București - numele cartierelor

-->

ORIGINEA NUMELOR DE CARTIERE BUCUREȘTENE

Toată lumea știe de unde vine numele București. Legenda lui Bucur, care a îmbrăcat mai multe identități - de la cioban, fiu de voievod, boier, haiduc, pescar sau plugar - face parte din istoria orașului. Dar dacă despre proveniența numelui Capitalei României s-a tot scris până acum, un subiect inedit ar fi originea numelor cartierelor bucureștene. Camelia Ene și Mihaela Rafailă de la Muzeul Bucureștiului ne-au oferit o documentare interesantă despre originea numelor diferitelor cartiere bucureștene.

Balta Albă - Există mai multe opinii cu privire la numele cartierului Balta Albă. Astfel, se crede că în timpul "ciumei lui Caragea", în 1813, morții erau aduși în aceste locuri aflate la marginea moșiei Dudești și stropiți cu var nestins. Ploile spălau varul, formând bălți albe. După alte păreri, se pare că, pe la 1900, era un cârciumar, pe nume Petre, care avea pe lângă cârciumă și o gradină de vară. Lângă localul lui, se afla un teren destul de mare și ușor adâncit, unde apa de ploaie, odată strânsă, nu se evapora rapid, stând acolo cu săptămânile. Razele soarelui se reflectau în acea baltă, dans impresia unei întinderi albe, lucru care l-a determinat pe cârciumar să-și boteze localul "Balta albă". Cârciuma avea și o firmă pictată cu o baltă, pe care înotau câteva rațe.

Băneasa - Nevasta banului. În cazul de faţă, băneasa era nevasta banului Dimitrie Ghica. Inițial, aici s-a aflat un vechi sat, Cârstienești, care a intrat în anul 1761 în proprietatea Ecaterinei Văcărescu, văduva marelui ban Ștefan Văcărescu (banul era un mare dregător, cel mai înalt rang boieresc din Țara Românească). Ea a ctitorit biserica cu hramul Sfântul Nicolae, în apropierea Șoselei București-Ploiești. Locuitorii acestui sat, devenit ulterior cartier, se ocupau în perioada interbelică cu lăptăria.

Berceni - Francisc Rákóczi al II-lea pleacă la turci (nici el, nici turcii nu se înțelegeau cu Habsburgii, iar asta îi făcea prieteni). La fel procedează şi o parte din apropiații lui Rákóczi. Mai exact, o ceată de husari conduși de groful Miklós Bercsényi. Nu știm dacă au stat doar ca să-și tragă sufletul ori s-au oprit de tot, cert este că undeva, la sud de București husarii berceni au luat o pauză.

Colentina - Astfel, Colentina vine de la "colea-n-tină" - cu referire la locul băltit unde Matei Basarab i-ar fi urlat pe turci într-o bătălie. O vreme s-a numit şi "Olintina". Exista la 12 aprilie 1575 satul Obileștilor, pe râul Colentina, la estul orașului, între Dobroești și Floreștii de Sus. Referitor la originea numelui râului, a lacului și a satului Colentina există o etimologie populară: colea-n tină, adică în noroi, în mlaștină. Adevărul este că acele locuri erau atunci înțesate de mlaștini care, mult mai târziu (începând din anul 1933) au fost asanate. Colentina a fost mereu o zonă de distracție și de petreceri pentru bucureșteni, dar și de instrucție militară.

Cotroceni - Numele îi vine de la "a cotroci", "cei care "cotrocesc". Un vechi regionalism ce înseamnă "a cotrobăi", "a scotoci", "a scormoni". Șoseaua și cartierul poartă numele unui vechi sat, Cotroceni, amintit documentar pentru prima data în timpul domniei lui Mihai Viteazul. Lângă sat, se afla falnica și deasa Pădure a Cotrocenilor, loc de refugiu pentru cei ce doreau să-și piardă urma, de unde probabil și expresia "a se cotroci". În 1671, satul a intrat în proprietatea marelui logofăt Șerban Cantacuzino. Acesta, acuzat că urmarea să devină Domn, și-a atras ura domnitorului Gheorghe Duca, fiind nevoit să fugă pentru a-și salva viața. Scăparea a găsit-o în pădurea Cotrocenilor, unde a stat ascuns trei zile, iar drept mulțumire, a ridicat pe un lăcaș de cult mai vechi, o frumoasă biserică de zid: mânăstirea Cotrocenilor.

Crângași - Etimologia este evidentă. Cândva, aici era o prelungire din Codrul Vlăsiei - un crâng. Aici trăiau, normal, crângașii.

