Dr. Călin Mărginean - Melatonina - hormonul tinereții + VIDEO

MELATONINA

- HORMONUL TINEREȚII -

Dr. Călin Mărginean

Epifiza (glanda pineală)

Este o glandă endocrină nepereche, de origine epitelială, care aparţine diencefalului, fiind situată între şi puţin deasupra culiculilor cvadrigemeni anteriori, sub spleniumul corpului calos, între cele două emisfere cerebrale. Epifiza funcţionează ca un intermediar între sistemul endocrin şi mediul exterior. Ea transformă informaţia senzorială referitoare la fotoperioadă într-un semnal chimic: melatonina. Retina şi glanda pineală sunt implicate în prevenirea desincronizării ritmului intern.

Epifiza are o formă de con de pin, ovoidală, turtită, de 7/4/3 mm, greutatea la adult variind între 0,12 și 0,17g. Glanda este înconjurată de o capsulă proprie, a cărei grosime variază cu vârsta şi sexul, ce conţine vase sangvine, fibre nevroglice de colagen şi elastice. Pe cale nervoasă, lumina din mediul înconjurător influenţează sinteza de melatonină. Lezarea nucleului paraventricular duce la dispariţia bioritmului circadian al melatoninei pineale, ceea ce dovedeşte că nucleii paraventriculari hipotalamici au un rol important în legătura dintre nucleul suprachiasmatic şi glanda pineală.

Biosinteza şi metabolismul melatoninei

La toate vertebratele, melatonina este sintetizată şi secretată în cea mai mare parte de glanda pineală, circulă în sânge şi acţionează în special la nivelul centrilor neuroendocrini şi ai sistemului nervos central. O parte din cantitatea de triptofan captată de celulele epifizei este utilizată pentru sinteza derivaţilor indolici, iar cealaltă parte pentru sinteza proteică. Serotonina pineală este precursorul melatoninei, conversia ei în melatonină implicând două etape controlate enzimatic.

Melatonina este secretată în timpul zilei de către numeroase ţesuturi şi organe (retină, mucoasa gastrointestinală şi trombocite), dar într-o proporţie de cel mult 3% din întreaga cantitate per 24 de ore. În timpul nopţii, este produsă exclusiv de epifiză, însă numai între orele 2 şi 5 a.m. (97% din producţia organismului), prin captarea triptofanului din sânge. Melatonina, odată sintetizată în celulele epifizei, este eliberată în sânge. 60-70% din melatonina plasmatică este legată de albumină, restul fiind în stare liberă (fracţiune ce poate traversa şi bariera hemato-encefalică). Metabolizarea melatoninei are loc în ficat, iar produşii de metabolism (N-acetil-serotonina şi 6-hidroxi-melatonina) sunt eliminaţi pe cale urinară. 1% este eliminată nemodificată.

Melatonina a fost descoperită în 1958, de către dr. Aaron B. Lerner de la Universitatea Yale. Totuși, popularitatea ei va creşte după anul 1995, datorită unor campanii ale mass-media privind proprietăţile sale. Melatonina a fost repede denumită „hormonul miracol”, creând speranţe dintre cele mai extravagante. Astăzi, tonul este mai moderat, dar numeroşi cercetători cred că are multe proprietăţi terapeutice, inclusiv în tratarea cancerului.

Date generale referitoare la melatonină

Este un hormon de natură proteică, sintetizat de glanda epifiză (pineală), prezent însă pretutindeni în lumea vegetală: verdeţuri, cereale integrale, fructe, legume, orez, struguri negri, tomate, banane, lapte, fulgi de ovăz (recordmenul lumii vegetale în melatonină) etc. TOATE alimentele de origine animală, cu excepţia ouălor, conţin adrenalină (hormonul îmbătrânirii), în vreme ce TOATE alimentele de origine vegetală conţin melatonină (hormonul tinereţii). În special sucurile naturale din fructe şi legume abundă în melatonină!

S-a demonstrat existenţa melatoninei în concentraţii ridicate în nucleul celular al persoanelor tinere biologic. Niciun cercetător nu a reuşit să omoare vreun şoarece de experienţă administrându-i progresiv doze enorme (nici la om, administrarea câtorva linguriţe/zi nu a fost urmată de vreun efect nefast). Dacă nivelul plasmatic al melatoninei este scăzut, administrarea de suplimente înlătură carenţa; dacă nivelul plasmatic este normal, excesul va fi eliminat renal, fără vreun efect advers negativ.

