Puțină istorie ne face mai deștepți + VIDEO (RO) + documentar (RO)

PUŢINĂ ISTORIE NE FACE MAI DEŞTEPŢI

– FAMILIILE ROTHSCHILD, MORGAN ȘI ROCKEFELLER –

În anul 1815, Nathan Rothschild a preluat controlul economiei europene, provocând o cădere a bursei din Londra. În acel moment, Europa era sătulă de război, iar viitorul întregului continent depindea de deznodământul bătăliei de la Waterloo. Dacă armata lui Napoleon ieşea victorioasă, Imperiul francez urma să deţină puterea asupra Europei. Dacă, dimpotrivă, câștiga armata coaliției anglo-prusaco-olandeze condusă de ducele de Wellington, ajungea Anglia într-o poziție de putere. Oricum, Rothschild n-avea nimic de pierdut, întrucât finanţase ambele tabere. După cum se ştie, bătălia de la Waterloo s-a terminat cu înfrângerea lui Napoleon. Cel care a finanţat reconstrucţia Europei şi stabilizarea sistemului economic după războaiele napoleoniene a fost Rothschild. Fondurile din care a împrumutat naţiunile Europei, îndatorându-le, au provenit dintr-o înșelăciune celebră. Folosindu-și reţeaua de spioni, Nathan Rothschild a aflat înaintea celorlalţi englezi care era rezultatul importantei bătălii de la Waterloo. Le-a transmis agenţilor săi de la bursă să vândă puternic acţiuni, lucru care i-a determinat pe ceilalţi să creadă că ştie ceva şi că ducele de Wellington a pierdut bătălia de la Waterloo. Toată lumea a intrat în panică, grăbindu-se să scape de acţiunile britanice „fără valoare”, pentru a-şi salva măcar o parte din averi. După câteva ore, bursa din Londra se prăbuşise total. Când a sosit ştirea oficială că Wellington câștigase de fapt bătălia de la Waterloo, era deja prea târziu. Rothschild cumpărase cea mai mare parte din piaţă pe o sumă de nimic. În câteva secunde, acţiunile britanice au crescut peste valoarea lor iniţială şi iată cum, peste noapte, averea deja fabuloasă a lui Rothschild s-a multiplicat de 20 de ori. Din aceşti bani, clanul Rothschild a dat apoi împrumuturi (evident, cu dobânzile de rigoare) ţărilor europene dornice să se refacă după lunga perioadă de război (finanţat tot de Rothschild) şi să ajungă la stabilitate economică.

Tot stabilitatea economică a fost invocată şi pentru a justifica crearea Rezervei Federale (FED). Prima bancă supranaţională din lume a apărut în urma unei false crize financiare, declanşată de un alt membru al elitei, bancherul J.P. Morgan. În 1907, el a început să răspândească zvonul că băncile au dificultăţi şi nu vor mai putea face rambursări. Ca şi în exemplul anterior cu Nathan Rothschild, acest zvon a căpătat credibilitate, pentru că venea de la o persoană despre care se presupunea că ştie ce spune. S-a creat panică și toată lumea s-a înghesuit să-şi retragă depozitele din bănci, fapt care a dus la falimente în lanţ (aproape 5.400 de bănci au dispărut atunci). Apoi, Congresul american a demarat o anchetă pentru a stabili care este cauza acestui dezastru şi cum poate fi el evitat. Comisia însărcinată cu această misiune era condusă de senatorul Nelson Aldrich, liderul Partidului Republican din Senat, dar şi trezorierul lojii masonice din Rhode Island şi omul bancherilor (de altfel, avea să devină membru al clanului Rockeffeler, fiica sa, Abby Greene Aldrich, căsătorindu-se cu John D. Rockefeller Jr.). Aldrich a propus ca soluţie „salvatoare” crearea unei bănci centrale, care să vegheze ca dezastrul din 1907 să nu se mai repete niciodată. Istoria a arătat că, de-atunci, acesta s-a repetat de mai multe ori.

În 1910, Federal Reserve Act nu a fost semnat de legislatorii americani, aşa cum era firesc, ci de bancheri, în cadrul unei întâlniri secrete, organizată în casa lui J.P. Morgan din Jekyll Island. Apoi documentul i-a fost dat lui Aldrich, care l-a prezentat Congresului. Iniţial, nu a avut sorţi de izbândă, dar în 1913, când Woodrow Wilson a devenit preşedinte, a fost aprobat. În schimbul susţinerii financiare şi politice în alegeri, Wilson le promisese bancherilor că, odată ajuns preşedinte, va aproba fără să clipească constituirea FED. Cu două zile înainte de Crăciun, când o mare parte din membrii Congresului american nu erau prezenţi, Federal Reserve Act a fost transformat în lege, fiind aprobat de Congres şi de preşedintele SUA.

