Se afișează postările cu eticheta Aditivii alimentari. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Aditivii alimentari. Afișați toate postările

joi, 4 iunie 2015

Aspartamul - otrava cu zero calorii




ASPARTAMUL

– OTRAVA CU ZERO CALORII –

Aspartamul este o substanţă care aduce prejudicii grave sănătăţii. Producătorii au ştiut de la început de pericolele acestei substanţe şi de faptul că ea va distruge sănătatea populaţiei şi totuşi au insistat să fie comercializată. Documentele referitoare la toxicitatea aspartamului spun că, pentru a fi manipulat în laborator, este nevoie de mănuşi, măşti de protecţie, şorţ special şi purificator de aer! Lobby-iştii, medicii, politicienii şi cercetătorii care susţin aspartamul sunt nişte criminali care, ştiind cât de nocivă e această substanţă, mint cu neruşinare, condamnând oameni la moarte. Din cauza acestei josnice şi lacome alianţe, aspartamul se bucură încă de succes comercial, fiind prezent în cca 7000 de produse alimentare şi medicamente şi utilizat de sute de milioane de oameni din întreaga lume. În urma unor teste de laborator, s-a găsit aspartam şi în produse care nu-l aveau menţionat pe etichetă. Aflat odinioară pe lista Pentagonului ca armă biochimică, în prezent este nelipsit din alimentaţia zilnică a populaţiei mondiale!


Aspartamul este cel mai răspândit îndulcitor artificial din lume, dar şi cel mai periculos aditiv. Denumirile lui comerciale sunt Nutrasweet, Equal, Spoonful, Equal-Measure, Canderel, Benevia, Neotame. Are o putere de îndulcire de 150-200 de ori mai mare decât zahărul şi este lipsit de calorii. Neotame este o otravă şi mai puternică decât aspartamul, fiind derivat din acesta. Aspartamul este obţinut printr-un proces de inginerie genetică. Componenta sa principală, fenilalanina, este produsă de o bacterie. Compania Monsanto a modificat genetic bacteria pentru a produce mai multă fenilalanină. Monsanto, care pe lângă culturile de plante modificate genetic produce şi acest îndulcitor, minte încă o dată şi ne asigură că aspartamul nu este nociv, dar oamenii de ştiinţă sinceri recunosc că efectele lui nocive sunt evidente.
Compania producătoare a acestui îndulcitor artificial a avut doar în anul 1990 un profit de 996 milioane de dolari. Aspartamul este un drog sofisticat. Efectul lui este intensificat de prezenţa glutamatului şi a altor excitotoxine. O doză mică de aspartam adăugată la o doză mică de glutamat se transformă într-o doză şi mai toxică decât ar fi ele separat. Aspartamul a fost descoperit în cadrul companiei G.D. Searle din Illinois, SUA, companie care a mai produs în ultimele decenii şi alte substanţe periculoase, destinate a fi incluse în alimente, de pildă hormonul bovin de creştere, RBGH.

Mecanismul de acţiune al aspartamului

În urma metabolizării în organismul uman, aspartamul se descompune în: 50% fenilalanină, 40% acid aspartic, 10% metanol și dicetopiperazină (DCP). Fenilalanina este un aminoacid care se găseşte în mod normal în creier. Persoanele care suferă de fenilcetonurie nu pot metaboliza fenilalanina. Aceasta duce la acumularea unor niveluri foarte ridicate de fenilalanină în creier, ce pot fi letale. Dr. Russell Blaylock spune că mai ales în anumite zone ale creierului se acumulează niveluri foarte ridicate de fenilalanină: hipotalamus, medula oblongata, corpus striatum.

Pentru a susţine creşterea rapidă a fătului, sunt necesari mulţi aminoacizi. Aminoacizii din venele fătului sunt de 4 ori mai mulţi decât în sângele mamei. Hrana naturală este un amestec complex de aminoacizi. Niciun aliment nu are unul sau doi aminoacizi izolaţi, aşa cum are aspartamul. Dr. Louis J. Elsas, profesor de pediatrie de la Universitatea Emory, a depus mărturie în faţa Congresului American: „Am petrecut 25 de ani în cercetări biomedicale, încercând să previn defectele de naştere apărute din cauza excesului de fenilalanină. Şi iată îngrijorarea mea: aspartamul este o neurotoxină şi o substanţă teratogenă care produce efecte adverse grave, reversibile la adult, dar ireversibile în creierul fătului sau al copilului”.

Aşa-zisele suplimente alimentare cu fenilalanină, acid aspartic, acid glutamic şi alţi aminoacizi dicarboxilaţi sunt neuroexcitotoxine, comercializate fie din ignoranţă, fie intenţionat, și fac exact opusul a ceea ce sunt destinate să facă. Fenilalanina izolată întrerupe transmiterea neuronală, intoxică și privează creierul de nutrienți, ceea ce duce la retard mintal, depresie, migrene etc.

Acidul aspartic (ASP) este al doilea aminoacid din aspartam, aflat în proporţie de 40%. Acesta, atunci când este izolat, este o excitotoxină, excitând neuronii până la distrugerea lor completă. La fel ca şi formaldehida, aspartamul este un agent care distruge cromozomii. Pericolele neurologice pentru făt sunt evidente. Distrugerile cromozomiale din corpul mamei pot fi moştenite de copil, şi toate generaţiile viitoare sunt în pericol prin moştenirea distrugerilor cromozomiale.