Funcția fundamentală a melatoninei este aceea de a proteja epifiza, restaurând direct şi indirect ritmurile hormonale ale tinereţii; protejează, epifiza de îmbătrânire. Carenţa sa reprezintă un important semnal de îmbătrânire: când nivelul său plasmatic se reduce, îmbătrânim. Melatonina resincronizează organismul, menţinând integritatea sistemului neuroendocrin şi a celui imunitar. Mecanismul ei de acţiune nu pare a fi de natură chimică, dar nici biochimică, receptorială, sau hormonală. Principiul pe care se bazează acţiunea melatoninei nu este farmacologic, dar constă în atingerea unui vârf de secreţie nocturn, cam la aceeaşi oră în fiecare noapte (orele 22–2 a.m., dar mai ales orele 1–2 a.m.).

Atenţie mare la ora de culcare şi la numărul de ore dormite/zi! Se va dormi preferabil între 9 și 11 ore din 24 = baremul de nota 10. În perioada orelor 22 p.m. – 2 a.m. este extrem de important să fim găsiţi dormind, deoarece, dacă ne culcăm în această perioadă, se produce în creier 97% din cantitatea de melatonină necesară corpului. Totuşi, vârful secreţiei de melatonină este între orele 2 și 5 a.m., secreţie optimă asigurată dacă ne „prinde” culcaţi aşa cum am menţionat între orele 22-2 a.m. Secreţia melatoninei este inhibată de lumina puternică (fie ea naturală sau artificială), şi în acest scop recomand să se evite o iluminare intensă (cu mulţi waţi) a încăperilor în care ne desfăşurăm activitatea. Algele din genul Laminaria conţin melatonină, iar consumul lor (de către chinezi, japonezi, eschimoşi), determină o scădere considerabilă a frecvenţei cancerului la aceste populaţii (utilă deci în prevenţie). În plus, tot algele menţionate conţin şi vitamina B12 în cantităţi redutabile, făcându-le contraindicate doar persoanelor cu cancer, deci în terapie.

Ideal ar fi să ne culcăm seara cât mai devreme, chiar odată cu găinile, dar nu mai târziu de orele 22 (şi nu la ore mici). Se vor asigura 8-9 ore de somn/noapte şi încă 60-90 minute ore de somn după-masa, într-o atmosferă liniştită = sogno de bellezza (somnul de frumusețe). Studiile statistice efectuate pe marii longevivi activi (călugării Tao şi Shaolin) arată că aceştia se culcă curând după apusul soarelui şi se trezesc dimineaţa devreme. Marea majoritate a acestora ajung centenari, asociind principiului de sănătate numit „odihnă” cu o dietă vegetariană total crudivoră şi un program zilnic de mişcare intensă, chiar la vârste înaintate!

Pentru somn se primesc 2 note, iar media acestora va constitui „nota de somn” a persoanei respective:

Prima notă - număr de ore dormite din 24 = nu mai mult de 11 și nici mai puțin de 8, deoarece şi aici e nevoie de cumpătare).

A doua notă - nota melatoninei = mă culc la ora 22, voi primi nota 10; mă culc la ora 23, voi primi nota 7,5; mă culc la ora 0, voi primi nota 5 etc.

Se va face media celor 2 note de mai sus şi aceasta va fi nota finală a... somnului! Aceasta va trebui să fie minimum 8 la o persoană care NU are cancer, dar la un pacient suferind de această boală, 9-10 este intervalul pentru „foarte bine” şi cel, de-altfel, recomandat!

Pacienţilor care au probleme cu somnul le indic suplimentele cu melatonină, care există în Plafaruri (melatonină pastile de 3 mg, o pastilă seara la culcare). Pentru a induce somnul, melatoninei trebuie să i se asigure anumite condiţii, fără de care va avea toate efectele sale, mai puţin cel de inducere a somnului. Astfel:

- Se ia pastila de melatonină, apoi se stinge lumina şi persoana în cauză se pune în pat ca să doarmă. Deci nu va mai citi la lumina veiozei în speranţa că va veni somnul, căci... nu va veni!;

- Dacă nu există risc de accidentare, în eventualitatea trezirii şi deplasării în timpul nopţii pentru mers la toaletă, este indicat să nu existe pe traseu vreo sursă de lumină, nici măcar o mică veioză şi nici să fie aprinsă lumina la WC. Odată lumina aprinsă, producţia de melatonină este oprită instantaneu;

- În camera celui ce a luat melatonină e bine să fie beznă; nici lumina de la becul de afară să nu intre;

- Melatonina se poate lua perioade lungi de timp (luni sau chiar ani). La oprirea administrării, epifiza persoanei în cauză începe să producă hormonul cu şi mai mult spor decât înainte. Fiind un hormon similar ca structură cu cel produs de organism, determină un somn reconfortant, cu vise şi odihnitor;

- La început se testează toleranţa a 3 mg de melatonină, iar dacă aceasta există, se pot creşte dozele chiar la 6-9 mg/zi (unii zic şi mult mai mult);

- Este bine să se verifice toleranţa individuală la melatonină, deoarece la 1-3% dintre pacienţi, aceasta determină în primele zile de administrare o creştere a frecvenţei cardiace şi o stare de iritabilitate şi nelinişte. Dacă fenomenele descrise persistă mai mult de o săptămână (de regulă, chiar dacă apar în primele zile, acestea dispar repede), sau se agravează din zi în zi, nu se va mai da melatonină pacientului respectiv!