După mulţi ani, Woodrow Wilson avea să scrie cu regret: „Naţiunea americană este acum controlată de sistemul de credit. Acest sistem este unul privat. Creşterea naţiunii şi toate activităţile noastre sunt în mâinile câtorva oameni, care nu fac altceva decât să controleze şi să distrugă libertatea economică. Am ajuns să fim una dintre cele mai prost guvernate, complet controlate şi dominate guverne din lumea civilizată. Nu avem un guvern cu opinie liberă, mânat de propriile convingeri, ci unul aservit opiniei şi presiunilor unui mic grup de oameni care îl controlează”.

Senatorul Louis McFadden spunea în 1932 în Congresul american: „Prin constituirea Federal Reserve, a fost construit un sistem bancar mondial. Un superstat, controlat de bancherii internaționali, care acţionează împreună pentru a transforma lumea în sclava lor. Federal Reserve a uzurpat guvernul”. Publicului i s-a spus atunci că FED este soluţia ideală şi unică pentru a menţine stabilitatea economică. Străzile şi ziarele erau pline de afişe în care americanilor li se arăta cum inflația, şomajul şi criza economică sunt de acum de domeniul trecutului, datorită apariţiei FED. A urmat însă Marea criză economică din 1929, care a predat SUA cu totul în mâinile bancherilor. În 1944 a fost implementat sistemul Bretton Woods, pentru a restabili economia după cel de-Al Doilea Război Mondial (o altă criză, generată de aceiași bancheri). Cu acest prilej, au apărut alte instituţii financiare de genul Federal Reserve, dar la scară mai extinsă: Fondul Monetar Internațional şi Banca Mondială.

FED a oprit în 1971 convertibilitatea dolarului în aur, producând o nouă criză pe piaţă, care a transformat dolarul american în principala monedă de schimb a planetei (mai ales pentru comerţul cu petrol). De fiecare dată s-a invocat nevoia de stabilitate economică. Lista utilizării acestui scenariu este lungă şi se încheie cu actuala criză financiară, orchestrată de aceiaşi bancheri din umbră, prin intermediul organizaţiilor lor: FED, Banca Mondială, FMI şi băncile centrale (naţionale) ale celor mai mari puteri ale lumii. Aplicând cu scrupulozitate scenariul cunoscut, acestea au creat acum panica necesară acceptării unei noi autorităţi financiare, unice la nivel mondial, condusă de același grup restrâns, care vrea să domine întreaga planetă.

Poate că toate aceste detalii financiare vă obosesc... Din păcate, guvernul mondial ne-a obișnuit să lăsăm chestiunile economice şi financiare, atât de complicate, pe seama „experţilor” (care sunt instruiţi să gândească şi să acţioneze numai în interesul elitei mondiale, fiind nişte instrumente ale guvernului din umbră). Cei ce vor să se convingă, merită să citească următoarea poveste, care rezumă cum a fost creată actuala criză financiară şi cum singurii care au avut de pierdut nu sunt nici instituțiile financiare aflate în aşa-zis faliment, nici Banca Mondială, ci fiecare dintre noi:

Într-un sătuc de câmpie, a venit un investitor însoțit de secretarul lui. A bătut la prima poartă întâlnită în cale şi i-a spus proprietarului: „Uite, eu sunt colecţionar de broscuţe. Dacă îmi aduci o broscuţă, am să-ţi dau pe ea 10 euro. Ţăranul a fugit repede la balta din spatele casei şi a luat o broscuţă. I-a dat-o investitorului şi a primit cei 10 euro. Apoi le-a povestit vecinilor ce afacere bună a făcut el. A doua zi, fiecare ţăran s-a dus la investitor cu câte o broscuţă, pe care a vândut-o cu 10 euro. După câteva zile, investitorul le-a spus sătenilor: „Văd că afacerea merge. De azi, pentru fiecare broscuţă am să vă plătesc câte 20 de euro”. Ţăranii, bucuroşi nevoie mare, au dat fuga la baltă, au cules câte broscuţe au putut, şi i le-au predat investitorului, primind fiecare câte 20 de euro pe bucată. După alte câteva zile, acesta s-a întors acasă la el şi l-a lăsat pe secretarul său să mai adune broscuţe încă două săptămâni. Înainte de a pleca, le-a spus: „Dragii mei, sunt nevoit să mă întorc urgent acasă, ca să mă ocup de afaceri. Vă promit însă că la întoarcere, am să cumpăr de la voi broscuţele cu 60 de euro bucata”. Şi a plecat, în uralele sătenilor. A doua zi, secretarul investitorului i-a adunat pe săteni şi le-a ţinut următorul discurs: „Fraţilor, m-am gândit la o afacere pentru voi. Şeful meu se va întoarce peste două săptămâni Şi vă va plăti câte 60 de euro pe o broscuţă. Dacă vreţi, eu vă pot vinde înapoi broscuțele pe care mi le-ați dat, pentru 35 de euro bucata, iar voi le veţi vinde cu 60 şi veţi câștiga astfel câte 25 de euro. Profitul vostru va fi frumușel şi fără niciun efort. Ce spuneţi?” Sătenii s-au adunat la sfat şi au decis că aşa afacere nu mai prind ei. Au pus mână de la mână, s-au împrumutat care pe unde a putut şi au cumpărat broscuţele înapoi cu 35 de euro bucata. Secretarul investitorului a luat banii şi s-a făcut nevăzut. Iar sătenii au rămas cu broscuţele, cu banii daţi şi cu datorii la creditori.

