TERAPIA CU SEMINŢE
Seminţele fructelor şi legumelor sunt
adevărate medicamente naturale. Statisticile spun că românii ronţăie mai multe
seminţe decât americanii, consideraţi mari consumatori de popcorn. Ne plac
seminţele, mai ales cele de floarea-soarelui şi de dovleac. Și nu numai la
meciuri de fotbal sau când vrem să ne lăsăm de fumat. Seminţele legumelor şi
fructelor şi-au găsit la români o întrebuinţare şi mai valoroasă: leac pentru
diferite boli. Seminţele făceau parte din reţetele magice ale vindecătorilor de
odinioară, iar astăzi sunt ingrediente pentru unele dintre cele mai eficiente
preparate naturiste. Pe vremuri, ţăranii le considerau păstrătoarele vieţii, adevăr demonstrat
şi de medicina modernă, care a descoperit că, înainte să se transforme în
plante verzi, seminţele conţin energii uriaşe şi substanţe benefice pentru
organism. Terapia cu seminţe nu presupune consumul exclusiv al seminţelor, ci adăugate
unui un regim sănătos, bazat pe legume şi fructe. Pentru a fi eficiente din
punct de vedere terapeutic, seminţele se mănâncă neprăjite, deoarece, prin
preparare termică, cea mai mare parte a proprietăţilor lor vindecătoare este
distrusă. Din seminţe se pot prepara remedii sub formă de pulberi, tincturi,
uleiuri, decocturi, cataplasme sau infuzii. Mai trebuie ştiut că seminţele,
deşi par uscate şi moarte, sunt organisme vii, bogate în nutrienţi. De aceea,
consumul lor între mese, în locul gustărilor, pe lângă rolul extrem de benefic,
şi satură. Nu întâmplător, terapia cu seminţe este inclusă în regimurile
dietetice. Consumate crude, au efectul cel mai puternic.
Seminţele de dovleac
Nutriţioniştii din Japonia pun seminţele de dovleac pe primul loc în
tabelul produselor alimentare, deoarece ele conţin cca 50% grăsimi, vitamine,
microelemente şi mai ales zinc. Sunt recomandate în combaterea prostatitei,
constipaţiei şi balonării. Sunt diuretice, întăresc muşchiul cardiac şi
rinichii, ajută la creşterea părului și elimină metalele grele din organism.
Pentru tratarea acestor afecţiuni, se prepară laptele de dovleac, dintr-un
pahar de seminţe pisate într-un vas de lut şi trei pahare de apă clocotită. Se
strecoară, se stoarce bine terciul şi se bea lichidul obţinut, de 3 ori pe zi,
câte 1/2 de pahar, înainte de masă.
Specialiştii în medicină naturistă încurajează consumul seminţelor de
dovleac, deoarece acestea desfundă vasele de sânge, reglează colesterolul,
stimulează activitatea rinichilor și au rol de adjuvant în tratarea cancerului,
leucemie, scleroză sau diverse boli greu vindecabile. Se mai recomandă în
alimentaţia persoanelor cu boli hepatice şi cardiovasculare, femeilor
însărcinate şi copiilor.
Seminţe sunt cea mai hrănitoare
parte din dovleac. Ele conţin mult magneziu. De asemenea, au un efect excelent
împotriva paraziţilor intestinali. În caz de oxiuri, la copii se dau zilnic câte 10‑15
seminţe de dovleac, iar adulţii vor lua câte 20‑30 seminţe pe zi. Aceste
seminţe trebuie să rămână neapărat cu pieliţa fină şi uscată pe ele şi să se
mestece foarte bine. După o oră, se ia o linguriţă de ulei de ricin.
Fitoterapia recomandă seminţele de
dovleac şi contra teniei. Alături de o dietă severă, se mestecă bine, în 4
porţii, 80‑100 de seminţe de dovleac decojite, iar după o oră se ia 1/2 lingură
de ulei de ricin. Dacă trebuie, în caz de o primă nereuşită, să se încerce încă
o dată aceeaşi cură, pentru că nu apar fenomene secundare, dăunătoare
organismului.
