Prea multă medicină! + VIDEO

PREA MULTĂ MEDICINĂ!

Pilule fără efect, operaţii inutile, terapii riscante... Foarte multe dintre metodele medicinii alopate moderne mai mult dăunează decât folosesc. Și iată că acum unii medici au început să avertizeze asupra pericolelor şi să ceară o schimbare radicală a modului de gândire din medicina alopată: mai puţină medicină şi mai puţine medicamente!

De câte ori domnul Ernst König (88 de ani) se ducea la medic, de tot atâtea ori primea noi medicamente, pe lângă cele prescrise anterior, până ce a ajuns să înghită 12 medicamente diferite zilnic. „Nu-mi mai era clar clar motivul pentru care medicul meu îmi prescria chestiile alea” spune el. Dl König deschide sertarul de la noptieră şi dă la iveală o listă pe care, scris frumos şi ordonat, erau trecute orele şi numele pilulelor pe care avea misiunea de a le înghiţi cu stoicism. Acum însă, dl König nu mai ia în seamă lista. O păstrează doar ca pe o amintire neplăcută, al cărei rost nu poate nici acum să-l priceapă. Mutându-se la una dintre fiicele sale, care locuia în altă regiune a Germaniei, dl König a schimbat implicit şi doctorul – acela harnic la scris reţete şi pus parafe.

„Am rămas pur şi simplu şocat când am văzut în camera d-lui König raftul plin până la refuz de medicamente frumos ordonate, ne spune noul său doctor, generalistul Frederik Mader (40 de ani). Jumătate dintre acestea nu-i erau de niciun folos, ba chiar îi dăunau”. Pilulele pentru scăderea colesterolului, contra diabetului de bătrâneţe, gutei și îngustării arterelor şi injecţiile contra cancerului de prostată (de care d-l König, desigur, nu suferea) au fost eliminate de către dr. Mader. Şi o dată cu ele au dispărut şi greaţa, ameţelile, durerile de cap, diareea, deficienţele hepatice și celelalte efecte secundare amenințătoare.

Şi doamnei Evelyn Hluchy (59 de ani) din Mössingen, care s-a dus la ortoped (sau mai bine zis a încăput pe mâinile acestuia) i s-au prescris din ce în ce mai multe terapii şi medicaţii. Pentru a-i atenua durerile de genunchi, ortopedul i-a „înfipt” în articulaţie un utilaj endoscopic, i-a „răzuit” cartilagiul şi i-a făcut o spălătură zdravănă cu  o soluţie de clorură de sodiu (apă sărată sau, mai elegant spus, soluţie pentru perfuzie). După un astfel de „tratament”, desigur că durerile au persistat pe mai departe. Atunci medicul a propus o a doua intervenţie, desigur chirurgicală (aşa ceva se plăteşte mai bine) prin care d-nei Hluchy urma să-i fie introdusă o proteză. Doar că buna noastă doamnă a avut fericita idee de a se duce la un alt medic. Chirurgul Hans Pässler (71 de ani) din Heidelberg a constatat că exista încă destul cartilagiu la genunchiul respectiv, iar ligamentele erau intacte. Prin metode conservative, el a reuşit să elimine durerile din genunchi. „Ar fi fost un non-sens ca doamna Hluchy să fie operată”, spune dr. Pässler.

În poveştile domnului König şi doamnei Hluchy se pot recunoaşte foarte mulţi alţi pacienţi. Doar că, mai nou, a apărut o tendinţă „surprinzătoare” în rândul unor medici: prescrierea unei „terapii” care până nu demult nu putea fi concepută în cadrul „complexului medical-industrial”: mai puţină medicină! Și nu ne referim aici doar la naturişti, homeopați sau adepți ai altor forme de medicină aşa-zis „alternativă”, care au luptat și până acum contra supra-terapierii pacienţilor, ci la medici alopaţi, care (aparent) nu se îndoiesc de eficacitatea tehnicilor medicale şi a terapiilor farmaceutice. Dar, desigur, nu aplicate cu exces de zel.   