Metanolul (alcoolul metilic) se metabolizează prin oxidarea aspartamului şi formează formaldehida şi apoi acidul formic. Acesta se acumulează treptat în corp şi inhibă metabolismul oxigenului. Metanolul se obţine la nivelul intestinului subţire, atunci când gruparea metil din aspartam întâlneşte enzima chimotripsină. Formaldehida este o neurotoxină letală, care interferează în procesul de replicare a ADN-ului şi determină malformații. Intoxicarea cu alcool metilic şi formaldehidă generează o serie de boli degenerative cumulative, precum şi anomalii funcţionale în organism. Asociaţia pentru Protecţia Mediului (EPA) spune: „Metanolul este o otravă cumulativă pentru că, o dată ingerată, se elimină foarte greu. În corp, metanolul este oxidat şi se descompune în formaldehidă şi acid formic: ambele sunt extrem de toxice”. De aceea, EPA recomandă o doză-limită de metanol de 7,8 mg/zi. Dar 1 litru de băutură dietetică conţine cca 56 mg metanol!

Metanolul natural este prezent în anumite fructe şi legume (de exemplu, în roşii), dar el nu se găseşte niciodată izolat de etanol şi pectină, acestea din urmă împiedicând metanolul să fie metabolizat în formaldehidă şi acid formic, ambele toxine letale. Metanolul sintetic este o otravă. Doza letală este de 1 ml/kg corp! O absorbţie de 50 până la 100 ml este mortală pentru om, deşi există cazuri în care moartea a survenit la sub 30 ml. Cantitatea de metanol din aspartam este de 1.000 de ori mai mare decât cea din alimentele obişnuite, conform publicaţiei americane Medical World News din anul 1978. În plus, metanolul din aspartam este „metanol pur”, care nu se găseşte ca atare în natură. Metanolul din natură este întotdeauna în amestec cu etanolul şi cu alţi compuşi care îi scad concentraţia atunci când este eliberat în organismul uman.

Este suficient ca sticlele de Cola sau Pepsi light să rămână mai multe ore într-un depozit sau într-un vehicul fără răcire şi expus la soare, pentru ca ele să devină extrem de toxice. Mii de containere de băuturi light au fost trimise militarilor care au participat la operaţiunea „Furtună în deşert”. Navetele de băuturi carbogazoase au rămas timp de săptămâni întregi în containere, la o temperatură de peste 40° C. Numeroşi soldaţi au manifestat tulburări identice cu simptomele otrăvirii cu metanol: dureri de cap, acufene, ameţeală, greaţă, tulburări gastrointestinale, slăbiciune, vertigo, frisoane, pierderi de memorie, amorţeala membrelor, tulburări de comportament. Cele mai cunoscute probleme ale otrăvirii cu metanol sunt tulburările de vedere: pierderea treptată a vederii, înceţoşarea, restrângerea progresivă a câmpului vederii, vătămarea retinei, iar în final, orbirea.

Din cauza lipsei unor enzime-cheie, oamenii sunt mult mai expuşi la efectele toxice ale metanolului decât animalele. De aceea, testele cu aspartam şi metanol făcute pe animale nu reflectă în mod corect pericolele acestor substanţe asupra oamenilor. Mai mult, formaldehida face ca proteinele străine să fie percepute de sistemul imunitar ca antigene, activând răspunsuri imunitare de distrugere a lor. Sistemul imunitar se întoarce împotriva propriilor ţesuturi şi astfel apare lupusul eritematos (o boală cronică, autoimună, în care sistemul imunitar al bolnavului nu reuşeşte să facă diferenţa între ţesuturile proprii şi intruşi, atacându-le).

Aspartamul denaturează ţesuturile fetale, creând stimuli antigenici, care atrag distrugerea lor de către sistemul imunitar. Încheierea sarcinii poate fi atât de rapidă, încât mama nici nu are timp să observe diferenţa dintre întârzierea menstruaţiei şi avort. Aspartamul atacă direct şi fătul. Un exemplu este sindromul alcoolului fetal. Consumul de băuturi cu aspartam al mamei aduce fătului grave prejudicii. Apar diformităţi care marchează bebeluşul pe viaţă: invaliditate şi lipsa acuităţii mintale la copiii care supravieţuiesc intoxicaţiei alcoolice uterine. Intoxicaţia cu alcool metilic este de 50 de ori mai puternică decât intoxicaţia cu alcool etilic (din băuturile alcoolice), iar intoxicaţia cu formaldehidă este de 5.000 de ori mai puternică. Asamblate cu grijă în molecula de aspartam, aceste neurotoxine sunt de 20.000 de ori mai puternice decât băuturile alcoolice. Din cauza extremei toxicităţi a aspartamului, chiar şi dozele mici sunt distructive, vătămând sistemul nervos al fătului şi structurile legate de acesta.

Capacitatea chelatoare a aspartamului

În limba latină, chelate înseamnă gheară, iar în chimie, prin substanţă chelatoare se înţelege o substanţă chimică ce reţine alte substanţe chimice, cel mai adesea metale. Unul dintre motivele pentru care FDA a respins la început aprobarea aspartamului este puternica sa acțiune chelatoare, prin care extrage rapid metale toxice sau netoxice şi le transportă în întregul organism (extrage chiar metale pe care în mod normal corpul le-ar respinge din timpul digestiei şi le-ar elimina rapid). Apare, de exemplu, pericolul de otrăvire cu plumb al creierului şi al altor organe. Multe dintre metalele pe care NutraSweet le poartă prin întregul nostru organism sunt la fel de toxice ca plumbul. Acidul aspartic se combină (formează chelaţi) cu cromul (un element necesar pentru funcţionarea corectă a glandei tiroide). Persoanelor care consumă mari cantităţi de aspartam li se poate atribui un diagnostic fals, boala Basedow-Graves, pentru tratarea căreia bolnavul este supus unei terapii prin iradierea glandei tiroide, fără a se trata cauza reală!