David Rockefeller recunoaşte că face parte din conspiraţia care a pus la cale globalizarea. El a condus multă vreme Banca Chase Manhattan, este membru al societăţii secrete Illuminati şi al „aristocraţiei negre” planetare. Împreună cu Zbigniew Brzezinski, a pus bazele Comisiei Trilaterale şi este unul dintre cei mai importanţi reprezentanţi ai aşa-zisei „elite mondiale”, care a trasat planurile globalizării mondiale. În octombrie 2002, David Rockeffeler şi-a publicat memoriile, în care povesteşte, cum a activat în serviciile secrete militare în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, dezvoltându-şi „abilitatea de a construi o reţea de surse de informare şi influenţă”. Însă pasajul cel mai interesant din aceste memorii se află la pagina 405. Rockefeller admite aici că face parte dintr-o conspiraţie secretă internaţională, care are ca scop globalizarea: „Timp de mai bine de un secol, extremişti ideologici aparținând întregului spectru politic s-au folosit de ocazia unor incidente mediatizate pentru a ataca familia Rockefeller şi a pretinde că aceasta are o influenţă exagerată asupra instituțiilor politice şi economice americane. Unii cred chiar că facem parte dintr-o conspiraţie secretă, ce lucrează împotriva intereselor Americii. Ne caracterizează pe mine şi familia mea ca fiind ‘internaţionalişti’ care conspiră la crearea unei structuri politice şi economice unice, globale, o nouă lume, dacă vreţi. Dacă aceasta este acuzaţia, pledez vinovat şi sunt mândru de ea”.

Sursa: http://foaienationala.ro/clubul-bilderberg-infiintarea-si-imprejurarile-formarii.html

Când Dumnezeu a creat un bancher (RO)

Toate războaiele sunt ale bancherilor
(All Wars Are Bankers’ Wars) (RO)

Banca Centrală a Germaniei recunoaște: Creditele sunt create din nimic + documentar (RO)

-->

BANCA CENTRALĂ A GERMANIEI RECUNOAȘTE:

CREDITELE SUNT CREATE DIN NIMIC

Un articol incitant despre geneza banilor și funcționarea sistemului monetar actual poate fi citit pe blogul Zerohedge. Găsiți mai jos o adaptare a acestuia. Nu ocoliți acest text, veți găsi explicată limpede iluzia întreținută de banii generați prin credit și consecințele sale imediate.

Mulți cred că băncile oferă împrumuturi pornind de la depozitele strânse de la clienți. Alții au auzit de sistemul rezervelor fracționare, care permite băncilor să dea credite de câteva ori peste valoarea depozitelor. Dar foarte puțină lume, exceptându-i pe cei din industria bancară și experții financiari, știe în mod explicit cum este generat creditul.

Ben Bernanke - președintele FED

(Banca centrală a Statelor Unite)

Banca Centrală a Germaniei - Deutsche Bundesbank - a recunoscut în premieră, într-o lucrare publicată („Banii și politica monetară”, pag. 88-93) că băncile inventează creditul din nimic. Iată capitolul cu pricina:

Modul în care băncile creează bani

Atât băncile centrale, cât și băncile comerciale pot crea bani. În sistemul monetar european, crearea banilor survine din acordarea de împrumuturi sau achiziția de active. Banii pot apărea dacă Banca Centrală oferă un împrumut unei bănci comerciale și creditează suma respectiva în contul băncii în cauză. Băncile comerciale pot crea la rândul lor bani, acordând clienților împrumuturi pe care și le vor trece în bilanț drept active. În același timp, sumele în cauză apar la categoria pasive, fiind utilizate pentru creditarea conturilor curente ale debitorilor, apărând deci la categoria depozite (în acest fel, oferta de bani se majorează). Astfel, banii sunt creați sub formă de intrări din achiziții de active ori credite acordate, în partea stângă a bilanțului băncii, iar în partea dreaptă sunt trecuți sub formă de depozite.

Cu alte cuvinte, nu numai că împrumuturile nu vin din depozite, ci mare parte din depozite sunt de fapt credite! În momentul în care sumele sunt returnate, ele sunt șterse din contabilitatea băncilor. Dacă debitorii au probleme, sumele restante sunt transformate în pierderi pentru bancă, înghițind hălci din capitalul acționarilor (e nevoie de provizioane) punând în pericol economiile deponenților.