Dealul Spirii - După numele doctorului Spiridon Kristofi (de i se mai zicea şi "Spirea"), care a ridicat în 1765 pe Dealul Lupeștilor o biserică (Spirea Veche)

Dristor - Numele-i vine de la localitatea Silistra căreia i se mai zicea şi Dârstor sau Dristor. Între cele două războaie mondiale, prin locul care înainte se chemase "Gura Lupului" trecea drumul ce pleca de la sud de București şi ținea până la Silistra: Drumul Dristorului (Durostorul şi Caliacra - provincii românești la sud de Dunăre).

Drumul Taberei - Tudor Vladimirescu, intrând în București pe la vest în anul 1821, își așează aici tabăra de panduri. După alte păreri, numele cartierului s-ar datora faptului că pe la 1900 aici s-ar fi aflat barăcile unde erau încartiruiți recruții aduși de la țară.

Ferentari - Cartier muncitoresc, ridicat în  anii1945-1947 cu aproape 600 de apartamente. În DEX, ferentar (plural - ferentari) înseamnă soldat din vechea infanterie ușoară. (din lat. ferentarius)

Floreasca - După numele boierilor care au stăpânit locurile respective: Floreștii

Ghencea -  Numele mahalalei Ghencea apare în anul 1852 pe harta întocmită de maiorul A. Borroczyn. Vine din limba turcă. Pe vremea fanarioților, Ghenci-aga era șeful arnăuților din garda domnească. Aici s-a ridicat o biserică. Biserica era a Ghencei.

Giulești - Inițial, Giuleștii au fost un sat învecinat orașului București. Giuleștii se pare că au fost pomeniți în documentele medievale începând cu anul 1548. lt.-col. D. Pappasoglu amintește în scrierile sale de "întinsa câmpie a Giuleștilor" și despre biserica făcută de familia Giulești, nume care este dat mai târziu străzii și cartierului. Localități cu numele de Giulești există în toate provinciile românești. Giulea este un nume vechi în onomastica românească, provenind de la numele latinesc Iulius. La 2 aprilie 1548, Mircea Ciobanul întărește lui Stroe din Giulești moșia pe care a cumpărat-o: "...toată partea lui Giulea, de la rovina lui Micul până la Colintina". Giulea a fost stăpânul moșiei Giulești, împărțită în trei: Giuleștii din Deal, Giuleștii din Vale și Giuleștii Domnești. După ce s-a construit Gara de Nord (la început numită Gara Târgoviștei), pe Calea Giulești au început să se ridice casele modeste ale muncitorilor feroviari.

Lipscani - din limba slavonă - Lipsk, Lipsko („locul cu tei”). Acest loc cu tei este Leipzig (Lipsca). Negustorii veniți în București cu lucruri aduse de la târgul din Leipzig se numeau, evident, Lipscani.

Militari - În secolul al XIX-lea, pe acest loc se afla un cartier suburban, cu o zonă de instrucție militară, probabil şi o garnizoană. Cartierul era locuit de subofițeri și gradele inferioare din armată. O vreme, a funcționat aici "Pirotehnia Armatei". Din punct de vedere administrativ, zona face parte din orașul București începând cu 1950, ulterior ridicându-se aici cartierul de blocuri.

Pantelimon - Își ia numele după Mânăstirea Sf. Pantelimon. În greacă, "pan" înseamnă "tot" şi "éléïmon" înseamnă milă. Panteleimon = cel milostiv, atotmilostivul.

Rahova - Aici e simplu. Numele este relativ nou şi vine de la Calea Rahovei, una dintre cele 5 artere botezate în secolul al XIX-lea, spre aducere aminte a Războiului de Independență: Calea Griviței, Calea Plevnei, Calea Rahovei, Calea Victoriei şi Calea Dorobanților.

Sălăjan - Cartier nou (după 1945) care ia denumirea de la un fruntaș al mișcării muncitorești și revoluționare Leontin Sălăjan, originar din județul Satu Mare. Alte cartiere cu denumiri după fruntași ai mișcării muncitorești: Alexandru Moghioroș, Miron Constantinescu.

Titan - Își ia numele de la fabrica de ciment „Titan”, construită la începutul secolului XX.

Vitan - De la D. Papazoglu aflăm ce-i acela un vitan: „În ocolul oraşului, spre nord, este câmpia Vitanului, unde vitele orăşenilor îşi aveau pășciunea”.

Bucureștiul văzut de sus, filmat cu o dronă de Dragu Mihai Daniel

Fond sonor: George Enescu, Rapsodia română

-->