Seminţele de susan conţin vitaminele A, B, C şi E. Pentru întărirea şi
curăţirea organismului, se consumă câte 15-20 g de pulbere preparată din
seminţe, cu puţină apă, de 3 ori pe zi, cu 10-15 minute înainte de masă.
Arsurile se tratează cu un terci din seminţe de susan râşnite şi apă. Se
schimbă pansamentul de 2-3 ori pe zi, până la vindecare. Susanul poate înlocui
sarea. Se amestecă 5 linguri de seminţe de susan, cu 3 linguri seminţe de in şi
o lingură de sare de mare. Amestecul se păstrează într-un borcan închis bine.
Seminţele de susan conţin şi proteine, cu 50% mai mult decât în carne. Sunt foarte
bogate în calciu şi înlocuiesc cu succes laptele. Consumul de susan previne
osteoporoza. Au o mare valoare energetică, reprezintă un aport însemnat în
afecţiunile de nutriţie, sunt laxative, emoliente, antitumorale şi ajută la
detoxifierea ficatului şi a rinichilor, întăresc sistemul imunitar, cresc
fertilitatea şi sunt afrodiziace. Seminţele de susan sunt o sursă bună de
seleniu, magneziu şi fosfor, având un conţinut scăzut de grăsimi şi sodiu. Mâncaţi
în fiecare dimineaţă o mână de seminţe de susan negru, sunt foarte bogate în
calciu.
Seminţele de in
Dacă urmaţi o cură cu seminţe
de in, puteţi spune adio problemelor digestive. Seminţele de in
normalizează tranzitul intestinal, dau senzaţia de saţietate şi încetinesc
procesul de asimilare a grăsimilor. Sunt indicate dacă suferiţi de constipaţie,
de o boală inflamatorie intestinală sau de sindromul colonului iritabil. Puteţi
lua seara, de 4 ori pe săptămână, câte 2 linguriţe de seminţe de in măcinate,
cu multă apă. Puteţi prepara şi un macerat la rece, din două linguriţe de
seminţe de in la un pahar cu apă. Se lasă câteva ore şi apoi se consumă
seminţele, cu tot cu apă. Uleiul de seminţe de in are efect calmant şi
antiinflamator, fiind indicat în inflamaţiile tractului digestiv şi pentru
prevenirea hemoroizilor şi litiazei biliare.
Datorită acţiunii de stimulare a arderii grăsimilor şi combatere
a retenţiei de apă, seminţele de in sunt eficiente şi în curele de slăbire. Seminţele
de in conţin mai mulţi acizi graşi esenţiali Omega-3 decât peştele şi, în plus,
sunt bogate în fibre, vitamine şi minerale. Sunt o sursă excelentă de
fitoestrogeni, reglând tulburările hormonale şi contribuind la prevenirea
cancerului. Măcinate, le puteţi adăuga în salate, mâncăruri, prăjituri, bolul
de cereale de dimineaţă. Dacă aveţi probleme cardiovasculare, o lingură de ulei
de seminţe de in pe zi ajută la scăderea tensiunii şi reducerea nivelului de
colesterol şi de trigliceride. Seminţele de in reduc inflamaţiile, atenuând
simptomele astmului şi îmbunătăţind funcţia pulmonară.
Alte beneficii aduse de consumul de seminţe de in sunt
reducerea stresului şi creşterea capacităţii de memorare. Uleiul de seminţe de
in conţine acid linoleic şi lignină, substanţe care ajută la prevenirea cancerului
de prostată, de colon şi de sân. Pentru a profita de aceste beneficii, adăugaţi
ulei alimentar de in sau seminţe de in în salate. Pentru a reduce riscul de
osteoporoză, e suficient să adăugaţi ulei de seminţe de in în mâncare. Acesta
menţine în stare bună oasele, prin creşterea nivelului unei proteine implicate
în formarea sistemului osos.