Boala aspartamului

Când pacienţii care se plâng de simptomele asociate aspartamului încetează să mai consume produsele respective, simptomele dispar, dar ele revin atunci când persoana începe din nou să consume aspartam. Medicii numesc această simptomatologie „boala aspartamului”. Simptomele pot apărea imediat sau gradat și pot degenera în boli cronice. Există şi consumatori de aspartam care nu par să sufere de reacţii imediate. Aceştia însă sunt susceptibili de a dezvolta afecţiuni pe termen lung. Aspartamul generează următoarele afecţiuni:

LA NIVELUL OCHILOR
• conjunctivită
• dilatarea pupilei
• sindrom exoftalmic; umflarea ochilor
• iritaţii, durere şi presiune oculară
• orbirea treptată a unuia sau a ambilor ochi
• probleme la folosirea lentilelor de contact
• reducerea lichidului lacrimal

LA NIVELUL URECHILOR
• intoleranţă severă la zgomot
• probleme cu auzul, pierderea auzului
• tinitus (ţiuituri în urechi)

LA NIVEL NEUROLOGIC
• ameţeală, probleme de echilibru
• amorţeli, dureri ale extremităţilor, artrită
• atacuri cerebrale parţiale sau complexe
• atacuri de panică
• convulsii, crize de apoplexie, crize epileptice
• slăbiciune în membre, încheieturi şi articulaţii
• dureri de cap, migrene (femeile sunt mult mai vulnerabile)
• dureri musculare şi la nivelul scheletului, dureri faciale
• febrilitate, halucinaţii
• hiperactivitate acută şi nevoia de a da încontinuu din picioare
• incapacitate de concentrare, pierderea memoriei, tulburări de gândire, îngreunarea vorbirii
• parestezie, amorţeala membrelor
• retard la copii
• spasme musculare, tremurături ale muşchilor

LA NIVEL PSIHIC
• agresivitate, anxietate, fobii
• depresii moderate până la severe (deoarece scade nivelul de serotonină)
• insomnie, somnolenţă, probleme de somn
• iritabilitate, modificări de personalitate
• oboseală accentuată

LA NIVELUL PIEPTULUI
• aritmie
• dispnee
• dureri în piept
• hipertensiune, palpitaţii, tahicardie, respiraţie astmatică

LA NIVEL GASTROINTESTINAL
• balonare,constipaţie, crampe, diaree, uneori cu cheaguri de sânge
• durere şi dificultăţi la înghiţire, dureri abdominale, greaţă, vomă
• modificarea apetitului şi a sensibilităţii gustative
• modificări în greutate
• probleme ale sinusurilor
• sete persistentă şi reţinerea apei în organism
• tendinţă de a mânca şi a bea excesiv
• tuse cronică, uscarea gâtului, dureri de gât

LA NIVELUL PIELII
• eczeme, înroşirea feţei, leziuni dermatologice
• reacţii alergice în regiunea gurii şi a buzelor
• senzaţii de mâncărime, fără erupţii cutanate

LA NIVEL ENDOCRIN ŞI METABOLIC
• apariţia diabetului, agravarea complicațiilor diabetice
• hipoglicemie sau hiperglicemie
• diverse tulburări metabolice, anemie
• căderea părului sau subţierea lui
• crampe în perioada dintre ciclurile menstruale
• creşterea apetitului pentru carbohidraţi
• creşterea gradată în greutate, obezitate
• dificultăţi în timpul sarcinii
• dismenoree
• schimbarea mirosului corporal, modificări ale transpiraţiei
• noduli
• pierderea sau modificarea gustului

LA NIVEL UROGENITAL
• impotenţă, reducerea funcţiei sexuale
• dificultăţi de urinare, modificări ale cantităţii de urină

ALTE TULBURĂRI
• modificarea temperaturii corpului
• probleme cu dantura
• scăderea imunităţii, sensibilitate crescută la infecţii
• sete excesivă, retenţie de lichide, umflarea picioarelor

CELE MAI GRAVE EFECTE
• comportament agresiv
• creşterea incidenţei cancerului, precum şi a gradului de malignitate a tumorilor pe creier
• defecte la naştere (inclusiv retard mintal) şi avorturi spontane (nu doar în cazul în care mama a consumat aspartam, ci şi atunci când şi tatăl a consumat)
• dependenţă de aspartam şi apetit exagerat şi incontrolabil pentru dulciuri
• hiperactivitate la copii
• moarte subită
• schizofrenie
• tendinţe suicidale
• vătămarea iremediabilă a creierului

BOLI PROVOCATE DE ASPARTAM
• boala Alzheimer
• boala Basedow-Graves
• boala Lyme
• boala Ménière
• boala Parkinson
• epilepsie
• fibromialgie
• limfom malign non-Hodgkin
• limfom la nivelul creierului
• lupus eritematos diseminat
• scleroză multiplă
• sindromul cronic de oboseală
• tumori cerebrale, ale glandei tiroide, mamare, pancreatice, testiculare, ovariene, uterine, adenoame ale glandei pituitare, tumori uterine.