Revista Archives of Internal Medicine a iniţiat nu demult o nouă rubrică, sub motto-ul „Mai puţin însemnă mai mult”. Articolele se ocupă, printre altele, de scanările cu computer tomograf, care pot cauza cancer, sau de sondele introduse în stomacul pacienţilor în vârstă, acţiune care nu aduce niciun folos. Ca urmare a acestor articole, Uniunea medicală National Physicians Alliance a publicat o listă îngrijorător de mare de „acţiuni terapeutice” frecvente, care sunt mai degrabă dăunătoare decât folositoare: antibiotice prescrise contra guturaiului, tomografii computerizate în cazul durerilor de spate, analize efectuate persoanelor sănătoase şi multe alte astfel de „atenţii”, catalogate pe trei grupe principale de medici: pediatri, internişti şi medici de familie. „Reacţiile cititorilor sunt pozitive”, spune Deborah Grady, redactora rubricii respective, ea însăşi medic. „Marea majoritate a pacienţilor şi medicilor sunt conștienți că foarte multe teste şi terapii sunt exagerate, ceea ce deseori aduce daune sănătății”.

Așadar, lucrurile încep să se schimbe. Un număr din ce în ce mai mare de medici se organizează într-un fel de opoziţie contra supra-medicinizării, fără a se lăsa împinşi în afara medicinii scolastice. Doctorul Thomas Kühnlein (49 de ani) de la Clinica Universităţii din Heidelberg, împreună cu un grup semnificativ de medici din noua generaţie, au prezentat un „manifest programatic”, sintetizat prin următoarea frază: „Noi credem că nu există o alternativă la medicina BUNĂ, care pe de o parte, atât cât e posibil, se bazează pe o cercetare temeinică, dar care, pe de altă parte, respectă temerile şi dorinţele pacienţilor”. Tendinţa este relativ nouă, dar nu mai poate fi trecută cu vederea, spune medicul Jürgen Windeler (54 de ani), care conduce „Institutul pentru calitate şi eficacitate în medicină”, cu sediul în Köln: „Am senzaţia că există din ce în ce mai mulţi medici care-şi spun: aşa nu mai merge, trebuie să ne concentrăm asupra acţiunilor care au sens”. Iar acolo unde „vechea gardă” nu doreşte să-și modifice modul de gândire, apar grupuri care se opun şi promovează un nou mod de a privi lucrurile. Spre exemplu, membrii Societăţii germane de ginecologie şi asistenţă a naşterilor promovează în mod tradiţional o medicină „tehnicistă”: uterul este „răzuit” şi se administrează hormoni. Ei bine, grupul de lucru „Sănătatea femeii” se delimitează de această formă exagerată de „terapie” prin acţiuni concrete contra supra-medicalizării femeii şi afecţiunilor specifice acesteia.

Medicina scolastică devine mai... blândă? Dar asta înseamnă, de fapt, o catastrofă! Ani de-a rândul, medicii şi fabricanţii de pilule au lărgit influenţa medicinii. Angajaţii concernelor farmaceutice au inventat permanent noi boli şi afecţiuni și au stabilit noi „valori de risc”, transformând astfel oamenii normali în consumatori ai produselor fabricate şi vândute de ei. Profitul adus de pilule şi de alte preparate farmaceutice s-a dublat în ultimii 20 de ani, ajungând la peste 30 de miliarde de euro (se are aici în vedere doar situaţia din Germania). Iar aceste sume trebuie plătite de Casele de asigurări de sănătate, deci, în ultimă instanţă, de către cetăţenii obişnuiţi. Medicii din Germania sunt astăzi mai „harnici” ca oricând: numărul procedurilor şi operaţiilor staţionare (care presupun internarea în spital) a crescut de la 36 de milioane în 2005 la 45 de milioane în 2009! Per total, plăţile efectuate de Casele de asigurări de sănătate au atins un nou record: în anul 2009 au fost efectuate plăţi în valoare de peste 278 miliarde de euro!