Uleiul de seminţe de in este benefic femeilor la
menopauză, dar şi celor ce suferă de diabet, predispoziţia la osteoporoză
fiind mai crescută în cazul lor. Dacă aveţi acnee, puteţi scăpa de această problemă
folosind cataplasme cu făină din seminţe de in. Acestea se prepară prin
amestecul făinii de in cu apă, până la obţinerea unei paste. Cataplasmele
aplicate săptămânal pe zonele afectate vor face ca pielea dv. să devină mai
fină şi mai curată. Tot prin acţiunea de reglare hormonală, seminţele de in
prevenirea căderea părului.
Semințele de in conțin Omega-3
Omega-3 sunt acizi
grași polinesaturați, numiți esențiali deoarece nu pot fi produși de organismul
uman, fiind nevoie de asimilarea lor din surse externe. Ei includ DHA (acid
docosahexanoic), EPA (acid eicosapentanoic) și ALA (acid alfa-linoleic).
Recomandările sunt ca 20% din totalul de grăsimi consumate să fie acizi grași
esențiali Omega-3.
Beneficii ale
consumului de semințe de in
- protecție împotriva
bolilor de inimă (scade tensiunea arterială)
- protecția
plămânilor
- activitate
anticancerigenă împotriva tumorilor
- protecție
împotriva diabetului
- prevenirea și
tratarea artritei
- tratarea astmului
- beneficii
împotriva alergiilor
- beneficii
împotriva bolilor inflamatorii
- beneficii
împotriva retenției de apă
- beneficii pentru
o piele uscată, dură
- beneficii pentru
scleroza multiplă
- cresc vitalitatea
și asigură o piele moale și un păr strălucitor
- normalizează
zahărul în sânge
- cresc rezistența
la frig
- îmbunătățesc
sistemul imunitar
- îmbunătățesc
vederea
- ajută la
dezvoltarea creierului fătului și al adulților
- ajută funcțiile
renale
- ajută la formarea
spermei
- ameliorează unele
dereglări psihice
E nevoie de 4-6 luni de la adăugarea surselor de Omega-3 în dietă
pentru a observa rezultate.
Surse de Omega-3 - uleiul de pește sau semințele de in?
În momentul în care
decidem ce sursă de Omega-3 este mai bine să folosim, trebuie să luăm în considerare
că sursele cele mai sănătoase și consistente sunt cele naturale. Astfel, deși Omega-3
se găsește ca supliment sub diferite forme (tablete, capsule, pastile,
uleiuri), cea mai bună formă în care putem suplimenta acest nutrient este
consumul alimentului integral. În natură, Omega-3 se găsește în cantități
importante în pește și în semințele de in. Dar, deși peștele este o sursă bună
de acizi grași esențiali, e mai puțin cunoscut faptul că semințele de in au un
conținut de Omega-3 de 20%, față
de numai 2% al peștelui.
8 motive pentru
a consuma semințele de in în locul uleiului de pește
1. În primul rând, trebuie știut că acizii grași Omega-3 sunt cărămizile care
ajută la îndeplinirea multor funcții în organism, dintre care una este aceea de
a face EPA (acid eicosapentanoic). Uleiul de pește, practic, nu furnizează Omega-3,
el furnizează direct EPA, ceea ce limitează opțiunile corpului de a face ce are
nevoie din Omega-3.
2. O altă mare diferență o face fibra conținută de semințele de in. Peștele
nu conține fibre și este o formă de hrană concentrată,
nesănătoasă. Spre deosebire de alte plante alimentare, semințele de in conțin o
fibră numită lignină, pe care corpul nostru o transformă într-un
antioxidant ce ajută sistemul imunitar și are proprietăți anticancerigene și
antivirale. Nivelele mari de lignină din dietă reduc pericolul de cancer de colon
sau de sân.
3. Încă un avantaj pe care îl are inul în fața peștelui este acela că uleiul
extras din această plantă nu conține colesterol. În schimb, 100 de mililitri de
ulei de cod conține 570 de miligrame de colesterol, cam aceeași cantitate
aflată în gălbenușul a două ouă!