Aspartamul modifică nivelul de aminoacizi din sânge, blocând sau scăzând nivelul de serotonină, tirozină, dopamină, norepinefrină şi adrenalină. Apar astfel tulburări emoţionale, cum ar fi dureri de cap, insomnie, depresie, ostilitate, anxietate. Nu-i de mirare că medicamentul Prozac înregistrează vânzări extrem de mari: el maschează toate aceste tulburări! În sfârșit, oamenii mai trebuie să ştie că aspartamul interacţionează cu toate medicamentele şi vaccinurile. Prin urmare, atâta timp cât cineva consumă aspartam, niciun medicament pe care-l ia nu este sigur.

Sursa: Gregorian Bivolaru - Enciclopedia aditivilor, Ed. Shambala, 2008

miercuri, 17 decembrie 2014

Fast-food dă aceeași dependență ca și drogurile


FAST-FOOD DĂ ACEEAȘI DEPENDENȚĂ CA ȘI DROGURILE

Într-un studiu publicat de Institutul Scripps Research din Florida, SUA, oamenii de știință au demonstrat pentru prima oară că același mecanism molecular care-i face pe oameni dependenți de cocaină sau heroină stă și la baza supra-alimentării obsesive, care duce la obezitate. Cercetările au fost conduse de prof. Paul J. Kenny și de proaspătul absolvent Paul M. Johnson, și publicate pe 28 martie 2010, în ediția online a revistei Nature Neuroscience.

Descoperirile surprinzătoare (ca să nu spunem alarmante) ale celor doi au beneficiat de o publicitate extinsă imediat după ce rezumatul studiului a fost prezentat în cadrul unei sesiuni de comunicări a Societății pentru Științe Neuronale, informațiile fiind preluate imediat de numeroase publicații științifice și medicale din întreaga lume. Motivul interesului pentru rezultatele acestui studiu a fost acela că el confirmă ceea ce pacienții obezi spun de multă vreme, anume că le este imposibil să renunțe la alimentele de tip fast-food sau junk-food, hipercalorice și extrem de gustoase.


[n.n.: Termenul „junk-food” se referă la alimentele comercializate prin supermarketuri, McDonald’s, KFC etc., care sunt bogate în calorii, grăsimi, zahăr, sare sau cafeină. Acestea sunt îmbogățite cu diverși aditivi chimici, care le fac extrem de apetisante, dar au o valoare nutritivă foarte scăzută. În cadrul preparatelor junk-food intră hamburgerii, crenvurștii, salamurile, bomboanele, chipsurile, prăjiturile, cartofii prăjiți, sosurile, înghețata, jeleurile, sucurile răcoritoare și chiar cerealele pentru micul dejun].

Experimentele echipei de cercetare Scripps Research au arătat că la șoarecii de laborator obezitatea a apărut concomitent cu alterarea progresivă a balanței chimice a circuitului de recompensă din creier implicat în dependenţe. Pe măsură ce centrii plăcerii reacționau din ce în ce mai slab, șoarecii mâncau din ce în ce mai mult junk-food, foarte apetisant și înalt caloric, până când deveneau obezi. Iar modificările chimice la nivelul creierului lor erau similare cu cele ale grupului de șoareci cărora li se administrase, experimental, cocaină sau heroină.

Prof. Kenny spune că acest studiu, întins pe 3 ani, confirmă proprietățile adictive ale alimentelor de tip junk-food: „Studiul aduce cea mai clară dovadă că dependența de droguri și obezitatea au la bază același mecanism neuro-biologic. În studiul nostru, animalele și-au pierdut total controlul, continuând să mănânce chiar și atunci când știau că vor primi un șoc electric. Aceasta arată cât de motivați erau să consume alimentele delicioase”.

În cadrul studiului, cercetătorii au hrănit șoarecii cu aceleași alimente care contribuie la îngrășarea oamenilor: hamburgeri, cârnați, slănină, dulciuri. Curând după demararea experimentelor, animalele au început să ia proporții în mod spectaculos. „La început, le-am pus șoarecilor în față ambele tipuri de hrană – povestește prof. Kenny – cea vegetală, nutritivă, cu care fuseseră obișnuiți, și cea de tip junk-food. În același timp, grupul de control primea numai hrana vegetală cu care fuseseră obișnuiți. Ei bine, grupul de experiență alegea întotdeauna hrana de calitate proastă. Iar când le-am scos-o din meniu și le-am lăsat numai hrana de tip salată, pur și simplu au refuzat să mai mănânce. Schimbarea preferințelor lor alimentare a fost atât de drastică, încât, practic, s-au înfometat timp de două săptămâni după ce am încetat să le mai oferim junk-food. Animalele ne-au arătat în felul acesta că distrugerea circuitului de recompensă din creier a dus la o schimbare profundă a gusturilor, în favoarea dietei apetisante, dar nesănătoasă. Gândiți-vă numai, acești șoareci continuau să mănânce chiar dacă știau că vor fi electrocutați!”

Cum este posibil așa ceva explică tot prof. Kenny: „Ceea ce duce la dependență este cât se poate de simplu: circuitul recompensei din creier a fost stimulat în așa măsură, încât, practic, sistemul s-a blocat singur, adaptându-se noii realități – dependența – fie că vorbim de cocaină sau de prăjituri. Marea problemă e că organismul se adaptează în mod remarcabil la orice schimbare. Atunci când animalul își supra-stimulează centrii plăcerii cu alimente extrem de gustoase, sistemele își încetinesc activitatea. Și atunci, pentru a nu intra în starea negativă, de depresie, animalul are nevoie de o stimulare constantă, pe care o obține din hrana gustoasă”.