„Operează numai ceea ce ai permite să fie operat la tine însuţi”. Acest enunţ moral, care-i aparţine marelui chirurg Theodor Billroth (1829-1894) nu mai este cunoscut azi niciunui medic. Acum, decizia de a opera este condiţionată de alte „linii directoare”, de managementul unei clinici sau de beneficiul pe care-l obţine astfel proprietarul cabinetului medical. Medicii-şefi, prin contractul pe care-l au cu clinica angajatoare, trebuie să aducă anumite sume pentru clinicile respective, şi asta se face cel mai adesea cu bisturiul în mână. De pildă, numărul operaţiilor de menisc în rândul persoanelor asigurate la AOK Baden-Württenberg (una dintre marile Case de asigurări de sănătate germane) a crescut doar în 3 ani cu 28%, ceea ce reprezintă o creştere uriaşă, dar în acelaşi timp suspectă.

Şi în cazul protezelor pentru şold sau genunchi medicii stabilesc mereu noi şi noi recorduri. Numărul operaţiilor la şold a crescut în intervalul 2003-2009 cu 18%, iar al operaţiilor la genunchi cu 52%. O astfel de creştere nu poate fi justificată prin creşterea numărului de persoane bătrâne (prelungirea duratei medii de viaţă a unei societăţi). Din punct de vedere medical, „tăierea de oase şi carne” este discutabilă. Este îndoielnic faptul că pacientul ar avea ceva de profitat de pe urma unor astfel de intervenţii!

Totuşi, o veste bună: unii chirurgi au început să verifice mai atent diferitele metode chirurgicale pe care cercul „sfinţilor profesori chirurgi” le prezintă, promovează şi recomandă cu căldură. Şi aceasta, cu rezultate dezamăgitoare, aşa cum arată un studiu recent asupra chirurgiei plastice a coloanei vertebrale. În cadrul acestei tehnici, medicii injectează un fel de ciment în vertebrele sfărâmicioase, în ideea de a le întări. Doar că, în două studii independente, medicii au comparat procedura respectivă cu operaţiile înscenate (placebo) şi nu s-a putut constata nicio diferenţă între rezultatele obţinute la cele două proceduri.

Tot inutilă s-a dovedit şi operaţia recomandată doamnei Hluchy de către un doctor „harnic”: aşa-numita „toaletă a genunchiului”. În cadrul ei, medicii netezesc cartilajul genunchiului cu ajutorul unor instrumente endoscopice prin care efectuează un fel de „spălare” a genunchiului. Dar şi aici alte două studii comparative au arătat că „spălătura” nu funcţionează cu nimic mai bine decât o operaţie placebo (înscenată).

Medicii din toată lumea au ignorat cu seninătate (sau din interes?) rezultatele primului studiu, şi abia o dată cu apariţia celui de-al doilea studiu, medicii de la American Academy of Orthopedic Surgeons şi-au revăzut „liniile directoare” şi contra-recomandă acum procedura respectivă. Şi în Germania procedura a început să fie dezbătută în cercurile de specialitate, însă foarte mulţi ortopezi încă o recomandă cu multă (şi interesată) căldură, în fiecare an efectuându-se în continuare circa o jumătate de milion de astfel de intervenţii. „Marea lor majoritate sunt complet inutile”, afirmă chirurgul Pässler. Şi, deoarece mulţi medici ignoră pur şi simplu evidenţele, chirurgului Pässler a decis să se adreseze direct oamenilor, pacienţilor care stau sub ameninţarea unei astfel de intervenţii. Desigur, în această campanie el are nevoie de ajutorul altor specialişti. Doar că se pune întrebarea: câți experţi renumiţi vor dori să ia parte la un proiect „eretic”?