Obstacole în crearea de bani

Descrierea de mai jos ne poate duce cu gândul că băncile comerciale sunt în măsură să dreneze o cantitate infinită de bani în conturi. Dacă ar fi cu adevărat așa, fenomenul ar fi imediat inflaționist. Băncile Centrale pot supraveghea însă crearea de bani prin pârghia rezervelor minime obligatorii și a dobânzii de politică monetară. De unde obțin băncile banii pe care îi acordă drept împrumuturi? În principal, de la băncile centrale. Pentru aceste împrumuturi, băncile comerciale vor trebui însă să plătească dobândă băncii centrale. Crescând această dobândă (prime rate), băncile centrale vor determina o majorare a dobânzilor pretinse clienților de băncile comerciale, în consecință, o scădere a apetitului pentru noi împrumuturi. Am putea adăuga noi și o scădere a prețurilor pentru zonele influențate de costul creditului (vezi imobiliarele), prețul unui articol solicitat pe piață fiind cu atât mai mare, cu cât costul creditului care finanțează obținerea lui este mai mic.

Băncile comerciale au nevoie de banii băncilor centrale nu doar pentru a-și acoperi nevoia de a completa rezervele minime obligatorii, dar și pentru a acoperi cererile de retrageri mari de cash din depozite (doar Băncile Centrale au dreptul să emită noi bancnote fizice) ori pentru transferurile interbancare mai consistente, pentru care banca expeditoare nu are suficiente fonduri.

Concluziile autorului

1. Băncile nu creează împrumuturi pentru că ar sta pe o grămadă de depozite. Procesul este exact invers. Fiecare bancă generează credite „din nimic”, acceptând obligații de plată din partea clienților și creând similar obligații de plată în bilanț pentru sine, în contul banilor vărsați pe numele debitorilor într-un cont curent. O parte din acești bani trebuie vărsați însă la Băncile Centrale sub forma rezervelor obligatorii.

2. Dacă o bancă nu dispune de nivelul reglementat de rezerve obligatorii, le poate pur și simplu împrumuta ulterior de la Banca Centrală sau de la o altă bancă.

3. Banca Centrală creează la rândul ei bani „din nimic”, pe care îi împrumută băncilor comerciale. Nu e vorba numai de Ben Bernanke. Băncile centrale și proprietarii lor, băncile comerciale (în unele țări, Băncile Centrale sunt private) au turat de secole tiparul. De altfel, săptămâna trecută, într-un discurs, Ben Bernanke, șeful FED, a insistat pe necesitatea eliminării rezervelor minime obligatorii în SUA. Dacă se acceptă acest lucru, băncile americane vor putea să extindă creditul cum vor dori și atât de mult cât vor dori ele, și nu vor mai trebui sa apeleze la FED pentru a împrumuta banii pentru rezervele obligatorii.

4. Sistemul monetar actual nu se bazează deci pe „active” (ar fi imposibil ca marile bănci să devina din vreme în vreme insolvente în acest caz). Acesta se sprijină doar pe datorii și pe capacitatea de a le rula. Guvernele (când băncile centrale sunt private) și populația nu au acces la mașina de tipărit bani, așa că trebuie să cotizeze industriei bancare, care deține monopolul generării lor.

Sursa: aici

Banii ca datorie (Money As Debt) (RO)

Filmul investighează matematica fraudei din spatele sistemului financiar care ne-a transformat în veșnicii sclavi ai datoriei. Este o lecție care nu se predă niciodată la școală. Urmăriți-o! Un om informat este un om protejat.

Partea 1

Partea 2

-->

David Icke - Banca Centrală Mondială și moneda unică mondială + VIDEO (RO) documentar (RO)

BANCA CENTRALĂ MONDIALĂ

ȘI MONEDA UNICĂ MONDIALĂ

David Icke

Banii, împreună cu frica, sunt principalele arme pentru a exercita controlul asupra oamenilor. Urmărindu-i pe Iluminați de-a lungul istoriei, putem remarca anumite constante, precum sacrificiul uman, ritualurile sângeroase, războaiele, conflictele și sistemul de împrumut al banilor care nu există, dar pentru care se percepe dobândă.