Cei doi cercetători au mers mai departe cu studiul fenomenului, punând în evidenţă stimularea continuă a receptorilor de dopamină la șobolanii obezi. Dopamina este o substanţă chimică eliberată în creier de experienţele plăcute, cum ar fi hrana, sexul sau drogurile. Ea joacă un rol complex în controlul comportamentului. Fiind un neurotransmiţător puternic, dopamina reglează senzația de plăcere, capacitatea cognitivă şi apetitul. Atunci când nivelul dopaminei e mic, pofta de viaţă e scăzută şi devenim predispuşi la afecţiuni neuro-degenerative, precum Alzheimer şi Parkinson. Ingerarea de droguri, cum ar fi cocaina, blochează retragerea dopaminei, care astfel supra-stimulează receptorii, inundând creierul, ceea ce, în cele din urmă, duce la modificări ale modului în care acesta răspunde la drog. Studiul demonstrează clar că aceleași procese chimice au loc în dependența de junk-food. Consumarea constantă de alimente înalt calorice și foarte bune la gust declanșează în creier un răspuns adaptiv, care determină mâncatul obsesiv compulsiv. Acest mecanism, care duce invariabil la obezitate, este similar cu cel care creează dependența de droguri.


Traducerea: Olga Constantin (Frumoasa Verde)

CALENDAR FAST-FOOD

Fetelor, dacă sunteți cliente împătimite ale restaurantelor de tip fast-food, cu siguranță acest calendar o să vă demotiveze să le mai frecventați. Uitați-vă bine la aceste femei! Aveți toate șansele ca nu peste multă vreme să arătați la fel ca ele, dacă nu vă schimbați acum preferințele alimentare. Da, preparatele fast-food au un aspect atrăgător și sunt extrem de gustoase, dar asta, pentru că au în compoziție coloranți și aditivi, și nu pentru că bucătarii companiilor respective ar fi niște genii ale artei culinare. De fapt, geniul lor constă în adăugarea în aceste așa-zise alimente de substanțe chimice care ne fac să mâncăm de șase ori mai mult decât necesarul real al organismului. Și de tot atâtea ori mai repede să ne urâțim și să ne îmbolnăvim...


vineri, 29 august 2014

Prof. dr. Gheorghe Mencinicopschi: Mezelurile - ce conțin ele?

-->

MEZELURILE – CE CONŢIN ELE?

Știți ce mâncați? Aflați de la prof. dr. Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetări Alimentare, cum sunt preparate mezelurile:

Ce ingrediente conţine o reţetă standard?

Mezelurile conţin aditivi foarte periculoşi, cum ar fi: nitraţi şi nitriţi de sodiu şi potasiu (de la E-249, la E-252), fosfaţi (de la E-339 la E-343) şi polifosfaţi (de la E-450 la E-452) de potasiu, sodiu, calciu, magneziu. În prezenţa proteinelor, nitriţii se transformă într-o substanţă care favorizează apariţia cancerului de stomac. În doze foarte mari, nitriţii dau o toxicitate acută, care împiedică sângele să mai transporte oxigen. Sugarii şi copiii mici sunt foarte sensibili la aceste substanţe, care le creează probleme respiratorii. Un aditiv pe care producătorii îl folosesc ilegal şi frecvent în mezeluri fără a fi sancţionaţi este amidonul modificat. Conform Ordinului nr. 975/1998 privind aprobarea normelor igienico-sanitare pentru alimente, amidonul nu este admis în produsele din carne. Totuşi, mezelurile conțin amidon cu nemiluita, deoarece acest aditiv are proprietatea de a reţine multă apă, mărind cantitatea produsului, dar înlocuind, în fapt, carnea.

La ce ingrediente trebuie să fim atenţi când alegem un produs procesat din carne?

Chiar dacă au fost siliţi de legi să treacă pe etichete toate componentele reţetei, producătorii din România se feresc să dezvăluie cantităţile adevărate de carne dintr-un produs. Dintr-o listă de aproximativ 20 de ingrediente, doar unul singur este carne. Restul sunt fosfaţi, nitriţi, nitraţi, arome sintetice şi coloranţi, multă sare şi multă apă. În ultima vreme, au apărut tot soiul de aditivi care n-au fost testaţi toxicologic, dar pe care producătorii au început să-i folosească intens. Între cei mai periculoşi sunt fosfaţii, care împiedică fixarea calciului în oase. Imaginaţi-vă ce înseamnă asta pentru copii. Glutamatul monosodic dă un gust foarte bun. Stimulează pofta şi te face să mănânci încontinuu. Efectul nu apare imediat, dar în timp duce la obezitate. Aspectul de „delicios” al mezelurilor este dat în mare parte de făina de soia sau de amidonul de cartofi, care pot reprezenta chiar 40% din compoziţia unui parizer sau a unui salam ieftin. Soia în stare pură, nemodificată genetic, a ajuns să fie cel mai sănătos ingredient dintr-un salam.

Peştele afumat este indicat pentru consum?

Peştele afumat este mai greu de digerat din cauza fumului, care pe deasupra mai conţine şi substanţe nocive. Prin afumare, peştele îşi pierde o parte din calităţile nutritive.

Crenvurștii din ce sunt făcuţi?

Crenvurştii conţin în cea mai mare parte tocătură de oase, tendoane, pieliţe, grăsime și tot ce mai rămâne din carcasa de pasăre după ce se ia carnea. Sunt plini de bacterii ce ne pot îmbolnăvi: salmonella, răspunzătoare de toxiinfecţiile alimentare şi campilobacter, o bacterie care favorizează cancerul de stomac, stau la suprafaţa carcasei de pasare, pe piele. În momentul în care carcasa este tocată, bacteriile se amestecă în toată masa produsului care, chiar dacă este preparat termic, rămâne infectat până la consumul propriu-zis.