Jürgen Harms (66 de ani) este unul dintre cei mai experimentaţi specialişti în afecţiunile coloanei vertebrale şi ale spatelui. Timp de trei decenii el a condus Centrul pentru afecţiunile coloanei vertebrale de pe lângă Clinica Karlsbad-Langensteinbach. Harms trata acolo, împreună cu colegii săi, în jur de 1.500 de afecţiuni ale coloanei vertebrale pe an. „Pe măsură ce îmbătrâneşti, începi să devii mai critic spune Harms. Am văzut de-a lungul activităţii mele profesionale mult prea multe intervenţii care s-au transformat în eşecuri monumentale. Pe de altă parte, am văzut foarte multe cazuri în care o hernie de disc se vindecă singură, fără operaţie. În Germania, numărul operaţiilor de hernie de disc este estimat la cca 160.000 pe an. În 45% din aceste cazuri afecţiunea ar fi putut fi terapiată conservativ (fără operaţie), spune Harms, doar că, din păcate, se fac mereu presiuni pentru a face operaţii”. Şi este şi normal, dacă ne gândim că, pentru o astfel de operaţie, în Germania se plătesc 20.000 de euro de către Casa de Asigurări de Sănătate. Tocmai de aceea este foarte important pentru pacient o a doua părere, un al doilea diagnostic.

Ca şi Harms, o serie de medici au acceptat să adere la noua idee. Experților în problemele spatelui şi genunchiului li s-au alăturat cei în articulaţiile umărului, mâinii, tendonului lui Achile sau chirurgiei ortopedice la copii. Astfel, a luat fiinţă Portalul „Pericol! Operaţie” (Vorsicht! Operation, portal pe care-l puteţi vedea aici: http://www.vorsicht-operation.de/ - desigur, în limba germană). Un medic care a aderat de curând ideii este Ulrich Steinau, de 65 de ani, de la Clinica de chirurgie plastică de pe lângă Universitatea Bergmannsheil din Bochum, pe care o şi conduce. Diagnosticul său este scurt şi cuprinzător: „Chirurgii din Germania operează mult prea mult”. Și aici nu e vorba doar despre ortopedie, ci şi despre chirurgia plastică (de frumuseţe) unde se operează într-o veselie. Dar şi despre oncologie, unde medicii se apucă să taie mâinile şi picioarele pacienţilor cu cancer, deşi există deja metode prin care membrele pot fi recuperate fără amputare. Or, pentru a preîntâmpina astfel de catastrofe, aceşti medici în vârstă, și deci cu o mare experienţă, s-au angajat să participe activ la acest Portal.

La doar un kilometru şi jumătate distanţă de Cabinetul doctorului Pässler din Heidelberg, pe celălalt mal al râului Neckar, un alt grup de medici militează, de asemenea, pentru o chirurgie rezonabilă. În Campusul Clinicii Universitare, „Societatea germană de chirurgie” a iniţiat un centru de cercetări remarcabil. Cei 20 de colaboratori ai săi cercetează care anume intervenţii chirurgicale sunt de folos pacienţilor şi care nu. „Multora dintre colegii noştri nu le este deloc clar pe ce teren îşi desfăşoară activitatea, spune Christoph Seiler (41 de ani), care conduce respectivul Centru. Trebuie să fii extrem de precaut, pentru a nu face ceva ce nu ajută în niciun fel pacientul”. Şi pe acest teren nesigur se mişcă chirurgii şi ortopezii, începând cu simplele şi frecventele fracturi de radius (antebraţ), ce constituie un sfert din totalul fracturilor. Medicii pot repune osul rupt în poziţia corectă, după care braţul este pus în ghips. Dar ei pot alege şi o altă procedură, mult mai costisitoare şi în acelaşi timp mai neplăcută pentru pacient: plasarea pe os a unor şine şi fixarea lor cu şuruburi (tehnică creată de către lăcătuşi şi tractorişti alopaţi). Factorul decisiv în adoptarea uneia sau alteia dintre aceste tehnici este... aţi ghicit, BANUL! „Medicii nu câştigă mai nimic în cazul aplicării unui ghips, ne lămureşte Seiler. În schimb, operaţiile sunt mult mai bine remunerate. Deci facem cât mai multe cu putinţă. Nu contează dacă ele sunt necesare sau nu. Contează doar că aduc profit financiar”.

