau dureri de origini diverse (lumbago) se prepară din 4 foi de varză, 2 cepe rase, 4 pumni de tărâţe şi apă cât să le acopere. După ce s-a evaporat apa, cataplasma se aplică pe zona dureroasă şi se menţine timp de 2-3 ore, sau toată noaptea, dacă se aplică seara, la culcare.

Varza murată

Conţine multe vitamine, microelemente şi săruri minerale, acid ascorbic, vitamina C (prelucrarea termică moderată – opărirea – favorizează creşterea cantităţii de vitamina C), acid folic (mai ales în frunzele verzi exterioare), magneziu (restabileşte vitalitatea persoanelor suprasolicitate).

Specialiştii în dietologie consideră că, pentru unii bolnavi, varza murată este mai utilă decât cea proaspătă, datorită faptului că bacilii acidolactici produşi în procesul de fermentare o îmbogăţesc cu vitaminele B1, B2, B3, B6 şi B9. Varza murată este unicul produs alimentar vegetal care conţine vitamina B12, care înlătură oboseala şi anemia şi ajută în combaterea îmbătrânirii. Carenţa de vitamina B12 se înregistrează cel mai des la vegetarienii stricţi şi la persoanele vârstnice. Ea generează palpitaţii, slăbiciuni, pierderi de memorie şi scăderea auzului.

În anul 1948, în varză s-a descoperit o substanţă antiulceroasă: vitamina U, care protejează mucoasa tractului gastro-intestinal de formarea ulcerului şi contribuie la tratarea ulceraţiilor. În varza murată sunt prezente şi alte vitamine şi microelemente, săruri minerale, glucide şi substanţe organice care stimulează producerea de suc gastric şi bilă. Substanţele anticancerigene care blochează creşterea tumorilor se formează în varza murată în procesul de fermentaţie.

VARZA ROȘIE

Este o varietate a verzei albe. Însă, pe lângă culoare, între varza roşie şi cea albă există şi alte diferenţe, extrem de importante. De pildă, ştim că varza albă are un conţinut de vitamina C mai mare decât portocalele. Ei bine, varza roşie conţine de până la 8 ori mai multă vitamina C decât surata ei albă, fiind un adevărat concentrat din această vitamină, iar pigmenţii care-i dau culoarea roşie au un rol de medicament. Iată recomandările terapeutice ale verzei roşii:

Alzheimer - antocianii (pigmenţii roşii) din această varietate de varză, fac adevărate minuni în prevenirea şi combaterea degenerării celulelor din sistemul nervos central. Se consumă salată proaspătă, câte 300 g/zi, în cure de 60 de zile, urmate de alte 15 zile de pauză, după care tratamentul se poate relua. Efectul de prevenire, încetinire sau chiar blocare a evoluţiei bolii cu ajutorul verzei roşii este cert.

Febra - Se administrează 150 de grame salată de varză sau 100 ml suc de varză de 2-3 ori pe zi. Conţinutul ridicat de vitamina C al acestei legume ajută inima şi sistemul cardiovascular să reziste  la temperaturi ridicate şi catalizează acţiunea sistemului imunitar împotriva acceselor de febră.

Alergia - se previne printr-o cură cu salată de varză roşie, crudă ori murată, pe timpul iernii. Se consumă 200-300 grame zilnic timp de 3 luni, apoi 3 săptămâni de pauză, după care cura se  poate relua. Bogăţia de vitamina C şi antioxidanţi din această legumă ajută la reglarea reacţiei sistemului imunitar la impactul cu factorii externi.

CONOPIDA

Membră a familiei cruciferelor alături de varză, broccoli, napi şi varza de Bruxelles, conopida este un aliat de nădejde în lupta organismului cu substanţele toxice. Atunci când ficatul nu acţionează eficient împotriva toxinelor, acestea afectează celulele organismului şi pot duce la formarea de tumori canceroase. Fitonutrienţii din conopidă contribuie la optimizarea funcţiilor ficatului, care neutralizează substanţele toxice. Sulforafanul este un compus care se formează atunci când legumele crucifere sunt mestecate sau tocate şi care produce enzimele ce curăţă organismul de toxinele cancerigene.  

 
Numită de celebrul Mark Twain „varza cu studii superioare”, conopida are o istorie lungă de 2500 de ani. Este originară din zona mediteraneană, fiind des întâlnită în Cipru, Turcia, Italia.

Cercetătorii de la Universitatea din Hawaii au făcut studii din care rezultă că fitonutrienţii din conopidă aduc beneficii şi sistemului cardiovascular. Aceştia menţin colesterolul la un nivel optim şi acţionează pozitiv asupra sintezei grăsimilor şi a trigliceridelor.

La fumători, un consum regulat de conopidă scade riscul de cancer la plămâni cu 70%, iar la nefumători cu 30%. Însă, dacă eşti fumător, nu considera acest procent un imbold pentru a continua sa te bucuri de ţigări...