Împrumuturile convenite cu o bancă nu înseamnă tipărirea unei noi hârtii de valoare sau existența unei noi monede și nici mișcarea cu măcar un centimetru a vreunui gram de metal prețios. Totul se reduce la tastarea sumei împrumutate în contul respectiv și astfel „împrumutul” este convenit. Pentru Iluminați, banii au fost creați din nimic și fără costuri. Din acel moment, începi să returnezi cu dobândă bani care nu au existat niciodată. Acest lucru se numește „credit”. Iluminații, cei care au creat sistemul bancar și pe care îl controlează, au mai creat și sistemul politic, pe care de asemenea îl controlează prin intermediul marilor guverne. Astfel, guvernelor li s-a permis să emită legi care dau posibilitatea băncilor să împrumute de cel puțin (rețineți!) de cel puțin zece ori ceea ce dețin în conturile lor. De fapt, este mult mai mult de-atât. Orice unitate monetară depusă într-o bancă dă dreptul acelei bănci să împrumute altor persoane 10 unități monetare pe care nu le are disponibile. Acest sistem de „împrumuturi fracționare din rezerve” înseamnă că băncile pot face bani din senin, oricând vor acest lucru.

Potopul de datorii cu care se luptă oamenii, societățile comerciale și guvernele, sunt aceiași bani iviți din senin. Datoria personală, datoria națională, datoria „lumii a treia”... nimic din acestea nu există în realitate, cu excepția unor cifre pe un ecran de calculator. Gândiți-vă la suferința, sărăcia și moartea cauzate de aceste datorii crunte și la faptul că ele nu sunt decât niște cifre pe un ecran, scrise de un funcționar bancar. Nimic mai mult. Imaginați-vă cum s-ar schimba lumea dacă banii ar fi creați fără dobândă! Vi se spune că nu se poate astfel, deoarece asta vor ei să credeți. Sigur că se poate! Președinții Lincoln și Kennedy începuseră demersuri pentru emiterea de bani fără dobândă. Ce altceva au mai avut aceștia în comun? Știm cu toții cum au sfârșit...

Guvernele și-ar putea crea propriii bani fără dobândă și ar putea renunța la dobânzile fantastice datorate băncilor private. Nu este asta o soluție de bun simț? Atunci de ce nu vine vreun guvern sau partid de opoziție cu această propunere? Răspuns:

a) Iluminații controlează guvernele și ierarhiile marilor partide politice și...

b) Cei mai mulți dintre politicienii de rang inferior ai acestor partide sunt incredibil de slab informați despre sistemul bancar și modul în care circulă banii.

Dar să și explicăm cum se creează banii în concepția „economiștilor” profesioniști. În urmă cu câțiva ani, am întâlnit în Anglia un director de bancă pensionat. Cu câteva luni înainte de pensionare, el și-a dat seama că toți banii pe care îi împrumutase din partea băncii în întreaga lui carieră au fost doar o iluzie. Nu existaseră cu adevărat. În Statele Unite, miile de miliarde de dolari reprezentând datoria guvernamentală, plătiți cu truda și sudoarea oamenilor, sunt datorate „băncii centrale” americane, Federal Reserve System, sau FED. Aceasta a fost înființată în 1913 de agenți ai familiilor de bancheri Rothschild, Rockefeller și J.P. Morgan și de atunci, guvernul american și-a împrumutat „banii” de la FED. Șeful Federal Reserve este în prezent satanistul iluminat Alan Greenspan (membru în trei societăți secrete), care a preluat funcția de la Paul A. Volker (membru al acelorași trei societăți). Greenspan participă la ritualurile de la Bohemian Grove și, după spusele lui Philip Eugene de Rothschild, este situat în ierarhia superioară a ritualurilor Iluminaților. FED decide ratele dobânzii în Statele Unite, fapt cu efect fundamental asupra economiei mondiale. Controlul centralizat devine mult mai ușor, iar oameni ca Greenspan se asigură că un singur individ deține o asemenea putere. Merită remarcat faptul că prima schimbare de politică realizată de guvernul britanic al lui Tony Blair (membru Bilderberg) a fost anunțată de cancelarul său, Gordon Brown, (membru Bilderberg), prin care ratele dobânzii nu vor mai fi stabilite de guvernul ales, ci de Banca Angliei, controlată de familia Iluminată Rothschild, condusă de guvernatorul ei, Eddie George (membru Bilderberg).

Americanii cred greșit că prezența cuvântului „Federal” în numele Federal Reserve, presupune că această instituție face parte din guvernul lor federal. Federal Reserve nu este nici federală și nici nu are vreo rezervă. Este un cartel de bănci private, controlate din Europa de clanul Rothschild și de Iluminați. De la formarea sa, în 1913, aceasta nu a trecut prin nicio auditare a conturilor sale, și totuși este sursa datoriei naționale a Statelor Unite.

Iată cum funcționează FED:

Când guvernul vrea să împrumute bani, el emite un „titlu de valoare” sau „chitanță de debit” către bancă, să zicem pentru 1 miliard de dolari. Banca tipărește apoi 1 miliard de dolari sau îl creează pe un ecran de calculator, fără vreun cost pentru FED, deoarece plătește costul neglijabil de câteva mii de dolari cu puțini „bani” creați din senin. Din acel moment, contribuabilul american începe să plătească dobânda la 1 miliard de dolari către FED privată. Mai mult, „chitanța de debit” guvernamentală, acum în mâinile FED, reprezintă un mijloc fix al băncii, care poate deci împrumuta până la de zece ori „valoarea” ei (în acest caz, 10 miliarde dolari), plus dobânda.