O altă problemă care apare frecvent este coaserea abdomenului după efectuarea unei operaţii. Marea majoritate a medicilor aplică tehnica pe care au învăţat-o în facultate, cu mulţi ani în urmă, deşi noile tehnici sunt mult mai eficiente. Așa se face că fiecare al cincilea pacient suferă complicaţii și i se desface rana, fapt ce duce la o nouă operaţie (în Germania sunt efectuate circa 48.000 de astfel de re-operaţii anual). Într-un amplu studiu se arată foarte clar că noile tehnici de coasere a rănii, cu fir care se dizolvă singur după un timp, sunt mult mai sigure şi nu produc un risc mare de ruptură. Doar că va mai dura câţiva ani buni până când aceste „noi tehnici” vor ajunge şi la urechile majorităţii chirurgilor.

Și în farmacologie este necesară, de foarte multă vreme, o schimbare de mentalitate. În aproape nicio altă ţară nu înghit oamenii mai multe pilule decât în Germania. Iar din cauza efectelor secundare ale medicamentelor mor anual 57.000 de persoane! (nu, nu e o greşeală de tipar). Cel puţin jumătate dintre acestea ar rămâne în viaţă dacă medicii ar fi mai reţinuţi în a da cu pixul pe reţete şi a pune ştampile. (Da, dar atunci s-ar reduce semnificativ şi beneficiile lor şi ale concernelor farmaceutice, ori aşa ceva nu poate fi admis, nu?). Cu deosebire persoanele în vârstă sunt cele care primesc cea mai mare parte din acest monstruos munte de pilule. 

În Germania, deşi persoanele peste 65 de ani reprezintă un sfert din populaţie, această categorie înghite anual două-treimi din totalul medicamentelor prescrise. Această stare de lucruri este îngrijorătoare pentru unii medici (încă prea puţini, din păcate), cum ar fi Ulrich Thiem şi colegii săi de la Marienhospital din Herne. În cadrul unui studiu efectuat pe 2.100 de pacienţi în vârstă de peste 70 de ani, persoanele au fost chestionate asupra medicamentelor pe care le iau. Rezultatul: aproape fiecare lua zilnic cel puţin un medicament; mai mult de 60% dintre persoanele chestionate luau zilnic 5 sau mai multe medicamente diferite. Iar recordul a fost deţinut de o persoană care ingurgita zilnic 26 de medicamente diferite! (asta se întâmplă când se întâlnește un medic criminal cu un pacient inconştient). Doctorul Thiem avertizează: „Aşa ceva nu poate fi sănătos” (sincer vorbind, nu-i nevoie să fii medic ca să enunţi o frază atât de... profundă). „Pacienţii sunt terapiaţi cu combinaţii de medicamente care interferează în acțiunile lor, fie anulându-se reciproc, fie cumulându-se într-o direcţie periculoasă. Cât despre efectele secundare, insuficient cercetate, nu mai e cazul să vorbim” adaugă doctorul Thiem.    

Medicii pot, într-adevăr, îmbolnăvi persoanele în vârstă. Farmacologa Petra Thürmann de la Clinica Helios din Wuppertal este de această părere şi dă ca exemplu „zăpăceala cu diureticele”, acele medicamente care contribuie la eliminarea urinei din organism. Doar că o dată cu această eliminare forţată (medicamentoasă) se elimină din corp şi electroliţi foarte importanţi, cum ar fi kaliul, natriul şi clorul. Iar în cazul unui deficit de electroliţi, celulele creierului nu mai pot funcţiona corect. Foarte multe dintre persoanele în vârstă care iau regulat diuretice suferă de dezorientare şi incoerenţă în gândire. Şi, drept urmare, sunt diagnosticate ca fiind afectate de demenţă, trimise în spital şi îndopate cu încă o serie zdravănă de medicamente. „Nu este deci de mirare că medicii din spitale ajung la concluzii precum că un astfel de pacient are un început de Alzheimer”, spune Thürmann. Ca urmare, respectivilor pacienţi li se mai administrează şi 20 de picături de Melperon zilnic, pentru calmare, şi astfel situaţia este agravată”.