Ce intră în compoziţia unui salam?

Salamurile conţin: 60% slănină şi şorici, 17% carne de calitate inferioară, adică ceea ce se poate prelucra din picioare şi gât, mix de condimente (sare, boia, piper), sau extract de condimente, adică aditivi care imită gusturile condimentelor, faină de soia 20%, antioxidanţi, colorant (carmin, glutamat  de sodiu - E-261), nitriţi, nitraţi, pastă de usturoi, zahăr. Toate acestea se pun în malaxoare, apoi se ambalează în membrane artificiale (plastic), se zvântă şi se afumă industrial într-o cameră unde, teoretic, ar trebui să stea cel puţin cinci zile. În cele mai multe cazuri însă, se adaugă agent de afumare, pentru a grăbi procesul.

Ce reţetă standard se foloseşte de obicei în prepararea cârnaţilor?

Cârnaţii de porc conţin carne de porc cu slănină şi şorici (60%), proteină vegetală din soia, apă 20%, sare, condimente şi arome, stabilizatori (dipolifosfat de sodiu şi potasiu), antioxidanţi (acid ascorbic, izoascorbat de sodiu), nitrit de sodiu, potenţiator de gust (glutamat monosodic), zaharuri (lactoză, dextroză), colorant natural (carmin), conservanţi (nitrit de sodiu şi nitrat de potasiu). Nitritul de sodiu previne creşterea bacteriei ce provoacă botulismul, măreşte timpul de valabilitate al produsului, stabilizează culoarea roşie a cărnii procesate şi dă aroma specifică.

Ce ingrediente găsim în parizer?

Parizerul de porc conţine 80% slănină şi şorici de porc, 10% carne de pasăre dezosată mecanic (în care intră oase măcinate), faină de soia, proteină vegetală, amidon, condimente – sare, usturoi, coriandru, boia de ardei, potenţiatori de gust, coloranţi (carmin). După amestecare, compoziţia se fierbe timp de 20 de minute în apă, la 75°C. Amidonul şi fibrele din soia dau starea de saţietate. În schimb, este greu de digerat. Carnea dezosată mecanic este pasta rezultată din dezosarea carcaselor de pasare, care este prelucrată cu utilaje.

Şunca presată, pastrama şi cotletul de porc sunt mai puţin prelucrate sau pot să conţină şi ele ingrediente nocive?

Proporţiile de carne diferă în funcţie de reţetă. Şunca ţărănească conţine: 70% carne procesată mecanic (are în compoziţie slănină, urme de oase, şorici), proteine din soia, toată gama de antioxidanţi, colorant - carmin. Carnea se injectează cu o soluţie de saramură, apoi trece prin malaxoare de trei ori. Prima malaxare se face la o oră după injectarea cu saramură, a doua la 24 de ore după depozitarea la frig şi încă o dată la 48 de ore după maturare. Apoi, compoziţia se pune în forme metalice, care se ţin la un tratament termic de 75°C. După răcire, formele se ambalează în pungi de plastic, în vid.

Pastrama de porc conţine: carne dezosată de la pulpă, spată şi muşchiul de pe spate. Se taie în şuviţe, se sărează, după care se trece printr-un sos condimentat cu praf de ceapă şi de usturoi, antioxidanţi, coloranţi, agenţi de afumare şi potenţiatori de gust. Carnea stă în sos timp de 3 până la 5 zile, apoi se scoate şi se leagă cu sfoară. Se injectează cu o soluţie de saramură de 20-40%, apoi se ambalează în pungi de plastic, în vid. Afumarea se face cu fum lichid, care conţine cele mai cancerigene hidrocarburi - cele policiclice aromate.

Cotletul de porc conţine: cotlet de porc şi un strat de slănină de 0,5–1 centimetri. Carnea, tăiată şuviţe, se injectează cu saramură 20-40%. Injectarea se face manual sau cu o maşină specială cu ac. Se pune apoi într-un sos condimentat cu usturoi, boia, piper şi coriandru, unde se lasă timp de mai multe ore. În sos se mai adaugă antioxidanţi şi potenţiatori de gust.

Pateurile ce ingrediente conţin? Dar cele vegetale?

Pateul este un preparat culinar de consistenţă cremoasă, obţinut în casă sau industrial, din diverse ingrediente, cum ar fi: carne de porc, de vită, de peşte (ton), şuncă, ficat, unt, smântână, condimente, sare, aditivi alimentari, arome. Cel mai renumit este paté de foie gras, obţinut din ficatul de gâscă sau raţă, special crescute în acest scop. Ficatul obţinut de la aceste gâşte sau raţe este hipertrofiat şi infiltrat cu grăsime. Acest ficat este transformat în pastă prin amestecare cu unt, lapte, uneori cu ciuperci rare şi foarte scumpe (trufe). Acest paté  se consumă de obicei pe pâine prăjită, ca aperitiv, preţul lui fiind însă prohibitiv.

Pateurile industriale fabricate astăzi sunt foarte deosebite de pateul ultrafin foie gras de gâscă sau raţă. Iată o compoziţie tipică a unui pate industrial: ficat de pasare 20%, apă, carne de pasare, ulei vegetal nehidrogenat, proteină vegetală din soia, amidon din porumb, sare iodată, condimente, amidon din grâu, extract din condimente, muştar, arome, stabilizatori (polifosfaţi E-452), sirop de glucoză, emulgatori (esterii glicerici ai acidului citric E-472), agenţi de îngroşare (gumă guar E-412, gumă xantan E-415), antioxidanţi (acid citric E-330), ascorbat de sodiu E-301), potenţiator de aromă (monoglutamat de sodiu E-621), colorant (carmin E-120), conservant (nitrit de sodiu E-250). Conţine alergenii: soia, gluten, muştar.