Există o serie de medicamente/factori ce reduc drastic (în funcţie de doză şi durata administrării) producţia de melatonină cerebrală: beta-blocantele (medicamente care se termină în -olol: metoprolol, propranolol, carvedilol, atenolol...), unele antidepresive, AINS (mai ales Aspirina, Ibuprofenul, Paracetamolul şi Indometacinul), diureticele de ansă (Furosemid, Acid etacrinic, Tolasemid...), benzodiazepinele (-azepam), bazele xantice (dar mai ales teofilina), medicaţia estrogenică (contraceptivele orale), Hidralazina, medicaţia anti-alergică (blocantele H1) şi medicaţia anti-ulceroasă (blocantele H2: cimetidină, ranitidină, roxatidină, famotidină, nizatidină...), fluorura de sodiu (utilizată la fluorurarea apei de băut în anumite state), fumatul, alcoolul, bolurile de vitamină B12, medicaţia tranchilizantă. Atenţie mare la administrarea continuă de aspirină pentru efectul său anticoagulant (sau mai corect „anti-plachetar”) la cardiaci, deoarece aceasta:

- blochează sinteza de melatonină în creier.

- fragilizează vasele la nivelul punţii cerebrale, loc în care are acelaşi efect şi hipertensiunea arterială, dând risc de hemoragii pontine cerebrale!

- scade producţia de mucus gastric, cu risc ulcerogen.

Tot un blocaj al sintezei şi eliberării de melatonină îl determină petrecerea a mai mult de 4 ore/zi în faţa calculatorului sau/şi dacă acesta este reglat pe „luminos” sau/şi dacă este CRT, dar şi lumina pâlpâitoare a ecranelor, chiar TFT. În acest sens, se recomandă imperios ecranele TFT, la luminozitate minimă şi un timp sub 3-4 ore/zi în faţa acestora, preferabil nu cu 2 ore înainte de culcare!

Tuburile fluorescente cu lumină albastră +/- pâlpâitoare sunt de asemenea un factor important care determină scăderea producţiei de melatonină cerebrală. Recomandarea este de a folosi becuri cu incandescenţă.

Există kit-uri (teste) salivare pentru a măsura fidel nivelul de melatonină.

Producţia de melatonină este stimulată de: vitaminele B1, B3, B6, culcatul devreme, întunericul în dormitor.

Relaţia dintre melatonină şi glanda pineală

În realitate, se pare că nu melatonina este cea care prelungeşte viaţa/starea de tinereţe biologică, ci capacitatea funcţională a epifizei. Transplantarea epifizei de la un şoarece bătrân la unul tânăr îl va determina pe cel din urmă să îmbătrânească rapid; invers, transplantarea epifizei de la un şoarece tânăr la unul bătrân, îi va prelungi viaţa acestuia din urmă cu cel puţin 30%. Epifiza bătrânului poartă în sine un semnal de îmbătrânire care depăşeşte orice obstacol, ignorând până şi semnalele mediului intern. Dacă am evita/întârzia îmbătrânirea epifizei, am întârzia îmbătrânirea întregului organism.

Transplantul pinealei la om este grevat de un procentaj enorm de respingeri; totuşi o intervenţie farmacologică, constând în administrarea de melatonină înainte de vârsta de 45 de ani, va prelungi semnificativ viaţa şi starea de tinereţe a organelor. Administrarea prelungită de suplimente cu melatonină nu induce atrofia pinealei, deşi glanda intră în repaus; sinteza hormonului se reia prompt la încetarea administrării externe, ba chiar mai bine decât înainte!

În caz de administrare a unor suplimente cu melatonină, este încetinit procesul de îmbătrânire al epifizei şi, ca urmare, va fi încetinit întregul proces de îmbătrânire al organismului. Glanda pineală menţinută în stare tânără cât mai mult timp încetineşte îmbătrânirea întregului organism, în vreme ce melatonina încetineşte îmbătrânirea epifizei, punând glanda în repaus; aceasta din urmă pare să împărtăşească ordinul de neîmbătrânire primit prin repausul său secretor. Dacă melatonina este administrată din afară, epifiza nu mai trebuie s-o producă, încetinindu-şi propriul proces de îmbătrânire, dar putând produce nestingherită alte substanţe, ca de pildă TRH (un hormon hipotalamic).

Efectele documentate ale melatoninei

- Susţine funcţia imunitară.

- Pinealectomia (scoaterea/distrugerea glandei epifize) duce la o involuţie rapidă a timusului.