Excesul de medicamente este doar unul dintre pericolele la care sunt expuse persoanele în vârstă. Petra Thürmann şi farmacista Stefanie Holt au cercetat, în cadrul unui studiu, întreaga literatură medicală şi s-au confruntat cu 131 de substanţe active (substanţele principale conţinute într-un medicament) care s-au dovedit a fi „suspecte”. Studiul a fost continuat în etapa a doua de către un grup de 25 de medici de diferite specialităţi, în intenţia de a evalua potenţialul de pericol al acestor substanţe. Concluziile acestei etape au fost că 83 de substanţe NU sunt adecvate a fi administrate persoanelor în vârstă. Totuşi, mulţi medici nu cunosc aceste lucruri, constată Thürmann şi Holt. În practica de zi cu zi, tocmai aceste substanţe care se află pe „lista neagră” sunt prescrise cu precădere vârstnicilor. Aproape 20% dintre persoanele peste 65 de ani care sunt consultate în cabinete şi clinici primesc una sau mai multe astfel de substanţe. În azilurile de bătrâni procentul se ridică la 35%. Ca un lucru pozitiv, Thürmann şi Holt au reuşit să obţină publicarea listei cu respectivele substanţe în Deutschen Ärtzteblatt – Revista medicilor germani.

Şi în privinţa chimioterapiilor inutile începe să crească rezistenţa din partea unor medici. Mulţi oncologi terapiază prin chimioterapie până în ultima zi de viaţă a pacientului. În caz de eşec la prima chimioterapie, se intervine cu a doua, a treia, a patra... Regimentul „medicilor agresivi” îşi argumentează această practică prin studii care arată, chipurile, că aceste terapii prelungesc cu câteva săptămâni sau luni viaţa pacientului. Concernele Farma obțin câştiguri frumoase din această practică (de fapt, „afacere”), având în vedere că unele medicamente costă câteva mii de euro pe lună. Iar cine ridică glasul contra acestor terapii dubioase e pus la punct prin afirmaţia că... „nu ai dreptul să-i răpeşti pacientului ultima speranţă” (şi concernului farma câteva mii de euro, nu?). Totuşi şi aici în ultima vreme mulţi medici încep să se distanţeze de chimioterapie şi s-o privească cu scepticism.

Multe dintre studiile și datele care confirmă eficacitatea chimioterapiilor provin de la grupuri de persoane testate care sunt în medie cu mult mai tinere decât pacienţii bolnavi de cancer din realitatea de zi cu zi. De pildă, cancerul de colon este estimat la 70.000 de noi îmbolnăviri pe an în Germania (tipul de cancer cel mai frecvent). Din numărul total de cazuri reale (îmbolnăviri) 74% sunt persoane de peste 65 de ani. Dar în studiile efectuate (de cine altcineva decât de înseși concernele Farma) între participanţii testaţi, cei peste 65 de ani reprezentau sub 40% dintre probanţi. Şi şmecheria asta se practică sistematic de către fabricanţii de medicamente: concernele Farma exclud sistematic persoanele în vârstă din rândul participanţilor la studii, deoarece, practic, acestor persoane chimioterapiile nu ajută deloc. În testele pentru medicamente sunt selectate de regulă persoane tinere, deoarece acestea, după un diagnostic de cancer, supravieţuiesc mai mult timp decât cele în vârstă. Prin acest neruşinat truc, substanţele respective apar în studii ca fiind cu mult mai valoroase decât sunt. Şi neruşinarea cea mai mare este aceea că de îndată ce o astfel de substanţă este aprobată şi apare pe piaţă, producătorul recomandă cu căldură folosirea ei mai ales pentru persoanele în vârstă. Și mulţi medici joacă acest joc în cârdăşie cu concernele Farma.