Pe piaţă există şi variante de post, pateuri vegetale care, din păcate, reproduc compoziţia celor din ficat-carne, conţinând: apă, ulei vegetal hidrogenat (margarină) sau nehidrogenat, proteină din soia, sare iodată, extract de condimente, muştar, arome, stabilizatori (polifosfaţi E-452), emulgatori (săruri ale acizilor graşi E-470, ş.a.), agenţi de îngroşare (gumă guar E-412, caragenan E-407), amidon din grâu şi porumb, sirop de glucoză, zaharuri, potenţiator de aromă (glutamat monosodic E-621), legume deshidratate, antioxidant (acid ascorbic E-300), acidifiant (acid citric E-330), făină de roşcovă (E-410), coloranţi (caramel E-150, roşu carmin E-120), extract de paprika. Conţin alergeni de tipul: gluten, ţelină, muştar, soia.

Cum se pot falsifica aceste produse din carne?

Cele mai des întâlnite şi, în acelaşi timp, cele mai periculoase practici frauduloase folosite la fabricarea şi comercializarea cărnii şi produselor derivate sunt:

- substituirea cărnii de calitate superioară cu carne de calitate inferioară, de exemplu înlocuirea cărnii cu carne dezosată mecanic cu valoare biologică şi calitate microbiologică scăzute;

- punerea în vânzare a cărnii alterate, al cărei defect este mascat prin prelucrare şi transformare în specialităţi, cu adaosuri de condimente, aditivi alimentari (E-uri), alte ingrediente;

- substituirea cărnii unui animal cu carne provenind de la alte animale, pentru care trebuie menţionată obligatoriu originea: carnea de porc amestecată cu carne de măgar, nutrie, cal sau carne provenind de la specii necomestibile (câine, pisică);

- procesarea sau comercializarea cărnii prelevate de la animale moarte, tăiate în agonie sau bolnave, care le fac improprii consumului uman;

- falsificarea produselor din carne, cum ar fi: carne tocată, pastă de mici, preparate din carne (cârnaţi, mezeluri, salamuri, muşchiuleţ, jambon, specialităţi), semiconserve şi conserve din carne, prin înlocuirea unor componente valoroase cu altele inferioare: şorici, grăsime, tendoane, organe, urechi, stomacuri;

- introducerea unor aditivi pentru reţinerea apei (gumă caragenan E-407, coloranţi, E-120 carmin, polifosfaţi E-452, amidon E-1404, E-1440), izolate, concentrate, texturate proteice, făină de soia, alte ingrediente sau condimente în cantităţi mari sau neautorizate.

Descoperirea falsului în cazul substituirii cărnii de calitate cu una inferioară se face prin aflarea conţinutului de colagen, care se caracterizează prin abundenţa aminoacidului hidroxiprolină. Metoda este foarte utilă la produsele obţinute din carne tocată (mezeluri, pateuri). Acest aminoacid, împreună cu purinele şi unii aditivi, pot declanşa crize de gută la suferinzii de hiperuricemie. Astfel de produse sunt contraindicate şi suferinzilor de boli hepato-renale, cardiovasculare, cerebrovasculare, suferinzilor de cancer. Înlocuirea proteinei din carne cu proteină vegetală, de exemplu din soia, sau prin adaos de ingrediente şi/sau aditivi, apă, amidon, polifosfaţi, sare, azotaţi/azotiţi este întâlnită frecvent la produsele:

- crude: carne tocată, pastă de mici, cârnaţi proaspeţi;
- pasteurizate: rulade, muşchi, şunci;
- afumate: cârnaţi, slănină, costiţă;
- pasteurizate şi afumate la cald: crenvurşti, parizer, salamuri, cârnaţi;
- afumate la cald, pasteurizate, afumate şi uscate (de exemplu salam de vară);
- semiconserve şi conserve din carne cu adaos de legume.

Deseori, în tehnologia modernă se utilizează carnea congelată, care are capacitate redusă de reţinere a apei. Pentru a-i mări capacitatea hidratare, se adaugă în reţeta produselor din carne diferiţi hidrocoloizi: săruri de fosfor E-452, polizaharide modificate, amidon modificat E-1404, E-1440, E-1420, carboximetilceluloză E-468, E-466.

Din cauza prezenţei glucidelor de tip amidon, produsele din carne, care în mod natural au index glicemic zero, se transformă în produse „moderne”, care au index glicemic, solicitând suplimentar pancreasul. Amidonul este o asociere nerecomandată cu proteinele animale, deoarece împiedică digestia acestora, provocând balonarea şi procesele de putrefacţie din colon, ceea ce creşte riscul de cancer de colon. Această asociere a proteinei animale cu amidon şi grăsimi animale accelerează şi apariţia supraponderalităţii şi obezităţii. Diabeticii trebuie să ia în considerare amidonul conţinut în astfel de produse.