Și asta se petrece pretutindeni în lume! Aceeași înșelătorie se pune în scenă în cazul celor care merg la bancă și semnează „garanția” pentru un împrumut. Casa, pământul sau afacerea celui împrumutat reprezintă un mijloc fix pentru bancă, iar banca poate împrumuta altor clienți de până la zece ori valoarea estimată a acelei proprietăți. Cei care solicită împrumuturi, de fapt împrumută proprietatea lor și plătesc banca pentru acest lucru.

Băncile au un sistem cunoscut drept „schimburi bancare”, care le permite un potențial infinit pentru capitalul împrumutat. Dacă chiar prin aceste legi bancare hilare o bancă nu are destule disponibilități pentru un anumit împrumut, ea împrumuta bani din alte surse. Sursa aleasă nu are de făcut decât să pună banii în contul băncii pentru o perioadă scurtă – o lună sau câteva zile – timp în care acea bancă poate împrumuta de zece ori suma depozitată. După efectuarea împrumutului, sursei i se înapoiază banii cu o dobândă substanțială, pentru deranj.

Nimeni n-ar trebui să sufere de foame sau de sărăcie în această lume. Toate sunt însă înadins provocate prin sistemul bancar și prin datoria creată de către Iluminați. Băncile centrale fac parte dintr-o rețea asemănătoare companiilor petroliere și sunt controlate de către descendenții Iluminați. Banca Reglementelor Internaționale din Basel, Elveția, și Comisia Bancară Internațională sunt organisme care coordonează politicile băncilor centrale, aparent diferite.

Marea majoritate a oamenilor nu au nicio idee de unde vin banii. Aproape toți banii din lume intră în circulație prin bănci private, care fac împrumuturi de bani inexistenți. Deci banii apar ca datorie chiar de la început, deoarece sunt introduși în circulație de bănci, prin emiterea unui împrumut sau credit. Astfel, băncile (controlate de aceiași oameni) au un control complet asupra cantității de bani din circulație. Iar banii din circulație decid dacă se înregistrează progres sau regres economic. Nu oamenii care se hotărăsc brusc să nu mai muncească sau să nu mai cumpere locuințe și diverse obiecte sunt cauza regresului economic. Această situație apare arunci când nu mai sunt destule unități de schimb (bani) în circulație, pentru a genera activitate economică, asigura locuri de muncă și venit. Cine controlează câți bani sunt în circulație? Băncile Iluminaților.

Iată un rezumat al „ciclului economic” din ultimele secole:

Se dau mai întâi multe împrumuturi la dobânzi mici, pentru a încuraja oamenii să împrumute bani, fapt care crește mult cantitatea de bani din circulație și deci oamenii cheltuiesc mai mult. Se stimulează o creștere a cererii și a producției de produse și se creează mai multe locuri de muncă. Avem o dezvoltare economică. Este interesant că oamenii au tendința să facă mai multe datorii în perioadele de dezvoltare, deoarece sunt financiar mai încrezători să împrumute bani pentru o mașină mai mare, o casă mai mare și vacanțe mai scumpe. Firmele împrumută mai mult de la bănci, pentru a cumpăra mai multe mașini, cu scopul de a face față cererii crescânde. Piețele de acțiuni explodează, iar oamenii investesc mai mulți bani în acest cazinou global, făcând chiar împrumuturi, pentru a investi mai mult. În momentul în care acest „boom” ajunge în punctul optim pentru ca înțepătura să aibă un efect puternic, băncile, prin coordonare centrală, încep să scoată bani din circulație. Cresc ratele dobânzii prin Federal Reserve, Banca Angliei și celelalte bănci centrale. Dintr-o dată se retrag foarte mulți bani care au circulat și au cumpărat produse, pentru a plăti ratele mai mari către bănci, iar acestea își schimbă politica, pentru a se asigura că vor face mai puține împrumuturi noi. În cele din urmă, ies mai mulți bani din circulație decât intră și nu există destui bani pentru a cumpăra toate produsele și serviciile disponibile. Oamenii încep să-și piardă slujbele, ceea ce determină declinul economic, deoarece nu mai au banii necesari achizițiilor de mai înainte. Fără locuri de muncă, șomerii își pierd casele, familiile lor se înfometează, iar afacerile dau faliment. Aceste locuințe și afaceri au fost cumpărate cu împrumuturi de bani creați din senin, de la bănci. Astfel, cel împrumutat consimte ca banca să-i ceară locuința și casa drept garanții, pentru cazul în care nu pot returna împrumutul. Criza creata de bănci le dă dreptul să confiște adevăratele valori – case, pământ, afaceri și bunuri – în schimbul împrumutului unor cifre de pe un ecran.