Cercetări efectuate în Olanda, SUA şi alte ţări au demonstrat beneficiile pe care ni le aduce această legumă mai ales în combaterea cancerelor de colon, prostată, vezică şi sân. Bărbaţii care consumă mai mult de o porţie de conopidă pe săptămână sunt mai protejaţi în faţa cancerului de prostată în comparaţie cu cei care abia mănâncă o porţie pe lună (se consideră o porţie ca fiind o ceaşcă de 125 de grame). Specialiştii recomandă ca legumele crucifere să fie condimentate cu turmeric sau şofran indian. Această combinaţie a fost analizată  şi a dovedit rezultate pozitive clare în ceea ce priveşte împiedicarea dezvoltării de celule cancerigene în cazul cancerului.  

Conopida se consumă crudă sau gătită (preferabil la aburi sau în foarte puţină apă, pentru a se evita pierderea considerabilă a vitaminelor şi a sărurilor minerale). Se foloseşte ca garnitură, ca ingredient pentru ciorbe de zarzavat, supe, salate cu maioneză sau în preparate gratinate la cuptor. Consumaţi şi câteva dintre frunzele verzi de la baza inflorescenţei, pentru că sunt bogate în betacaroten şi acid folic.

În alegerea şi depozitarea conopidei, ţineţi seama de aceste sfaturi:

- Căutaţi conopida cu inflorescenţă albă sau crem. Trebuie să fie fără pete, compactă şi grea.

- Păstraţi conopida max. 5 zile în frigider, cu buchetele în sus, pentru a evita formarea umezelii şi deteriorarea rapidă.

La prepararea şi servirea conopidei se recomandă:

- Frunzele din exterior se scot şi se taie bucheţelele acolo unde se întâlnesc cu cotorul.
- Dacă are melcişori sau alte larve, ţineţi-o câteva minute în apă sărată.
-  Pentru a minimiza pierderea substanţelor nutritive, nu se înăbuşă mai mult de 3 minute.
- Gătitul conopidei se va face doar într-un vas de inox sau de teflon.
- Mâncaţi conopidă crudă, simplă sau împreună cu alte legume, cu un dressing de salată.
- Adăugaţi conopidă  în supă, tocăniţe sau ghiveciuri.
- Pasaţi conopidă în  piureul de cartofi.

BROCCOLI

Înrudită cu varza şi conopida, broccoli este o legumă cu o valoare nutriţională excepţională, care ajută la menţinerea unei vieţi lungi şi sănătoase. Studii recente, efectuate de cercetătorii americani, plasează broccoli pe primul loc într-un clasament al celor mai sănătoase 100 de alimente pe care ar trebui să le consumăm, afirmă profesorul dr. Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetări Alimentare.

Cercetări recente în domeniul fitoterapiei au arătat că broccoli are în compoziţia sa substanţe cu efecte benefice în păstrarea stării de sănătate a organismului şi chiar în vindecarea sau încetinirea evoluţiei unor boli cronice, cum ar fi cancerul. Unul dintre studiile care demonstrează efectele benefice ale acestei legume a fost realizat în SUA şi a vizat pacienţii bolnavi de cancer la vezica urinară. Astfel, un grup de oameni de ştiinţă de la universităţile Harvard şi Ohio au descoperit că unul dintre compuşii din broccoli ajută atât la prevenirea îmbolnăvirii de cancer de vezică, cât şi la stoparea progresului acestei boli. Rezultatele studiului au arătat că persoanele care includ această plantă în alimentaţia zilnică sau care beau câte o jumătate de cană de suc de broccoli de cel puţin 3 ori pe săptămână prezintă un risc cu 44% mai scăzut de a se îmbolnăvi de cancer, comparativ cu persoanele care nu au acest obicei sănătos. „După ce am observat acest lucru, am încercat să aflăm care sunt compuşii din broccoli care opresc înmulţirea celulelor canceroase”, povesteşte Steven Schwartz, profesor la Universitatea din Ohio, unul din experţii care au condus studiul. Cercetătorii au izolat din planta de broccoli un compus care se numeşte glucosinolat, pe care organismul îl transformă în sulforafan şi care joacă un rol esenţial în stoparea evoluţiei cancerului. În cadrul testelor de laborator, glucosinolatul s-a demonstrat eficient chiar şi în cazul celei mai agresive forme de cancer de vezică. Rezultatele studiului au fost încurajatoare, dar cercetătorii încă studiază mecanismul prin care glucosinolatul împiedică înmulţirea celulelor canceroase. „În acest moment, studiem şi celelalte substanţe din compoziţia legumei, pentru a afla dacă efectul anticancerigen se datorează exclusiv sulforafanului sau combinaţiei cu alţi compuşi prezenţi în legumă. Cert e însă că broccoli ar trebui să ocupe un loc esenţial în dieta noastră zilnică”, a spus Steven Clinton, profesor de hematologie şi oncologie la Universitatea din Ohio.