- Reducerea cronică a nivelului de melatonină plasmatică este răspunzătoare de scăderea dimensiunilor splinei şi de un deficit al blastogenezei limfocitelor T.

- Administrarea de melatonină diminuează o stare de depresie imună survenită cronic sau acut.

- Există beneficii notabile la pacienţii cu SIDA la care s-a administrat melatonină, alături de Zn şi Se (melatonina şi DHEA combat depresia imună şi scăderea nivelului tisular de vitamina E, induse de infecţia retrovirală).

- Are efecte antiinflamatoare, analgezice şi anticonvulsivante (prin stimularea opioidelor endogene).

- Are şi un discret efect anticoagulant, dar creşte semnificativ efectul medicamentelor anticoagulante.

- Reduce nivelul colesterolului sangvin, opunându-se maladiilor cardiace degenerative.

- Stabilizează nivelul glicemic, având un efect hipoglicemiant (important la diabetici).

- Protejează împotriva efectelor stresului.

- Creşte adaptabilitatea organismului la schimbările de fus orar şi ajută corpul să-şi revină mult mai repede după zboruri îndelungate, pe mai multe meridiane.

- Combate eficient insomniile, iar somnul survine mai repede. Menţine ciclul somn/veghe (ceasul biologic al organismului) la parametri normali. Calitatea somnului este şi ea pozitiv influenţată, crescând semnificativ durata somnului cu vise. În ceea ce priveşte efectele melatoninei asupra calităţii somnului la persoanelor care lucrează constant pe timp de noapte, sau în ture alternante, rezultatele sunt în general modeste.

- Melatonina poate determina inhibarea efectelor benefice a unor medicamente aflate în sânge, dar şi anularea efectelor adverse ale acestora. Acest lucru îl mai face şi grepfrutul roşu.

- Normalizează nivelul plasmatic al Zn la vârsta senescenţei.

- Stimulează şi menţine funcţia sexuală; restaurează ritmurile hormonale anterioare menopauzei.

- Combate osteoporoza.

- Administrată în perioada de premenopauză, readuce secreţiile endocrine la nivelul celor din tinereţe, determinând regresul rapid al tuturor tulburărilor neurovegetative şi psihice care însoțesc menopauza, în special anxietatea, nervozitatea şi tendinţa la depresie.

- Funcţia tiroidiană este restaurată la hipotiroidieni.

- Stimulează producţia hormonului de creştere.

- Stimulează creşterea celulelor măduvei osoase şi astfel funcţia hematopoietică este îmbunătăţită.

- Reduce incidenţa şi manifestările bolilor autoimune, studiile fiind în curs.

- Este un anticancerigen de forţă, având şi importante efecte antioxidante, reducând peroxidarea lipidică; cancerul este asociat adesea cu o scădere a nivelului sangvin al melatoninei. Acţionează specific mai ales în cancerul de sân, prostată şi în melanomul malign. Melatonina reduce nivelul de radicali liberi mai bine decât alţi antioxidanţi. Are o putere de două ori mai mare decât vitamina E şi de cinci ori mai mare decât glutationul, având şi o particularitate care o face unică: este solubilă şi în apă şi în grăsimi, putând acţiona împotriva radicalilor liberi în fiecare mediu (vitamina C nu este solubilă în grăsimi, în vreme ce vitamina E nu este solubilă în apă). Stimulează sistemul imunitar, având o afinitate deosebită pentru limfocitele T, fiind cea mai buna resursă a noastră împotriva atacurilor externe.

Precauţii, doze, mod de administrare

Este esenţial ca melatonina utilizată să aibă un înalt grad de puritate, altfel existând riscul apariţiei de boli alergice sau efecte adverse cardiovasculare. De această precauţie se ţine cont în ultimii ani şi nu se mai întâlnesc probleme în acest sens. Melatonina va fi luată seara, înainte de a stinge lumina, și nu în timpul zilei! Adesea acţiunea melatoninei în ceea ce priveşte somnul nu este imediată, după o primă doză, ci progresivă, uneori după câteva săptămâni sau luni de „tratament” continuu.

Nu se recomandă administrarea de melatonină la femeile gravide şi nici la copiii prea mici; priza concomitentă a fluoxaminei creşte semnificativ nivelul seric al melatoninei, putând fi cauza unei excesive somnolenţe. Nu se va asocia melatonina cu somnifere (benzodiazepinice) sau cu haloperidol. Efectul hipotensor al Nifedipinei e redus semnificativ de administrarea concomitentă a melatoninei. 

 

Utilizând suplimente cu melatonină alături de un stil de viaţă sănătos, putem spera la o durată a vieţii de cca 120 de ani, trăind bine, îmbătrânind tineri şi murind sănătoşi. Prof. Walter Pierpaoli, Italia

Dr. Călin Mărginean - Melatonina – hormonul tinereții și al longevității