4. Peștele este extrem de contaminat cu substanțe toxice (mercur) din cauza
poluării masive a apelor. Consumul de in nu prezintă niciun risc de acest fel.
5. Uleiul de in și uleiul de pește conțin cantități mari din vitaminele A și
D. Aceste vitamine, dacă sunt de proveniență animală, sunt toxice pentru
organismul uman. Vitaminele din in, precum provitamina caroten, care
este convertită de corp în vitamina A, nu pot deveni toxice în organism,
indiferent de cantitatea de semințe ingerate.
6. Omega-3 din semințele de in reduce colesterolul din sânge cu 25% și
trigliceridele cu 65%.
7. Folosirea inului în locul uleiului de pește are și o componentă morală și
etică.
8. Inul este ieftin și disponibil, ușor de păstrat și de manevrat.
Cum consumăm
semințele de in
Un consum zilnic
adecvat de semințe de in ar fi de cca 3 lingurițe. În cazul în care se preferă
uleiul de in, acesta trebuie luat câte o linguriță pe zi. De menționat că
acestea sunt cantități de menținere. Dacă dorim să folosim inul în scop
terapeutic, doza trebuie mărită la 5 lingurițe pe zi semințe și 2 lingurițe
ulei, în funcție de necesitați.
Semințele pot fi
puse la înmuiat ca și restul nucilor și semințelor, de cu seară, pentru
dimineață. Acest procedeu favorizează dezactivarea enzimelor. O
metodă bună este de a le pune în blender (după ce au fost înmuiate). Devin mai
ușor asimilabile. O altă metodă, poate cea mai potrivită, este măcinarea lor
într-o râșniță de cafea și consumarea în salate, într-o băutură, ori pur și
simplu ca atare.
Aportul de semințe
de in în dietă este important atât pentru vegetarieni, cât și pentru nevegetarieni.
Sunt ieftine și ușor de găsit (în magazinele naturiste). Tot ce trebuie să
facem este să le adăugăm în dieta noastră, și chiar să ne facem un obicei din
asta!
Atenție: Semințele de in, ca de altfel și cele de
susan, nu pot fi digerate de stomacul nostru în forma lor integrală. Nu c-ar
exista vreun pericol, doar că vor ieși din corp așa cum au intrat, fără a ne
aduce vreun beneficiu.
Cele mai populare seminţe mâncate la noi au multiple întrebuinţări în
medicina naturistă. „Bomboanele agricole“ combat
nicotina. Sunt un remediu de bază în combaterea bolilor de rinichi, de
bilă şi de circulaţie. De
asemenea, se folosesc în cure pentru tratarea sterilităţii şi impotenţei
vasculare şi hormonale. Uleiul obţinut prin presare la rece se poate folosi
pentru dezintoxicarea organismului, prevenirea afecţiunilor gingiilor şi
tratarea bolilor căilor respiratorii. Se ia o gură de ulei în fiecare
dimineaţă, pe nemâncate şi se suge vreme de 10 minute. Apoi lichidul plin de
microbi se scuipă şi se clăteşte gura insistent. Seminţele de floarea-soarelui
conţin o cantitate substanţială de acid linoleic, care reduce depozitele de
colesterol din pereţii arterelor. Sunt bogate în vitamina E, un antioxidant
care previne apariţia bolilor de inimă. Sunt recomandate femeilor gravide şi
copiilor, pentru conţinutul ridicat de vitamine B. Seminţele de
floarea-soarelui au darul de a reduce pofta de nicotină. Conţin
vitamina E, acid folic, magneziu, seleniu,
cupru. Sunt o sursă importantă de acizi graşi Omega-3, necesari în regenerarea
celulelor. Pentru o mai bună asimilare a magneziului din ele se recomandă să le
adăugaţi în salate. Atenţie însă, nu prăjite şi sărate, ci crude. Naturiştii
susţin că seminţele de floarea-soarelui previn formarea cheagurilor de sânge şi
reduc riscul de a vă îmbolnăvi de inimă. De asemenea, contribuie la o funcţionare
normală a prostatei şi ajută la reglarea digestiei.