Sulforafanul din broccoli măreşte activitatea genei NRF2, cea care protejează celulele plămânilor de efectul toxinelor, curăţând plămânii expuşi la fumul de ţigară şi la poluare.

Sulforafanul reduce cu 70% numărul moleculele cunoscute sub denumirea ROS (Reactive Oxygen Species), a căror apariţie în organism este cauzată de hiperglicemie. Hiperglicemia poate provoca creşterea nivelului ROS din organism chiar şi de trei ori peste limita normală. Prin urmare, broccoli este un aliment de mare ajutor diabeticilor.

Sulforafanul distruge bacteria Helicobacter pylori, răspunzătoare de apariţia gastritei şi a ulcerelor gastrice. Acest compus fitochimic previne, de asemenea, leucemiile, cancerul de sân, cancerul gastric, cancerul de prostată, melanomul malign.

Prin conţinutul în antioxidanţi din familia carotenoizilor, broccoli intervine şi în protecţia ochiului, împiedicând formarea cataractei.

Broccoli previne osteoporoza, deoarece are un conţinut crescut de calciu, aproape de echivalentul laptelui în alimentaţie. O cană de broccoli conţine 74 mg calciu şi 123 mg vitamina C, care îmbunătăţeşte semnificativ absorbţia calciului, totul cu doar 44 calorii. Prin comparaţie, o portocală nu conţine calciu, are 69 mg de vitamina C şi cu 50% mai multe calorii. Produsele lactate nu numai că nu conţin vitamina C, dar conţin grăsimi saturate, care se ştie că sunt nocive pentru sistemul cardiovascular. Un pahar de lapte cu 2% grăsimi conţine 121 de calorii.

Cercetările realizate la University of East England au arătat că broccoli joacă un rol decisiv în protejarea articulaţiilor, oprindu-le degradarea. Mai precis, substanţele conţinute de legumă blochează enzimele ce provoacă distrugerea articulaţiilor.

Aşadar, o cură de broccoli este întotdeauna binevenită şi trebuie să constea în consumul regulat al legumei, cât mai puţin prelucrată termic. Prin fierbere, se distrug principiile biologic active, iar sulforafanul este distrus complet. O soluţie este sucul obţinut la storcător, amestecat cu puţină zeamă de lămâie. Pe lângă efectul curativ, veţi observa şi o îmbunătăţire a aspectului pielii şi o eliberare de stresul cotidian. Modul în care se prepară e esenţial, deoarece scopul urmărit trebuie să fie păstrarea nutrienţilor din această legumă-miracol. Pentru cele mai bune rezultate terapeutice, se recomandă ca broccoli să se consume crudă, opărită sau foarte puţin fiartă. Călită în ulei sau fiartă îndelung îşi pierde toată valoarea nutritivă. Se poate asocia cu alte legume (tot cât mai puţin preparate termic) şi cu sosuri uşoare, naturale. Iată, de exemplu, o idee de salată: broccoli opărit (opţional cu alte legume crude de sezon: ardei gras, castraveţi etc.) şi un dressing din iaurt, usturoi pisat, mentă proaspătă (sau altă verdeaţă), ulei de măsline, sare, piper.

VARZA DE BRUXELLES

Varza de Bruxelles arată exact ca o varză normală, numai că în miniatură. Asemănarea nu este întâmplătoare, deoarece ambele fac parte din familia de leguminoase Brassica. În schimb, varza de Bruxelles poate fi consumată mai tot anul, perioada de cules fiind de toamna până primăvara devreme. E originară din ţările bazinului Mării Mediterane, unde şi acum creşte spontan. Cultura a fost formată de legumicultorii belgieni şi s-a extins în ţările din centrul şi vestul Europei, apoi în SUA şi Japonia. În ţara noastră se cultivă pe suprafeţe mici în gospodării auxiliare.

Planta are o mare valoare alimentară, fiind bogată în foarte multe substanţe nutritive. În primul rând, constituie o sursă excelentă de vitaminele K şi C. Totodată, conţine: folaţi, vitamina A, mangan, potasiu, complexul de vitamine B, calciu, fier, triptofan şi o mare cantitate de fibre. Datorită acestor proprietăţi, varza de Bruxelles ajută la prevenirea sau ameliorarea a numeroase afecţiuni: artrită reumatoidă, boli cardiovasculare, tulburări ale sistemului digestiv. Ca şi suratele ei din familia cruciferelor, conţine sulforafan, o substanţă dovedit anticancerigenă.

Varza de Bruxelles de cea mai bună calitate este fermă, compactă şi de un verde intens. Nu trebuie să aibă foi galbene sau o textură moale. Această legumă se păstrează proaspătă la frigider timp de 10 zile, într-o pungă de plastic, fără a fi spălată. Dacă vreţi să congelaţi varza de Bruxelles, trebuie să o ţineţi mai întâi la aburi 3-5 minute. Astfel, ea poate fi consumată şi după un an de zile.