Sursa: Gh. Mencinicopschi - Și noi ce mai mâncăm?, Ed. Coreus, 2010
-->

miercuri, 23 iulie 2014

Cele mai periculoase toxine pentru creier

-->

CELE MAI PERICULOASE TOXINE PENTRU CREIER

Să-ți pierzi sănătatea mintală este unul dintre cele mai îngrozitoare lucruri. În prezent, acest risc este foarte mare, din cauza numeroaselor combinații chimice produse de om, și la care ne expunem mai mult sau mai puțin voluntar. Iată care sunt cele mai periculoase substanțe chimice care ne pot afecta integritatea creierului și căile prin care le putem evita:

Fluorul. Decizia de a adăuga fluor în rețeaua publică de apă potabilă, ca mijloc de a combate cariile dentare, are probabil cel mai răspândit și insidios efect asupra creierului americanilor. Organizația FAN (The Fluoride Action Network) a efectuat un studiu, în urma căruia a concluzionat că consumul de apă fluorurată este asociat cu un IQ scăzut, chiar și în cantitățile mici adăugate în rezervoarele locale. FAN menționează de asemenea alte 34 de studii care au ajuns la același rezultat, precum și câteva studii care leagă fluorul de deteriorarea memoriei, afectarea creierului nou-născuților și alterarea funcțiilor neuromotorii. Mai mult, un studiu sponsorizat de UNICEF a arătat că IQ-ul se reduce prin adăugarea a numai 0,88 mg de fluor per litru de apă, adică nivelul considerat optim care se adaugă în apa potabilă din Statele Unite, și de care „beneficiază” 200 de milioane de americani zilnic. În aceste condiții, ce putem face pentru a înlătura fluorul? Pur și simplu, să ne instalăm la chiuvetă un filtru de calitate. Și, în același timp, să evităm pastele de dinți fluorurate.

Metalele grele. Acestea sunt niște toxine sinistre, greu de înlăturat din organism, și care se instalează în creierul și organele a milioane de oameni din cauza vaccinurilor, procedurilor dentare, pesticidelor folosite în agricultură, poluării atmosferice și marine. Cu toții avem o adevărată colecție de neurotoxine în corpurile noastre, între care mercurul este cel mai periculos. Cei mai susceptibili de vătămarea creierului din cauza mercurului sunt nou-născuții, la care nu s-a dezvoltat încă o barieră cerebrală, și care mai sunt și supuși unui program intens de vaccinări repetate. Dacă nu știați, toate vaccinurile conțin mercur (numit „timerosal”), introdus pe post de conservant. La bebeluși, cărora le lipsește enzima responsabilă cu detoxifierea de metale grele, expunerea prenatală sau postnatală la mercur duce la vătămări neurologice, exprimate cel mai adesea prin autism. La adulți, efectele toxice ale mercurului se regăsesc într-un spectru larg de boli neurologice, care includ Alzheimer, scleroza laterală amiotrofică, scleroza multiplă, Parkinson și altele. Pentru a vă asigura că nu veți fi otrăviți cu metale grele, evitați vaccinurile antigripale, refuzați plombele dentare pe bază de mercur și aveți grijă ce fructe de mare și pești marini consumați.

Îndulcitorii artificiali. Dorința unora de „zero calorii” i-a făcut pe producătorii de dulciuri și băuturi răcoritoare să apeleze tot mai des la îndulcitorii artificiali, deși efectele negative ale acestor chimicale asupra creierului au fost bine documentate de-a lungul timpului. Îndulcitorii chimici se pot găsi în fulgii de cereale, iaurturi, băuturi răcoritoare, gumă de mestecat, sosuri pentru gătit... și în toate celelalte produse îndulcite pe care se specifică „diet” sau „sugar-free” (fără zahăr). Aspartamul este o combinație de substanțe chimice, și anume: acid aspartic (un aminoacid cu efecte excitante asupra celulelor creierului), metanol și fenilanalină, iar oamenii de știință îl plasează printre primele locuri între substanțele considerate toxice. Odată ajuns în organismul uman, aspartamul se descompune, producând un compus chimic care este un puternic cauzator de tumori cerebrale. Cercetările efectuate de-a lungul timpului au relevat 90 de diferite simptome, ca rezultat al consumului de aspartam. Între acestea, se regăsesc: anxietate (stare de neliniște), dificultăți de vorbire, depresii și migrene. Citiți întotdeauna ingredientele produselor pe care doriți să le cumpărați și ocoliți-le pe cele care conțin îndulcitori artificiali. Mai rețineți că FDA a aprobat recent redenumirea aspartamului ca AminoSweet, așa că feriți-vă de el.

Glutamatul monosodic (MSG) este o substanță concentrată, adăugată alimentelor pentru a le îmbunătăți gustul. La început, a fost folosit în rațiile soldaților, ca să le facă mâncarea mai gustoasă, dar a fost adoptată rapid de către întreaga industrie alimentară. Dr. Russell Blaylock, un neurochirurg renumit și o autoritate în ceea ce privește excitotoxinele, a descoperit că MSG este o otravă tăcută, care în timp distruge porțiuni mari din creier, cauzând boala Alzheimer, boala Parkinson și alte afecțiuni cerebrale. Singurul mod prin care puteți evita ingerarea acestei substanțe toxice este să încetați să mai consumați fast-food și alimente procesate și să citiți etichetele produselor înainte de a le cumpăra. Și mare atenție! Pentru că mulți oameni au aflat deja cât de dăunător sănătății este glutamatul monosodic și au început să se ferească de el, unii producători îl trec sub denumirea de „extract de drojdie”, pentru ca produsul lor să pară natural.

Traducerea: Olga Constantin (Frumoasa Verde)
 

-->

Avertisment!

Frumoasa Verde” este un blog de cultură generală, care cuprinde teme din toate domeniile vieții. Articolele din domeniul sănătății sunt alcătuite sau preluate cu grijă, din surse considerate de noi respectabile, dar nu se constituie în sfaturi medicale autorizate.