Internistul Michael de Ridder (64 de ani) este şeful Clinicii Vivantes din Berlin-Kreuzber, clinică profilată pe urgenţe, în care sunt internaţi zilnic circa 100 de pacienţi, fiind astfel una dintre cele mai mari din Germania. Desigur că de Ridder şi colegii săi luptă pentru viaţa fiecărui pacient – dar atunci când nu se mai poate face nimic, medicii de acolo acceptă şi simplul fapt că uneori un om trebuie să fie lăsat să moară, oricât de dureros este acest lucru. „De la un anumit punct încolo încercările terapeutice nu fac nimic altceva decât să prelungească viaţa cu preţul unor chinuri insuportabile”, spune de Ridder, considerat până nu demult un tip aparte, aproape un excentric. Totuşi, după publicarea cărţii sale Wie wollen Sie sterben? (Cum aţi vrea să muriţi?) în care solicită şi motivează argumentat o nouă concepţie asupra morţii pacienţilor incurabili, renumele său a început să crească.

La Spitalul evanghelic Hattingen (care aparţine Bisericii evanghelice luterane) medicul anestezist Ulrich Kampa (54 de ani) stabilește cu precauție limitele medicinii contemporane. El povesteşte cum a început să lucreze ca anestezist în secția de terapie intensivă a spitalului, la vârsta de 32 de ani: „Venisem de pe băncile universităţii şi mă gândeam că acum o să le arăt tuturor de ce e în stare medicina intensivă”. Mulţi dintre pacienţii săi erau oameni în vârstă, care proveneau și din aziluri. „Le vedeam chinurile şi într-o bună zi mi-am spus: nu cred că este misiunea noastră de a „zgândări” viaţa şi sănătatea oamenilor, atât cât o mai au încă în ei”. Pe măsură ce treceau anii, Kampa îşi făcea tot mai multe probleme şi-şi punea tot mai multe întrebări. Şi astfel, a ajuns la ideea de „înfrânare a medicinii”, concept în baza căruia a creat un Consiliu etic în sus-numitul spital. Medicii, personalul sanitar şi rudele apropiate ale pacienţilor pot solicita întrunirea Consiliului şi-şi pot pune serios întrebarea: De fapt, ce-i facem noi în acest caz pacientului?

Kampa stă de vorbă personal cu pacienţii care se află înaintea unei intervenţii chirurgicale mari, complicate, şi încearcă să afle ce vor, de fapt, ei. Cu câteva săptămâni în urmă, el a stat de vorbă cu o doamnă în vârstă de 89 de ani, ce urma să fie operată la şold. Ea i-a spus: „Domnule doctor, vă rog să pregătiţi două narcoze: una pentru operaţie şi una pentru a muri”. „Aşa ceva n-am să fac, i-a răspuns Kampa, dar dacă inima dv. va înceta să bată, vă promit că nu voi interveni”. Conferinţele pe care Kampa le ţine pentru seniori sunt atent urmărite de către aceştia.

„Marea majoritate a pacienţilor nu vor o terapie maximală” spune şi Wolf-Dieter Ludwig (59 de ani). Profesorul Ludwig conduce Clinica oncologică Helios din Berlin-Buch. În 30 de ani de profesie, el a învăţat cât de mult apreciază pacienţii atunci când îi ascultă atent şi discută deschis cu ei. „Primesc mai multe mulţumiri de la pacienţii mei atunci când stau de vorbă cu ei deschis, decât atunci când încerc să-i conving să facă o a cincea rundă de chimioterapie”. Or, tocmai acest lucru  (a cincea, a şasea, a etc. rundă) fac marea majoritate a oncologilor, pentru că este mult mai lucrativ. Ludwig adaugă: „Ei câştigă bani prin faptul că prescriu o chimioterapie inutilă, care însă costă 30.000-40.000 de euro. Şi desigur că nu câştigă niciun ban dacă stau de vorbă sincer cu pacientul, descriindu-i acestuia şansele reduse ale unei noi runde de chimioterapice”. În clinica condusă de el, Ludwig, ceilalţi medici, surorile şi îngrijitorii şi-au dezvoltat o filozofie proprie. În cazurile incurabile, ţelul principal nu este acela de a prelungi viaţa cu orice preţ. Mult mai mult contează pentru ei să face ceea ce vrea pacientul. Ceea ce înseamnă deseori începerea unei terapii cu analgezice (medicamente contra durerilor).