Seminţele de schinduf
Schinduful este o plantă ierboasă, ale cărei seminţe tratează diabetul insulinodependent. Se face o cură de 12 luni cu infuzie de schinduf, din
care se beau câte două-trei căni pe zi. Schinduful este un hipoglicemiant
puternic în timp, care necesită reducerea gradată a dozei de insulină. Pentru
valori crescute de colesterol, se ia câte o linguriţă de pulbere de 4 ori pe zi,
înaintea meselor principale. Intervine în metabolismul lipidelor, reducând
aşa-numitul colesterol rău şi protejând sistemul cardiovascular de apariţia
ischemiei cardiace. Seminţele sporesc secreţia de lapte şi îmbunătăţesc starea
de sănătate a mamei. Două linguriţe de pulbere de schinduf amestecată cu miere,
luate cu o oră înainte de masă, vindecă anorexia (lipsa poftei de mâncare).
Infuzia de schinduf ajută femeile la menopauză, prevenind eliminările masive de
calciu şi ajutând la păstrarea forţei musculare. Infuzia vindecă şi
sterilitatea, dar are şi efecte antiinflamatoare asupra intestinului.
Cataplasma cu seminţe de schinduf ajută la terapia ulcerelor varicoase şi a
eczemelor însoţite de mâncărimi. În cosmetică, întăreşte unghiile şi părul, iar
pe femeile slabe le ajută să-şi rotunjească formele, fără a creşte însă ţesutul
adipos.
Chimenul este cunoscut de sute de ani pentru proprietățile lui
medicinale. Ajută digestia, prin uleiul esenţial din seminţele sale, care
activează glandele salivare. De asemenea timolul prezent în seminţe asigură o
digestie bună şi grăbeşte vindecarea arsurilor. Dacă aveţi de insomnie,
seminţele de chimen vă vor face să aveţi un somn liniştit, deoarece au efect calmant.
Ameliorează greţurile de dimineaţă la femeile gravide. Se consumă sub formă de ceai
– o linguriţă la un pahar cu apă.
Seminţele de chimen ajută în reducerea simptomelor răcelii, printre care şi
tusea. De asemenea, durerile în gât pot fi ameliorate cu ajutorul acestor
seminţe. Cu vârsta, metabolismul devine mai lent. Sucul de chimen vă va ajuta,
deoarece sporeşte căldura în organism şi, în cele din urmă, creşte
metabolismul. Adăugaţi seminţe de chimen dietei dumneavoastră şi vă veţi simţi
mai bine. Ele acţionează ca un laxativ natural. De asemenea, seminţele de
chimen previn astmul, bronşita şi alte probleme respiratorii.
Seminţele de coriandru
Proprietăţile antiinflamatorii ale coriandrului îl recomandă în tratarea
afecţiunilor reumatice, bolilor de rinichi şi anemiilor. Acizii conţinuţi,
printre care cel linoleic, oleic, ascorbic sau stearic, normalizează colesterolul.
Dereglările stomacale îşi găsesc remediul în coriandru, pe care-l puteţi
consuma la fiecare masă, ca adaos în supă, salată sau omleta de dimineață. Are
şi rol antibacterian, deci îl puteţi folosi cu încredere pentru evitarea
balonărilor, diareii sau durerilor de stomac. Are efect antiseptic şi e un bun
leac în ulcerul bucal. Împrospătează respiraţia, deci poate înlocui guma de
mestecat după masă. Este o sursă sigură de fier, de aceea se recomandă
anemicilor sau persoanelor predispuse anorexiei, deoarece stimulează secreţiile
stomacale şi stimulează digestia. Pentru femei, este un bun remediu în
normalizarea menstrei şi reducerea durerilor. Conţinutul bogat în vitaminele A
şi C, dar şi fosforul, îi conferă proprietăţi dezinfectante şi protejează
ochiul de conjunctivită şi de alte afecţiuni. Coriandrul este considerat şi un
bun afrodiziac. Creşte libidoul şi, împreună cu aromaterapia, poate
fi remediul pentru îmbunătăţirea vieţii de cuplu.