Pe scurt, băncile acordă împrumuturi într-o prima etapă și retrag banii din circulație în a doua etapă, pentru ca împrumuturile să nu poată fi returnate. Aceasta este asigurarea că oamenii pot fi deposedați legal de adevărata lor bogăție. Acesta este „ciclul economic firesc”, prezentat la televizor de „corespondenții economici” abili, în realitate niște ignoranți. Nu este nimic „firesc” în acest ciclu economic, totul este o mare escrocherie. Mai întâi, se aruncă undița, adică perioada de „creștere”, iar apoi se trage în perioada de „depresiune”. Acest ciclul al manipulării este aplicat de sute și mii de ani, de la operațiunile bancare ale Cavalerilor Templieri și chiar din Babilon, până astăzi. Acesta este ciclul care a deturnat adevărata bogăție a lumii în mâinile celor puțini.

Iluminații plănuiesc acum finalizarea controlului rasei umane prin controlul financiar al lumii, aplicat de o bancă centrală mondială și o monedă electronică mondială. Aceasta bancă ar lua toate deciziile financiare cu impact asupra fiecărei țări. Moneda electronică ar aduce sfârșitul fizic al „numerarului” și al tuturor monedelor lumii.

În cursul redactării acestei cărți, ziarul britanic Metro a relatat în numărul din 20 decembrie 2000 că Singapore se îndreaptă spre o societate fără numerar până în 2008. În articolul „Începutul sfârșitului pentru numerar”, ziarul relatează că Singapore (țară controlată de Iluminații britanici) intră în faza „e-bani” și că insista ca fiecare să o folosească. Aceasta presupune ca tranzacțiile financiare să se realizeze prin bani depozitați pe cipuri de computer, iar numerarul ar fi istorie în condițiile în care banii ar putea fi transferați prin impulsuri digitale, cu ajutorul telefoanelor mobile, al computerelor de mână sau chiar al ceasurilor electronice. Acesta este ultimul pas înainte de a se implanta microcipuri fiecărei ființe umane. În acest plan singaporez, cumpărătorii ar putea îndrepta telefonul mobil spre un produs, pentru a înregistra prețul. Telefonul ar verifica pe Internet soldul bancar al cumpărătorului și apoi ar scădea banii din cont, dacă se vrea cumpărarea produsului. Guvernul singaporez spune că astfel se scutește manopera, crește siguranța și se micșorează costurile de transport din cheltuielile emiterii de monedă. Low Siang Kok, director în Consiliul Comisarilor pentru Fondul Monetar din Singapore spunea: „Bancnotele fizice și monedele vor ține de trecut. Nu mai are rost să ne împotrivim tehnologiei. Dacă vreți să dați bani de buzunar copiilor voștri, transferați-i prin telefon. Îi pot folosi pentru autobuz, la cofetărie sau oriunde altundeva”. A făcut apoi o listă lungă a avantajelor unei societăți fără numerar, printre care, siguranța mai mare față de numerar sau cartea de credit.

Mayer Amschel Rothschild, fondatorul dinastiei bancare Rothschild, spunea: „Dați-mi controlul asupra unei monede naționale și nu-mi pasa cine face legile”. Cu cât sunt mai puțini bani fizici, cu atât ai mai mult control asupra sistemului monetar. Iată de ce  a fost introdus Euro în Uniunea Europeană și cresc presiunile asupra Canadei pentru introducerea dolarului american. Acestea sunt jaloane spre moneda mondială. Prin Euro, un grup de bancheri nealeși de la Banca Centrală Europeană din Frankfurt (de unde a început dinastia bancară Rothschild) controlează ratele dobânzii și politica financiară a întregii Europe. A contestat cineva acest lucru? Sau a fost cineva deranjat de acest fapt? Următoarea etapă este crearea Băncii Centrale Mondiale, în care bancherii Iluminați stabilesc ratele dobânzii și politica financiară pentru fiecare țară de pe planetă. Moneda mondială va fi electronică, deoarece ușurează mult controlul oamenilor. Momentan, se poate plăti cu numerar, în cazul în care nu este acceptată cartea de credit. Ce se va întâmpla însă când nu va mai exista numerar, iar calculatorul va refuza cartea de credit sau microcipul, care le-au înlocuit? Nu vei mai avea alte modalități de cumpărare, iar programele care vor accepta cartea ta de credit sau cipul tău vor controla ce, unde, când și dacă poți cumpăra ceva. Când vei cumpăra un produs, se va înregistra locul, ora, produsul și costul. Asta se și urmărește. Astăzi, cantitatea de bani fizici din circulație este doar o parte, în comparație cu impulsurile electronice de pe ecranele de calculator. Și această parte se micșorează tot mai mult.