În fiecare săptămână, membrii clinicii discută asupra problemelor curente şi modului în care pot rămâne fideli principiilor lor. Atunci când un pacient moare, își pun întrebarea dacă nu cumva acest fapt se datorează efectelor secundare ale medicaţiei administrate. Şi mai ales cum poţi da cuiva o veste proastă sau cum îi poţi face curaj fără a-i crea speranţe false. Wolf-Dieter Ludwig spune: „Noi avem o răspundere pentru timpul care i-a mai rămas unui pacient grav bolnav, astfel încât acesta să-şi petreacă puţinul timp într-un mediu cât mai plăcut”. Mulţi profesori din medicină sunt şi consilieri pe lângă concernele Farma, primind pentru aceasta onorarii grase. Ludwig, dimpotrivă, aparţine micului grup care nu vrea să se implice în astfel de practici, care nu vrea să „joace” împreună cu industria farmaceutică. El spune: „Ne aflăm în faţa unei maşinării publicitare enorme, care încearcă în permanență să aducă pe piaţă medicamente noi şi scumpe, creând iluzii şi dând pacienților speranţe nejustificate”.

Numărul referenţilor farmaceutici  (un fel de comis-voiajori) este estimat în Germania la circa 16.000. Ei nu sunt altceva decât niște manipulatori şcoliţi: fac cadouri medicilor, îi invită la mese costisitoare, discută cu ei despre starea vremii şi despre copiii de acasă, orice temă, doar-doar vor reuşi să-i influenţeze în direcţia prescrierii unui medicament sau altuia. Însă în ultimul timp din ce în ce mai mulţi medici interzic accesul acestor manipulatori în cabinetele lor. „Referenţii Farma ne-au invadat cabinetul”, spune Reiner Stern, care practică împreună cu soţia sa, tot medic, în Geiersthal, localitate din Bavaria. „La început am considerat că ei îşi fac doar meseria, de aceea îi primeam și ascultam cu răbdare atunci când veneau cu noi medicamente şi aparate medicale. Doar că în timp am constatat că mult-lăudatele produse nu se dovedeau a fi altceva decât nişte păcăleli. De pildă, a existat un nou şi aparent eficace inhalator, care a dispărut brusc de pe piaţă după ce s-a constatat că provoca cancer pulmonar. Aşa că n-am mai prescris pacienţilor mei produse noi. E mult prea periculos! Iar acest lucru îl spunem şi pacienţilor noştri, considerând că așa e corect”. Dr. Stern se informează din surse independente asupra noilor terapii și schimbă idei şi cunoştinţe cu alţi colegi care, ca și el, au rezerve faţă de politica industriei farmaceutice.

Prea multă medicină nu e bună, iar acest lucru încep să-l explice tot mai mulți medici pacienţilor lor. Acestă stare de lucruri este într-adevăr ceva nou, ceva ce până nu demult era de neconceput în rândul corpului medical. Corp medical care, însă, şi în trecut folosea pentru el însuşi doar „remediile blânde” ale medicinii scolastice, aşa cum relevă cercetătorii din domeniul sănătăţii. Şi este binecunoscut faptul că medicii sunt categoria socio-profesională cu cel mai mic număr de operaţii, în comparaţie cu restul populaţiei. Nu se lasă tăiaţi, şi ştiu ei prea bine de ce!

Jörg Blech, Vorsicht, Medizin!, în Der Spiegel, nr. 33, din 15 august 2011

Sursa: aici

Inventatorii de boli. Industria care ucide