Macul este una
dintre primele plante cultivate (încă din neolitic). Abundă în hidraţi de
carbon, acizi graşi, calciu. Planta întreagă are utilizări terapeutice în
medicina tradiţională, dar cele mai utilizate sunt seminţele, care ajută la
prevenirea multor boli. Acestea sunt foarte bogate în acid linoleic – un complex
important de acizi graşi Omega-6, ce oferă protecţie împotriva bolilor de inimă
şi altor tulburări ale aparatului circulator. Uleiul din seminţele de mac este
de mare ajutor în prevenirea şi tratarea cancerului mamar. Mai mult, acestea
stabilizează nivelul zahărului în sânge, reduc colesterolul, împiedică apariţia
cancerului la colon şi îmbunătăţesc sănătatea globală a intestinelor. Seminţele
de mac sunt folosite ca un remediu blând, calmant, atât pentru copii, cât şi
pentru persoanele în vârstă. Au rezultate spectaculoase în tratarea
tulburărilor de comportament. În plus, îmbunătăţesc puterea de concentrare,
memoria și performanțele intelectuale. Cu un conţinut bogat în minerale,
iod, mangan, magneziu, zinc şi cupru, seminţele de mac acţionează ca o sursă de
energie naturală. De asemenea, ele oferă o serie de ingrediente ce includ lecitina, acidul oxalic şi alcaloizii. Acestea
ajută la sporirea enzimelor şi a acizilor graşi în organismul uman, pentru a-i
asigura o bună stare de funcţionare. Sunt de ajutor persoanelor cu digestie
lentă și constipație. Pentru a da prăjiturilor, o aromă specială, se folosesc
seminţe de mac. Ele se pot adăuga și în pâine, pentru un gust deosebit, sau în
diferite tipuri de sosuri, ca agent de îngroşare.
Macul combate cu succes osteoporoza, deoarece facilitează
absorbţia calciului în organism. Proprietăţile
lui în acest sens au ieşit la iveală în urmă cu câţiva ani, la mutarea unui
cimitir vechi din secolul al XIX-lea dintr-un sat din Slovacia. Atunci s-a
constatat că oasele celor îngropaţi nu erau atinse de osteoporoză. Locuitorii
satului erau cunoscuţi ca mari cultivatori şi consumatori de mac şi miere. Cercetătorii
au făcut ulterior un studiu pe două grupuri a câte 20 de femei ce sufereau de
osteoporoză. Primului grup i s-au administrat medicamente contra osteoporozei,
iar celui de-al doilea grup, seminţe măcinate de mac, în amestec cu miere şi ulei
de mac. A rezultat fără dubii că persoanele tratate doar cu mac au scăpat de
osteoporoză după administrare timp de 12 luni. Femeile din celălalt grup încă
mai aveau osteoporoză după un an, iar oasele lor prezentau valori ale calciului
sub limitele normale.
Va rog,susanul negru nu este oare modificat genetic?L-AM CUMPARAT,DAR ESTE PENTRU PRIMA DATA CA L-AM GASIT INTR-UN PLAFAR si as dori sa-l folosesc linistita...Va multumesc imens...
RăspundețiȘtergereSemințele de susan pot fi de mai multe culori, de la alb la galben, roșu, violet sau negru, în funcție de conținutul nutritiv. Astfel, în timp ce susanul alb este utilizat pentru tratarea lipsei de calciu, cel roșu este utilizat pentru lipsa de fier, iar din susanul negru se produce cel mai bun ulei medicinal, utilizat pentru tratarea mai multor afecțiuni. Bineînțeles că semințele de susan negru pot fi consumate și ca atare, însă cu condiția să fie râșnite în prealabil (ca și toate celelalte varietăți). Altfel vor ieși din corp așa cum au intrat, fără a-și livra conținutul. Fiți liniștită! Nu există susan modificat genetic! Ar fi o cheltuială inutilă, deoarece nu este o plantă alimentară folosită pe scară largă, precum roșiile, ardeii, porumbul sau soia.
Ștergere