David Icke - Copiii matricei, Editura Daksha, 2008 (fragment)

David Icke - Agenda de control global (Arena Wembley) (RO)

Inside Job (RO)

Documentarul Inside Job, narat de actorul Matt Damon, oferă cea mai cuprinzătoare analiză a crizei financiare globale începută în 2008. Provocând pagube de peste 20 de triliarde de dolari şi lăsând milioane de oameni fără locuri de muncă şi/sau locuinţă, actuala criză este cea mai profundă de la Marea criză economică din 1929, împingând economia mondială aproape de colaps.

Imperiul financiar Rothschild + VIDEO (RO)

-->

IMPERIUL FINANCIAR ROTHSCHILD

Blazonul familiei

De peste 200 de ani, banca Rothschild este inima finanţelor mondiale. Are o reţea de 40 de birouri, în mai mult de 30 de ţări din Europa, America şi Australia. Edmond de Rothschild (1926-1997) spunea: „Un Rothschild care nu este bogat, evreu, filantrop, bancher şi care nu duce un anume stil de viaţă, nu este un Rothschild”. Istoria este aceeaşi ca a oricărei alte familii de industriaşi din SUA sau din Anglia; numai că trebuie recunoscute împrejurările puţin favorabile în care s-a produs ascensiunea ei. Familia Rothschild, provenind din evrei din Germania, s-a impus încă din secolul al XVI-lea în domeniul bancar şi financiar şi filantropic. La sfârșitul secolului al XIX-lea, a susţinut sionismul, pe care Edmond Rothschild îl explica astfel: „ Un evreu american, care dă bani unui evreu englez, pentru a aduce un evreu polonez în Palestina”.

Fondatorul familiei, „tatăl pieţei financiare internaţionale” - Amschel Mayer Rothschild - s-a născut la 23 februarie 1744 la Frankfurt, ca fiu al lui Moses Amschel Bauer. El a transformat comerţul cu vânzare pe datorie practicat de tatăl său, într-o bancă. Averea lui Mayer a avut ca punct de plecare afacerile acestuia cu aristocratul Guillaume, care moştenise una dintre cele mai uriaşe averi din Europa şi care i-a cerut lui Mayer să i-o gestioneze. De altfel, Guillaume a şi plecat timp de mai mulţi ani într-un fel de exil, având totală încredere în Rothschild.

Amschel avea 7 copii, dintre care 5 erau băieţi. Fiecare dintre ei, cum împlinea 25 de ani, era trimis să înființeze sau să preia conducerea unei filiale a băncii Rothschild din Londra, Paris, Viena, Napoli şi Frankfurt, operă a tatălui lor. Aşa au apărut cele 5 ramuri ale familiei. La 29 septembrie 1822, împăratul Austriei, Franҫois I, îi ridică la rang de baroni pe toţi cei 5 fii ai lui Mayer, astfel încât descendenţii lor pe linie masculină poartă titlul, indiferent de naţionalitate.

În 2005, Mayer a ocupat locul 7 pe lista celor mai influenţi oameni din întreaga istorie, potrivit revistei Forbes, care l-a declarat „tatăl pieţei financiare internaţionale”.

Căsătoriile dintre ramuri au permis familiei să păstreze controlul asupra averii şi să se dezvolte în mai multe domenii ale activităţii bancare, capacitatea lor de a finanţa oferind oportunităţi de investiţii. În secolul XIX au devenit importanţi finanţatori şi acţionari în exploatări miniere şi în căi ferate, două paliere ale dezvoltării industriale din Europa. Schimbările de guverne şi evenimentele politice au jucat, după împrejurări, un rol pozitiv sau negativ asupra averii Rothschild. Revoluţia din 1848, criza din anii ’30 şi apariţia nazismului au marcat serios istoria clanului.

Putere financiară şi politică  

Astăzi, mai există doar ramurile franceză şi engleză ale familiei, celelalte trei - germană, austriacă şi italiană - dispărând. De-a lungul anilor, chiar dacă expansiunea Rothschild era o realitate, a început să apară decalajul dintre ramuri, provocat de viaţa din ce în ce mai decadentă şi plină de snobism şi aroganţă, manifestate de membrii generaţiei a treia de după fondator. Ei şi-au folosit puterea financiară şi politică pentru a-şi învinge concurenţii şi pentru a se instala în noile sectoare industriale create de revoluţia industrială de la mijlocul secolului al XIX-lea.

Crahul din 1929, cu un impact puternic asupra finanţelor, l-a determinat pe baronul Louis von Rothschild să încerce, fără succes, consolidarea Creditanstalt, prin fuziune cu filiala băncii Rothschild. Aşa că în 1938 şi-a abandonat afacerea şi a părăsit Austria. Palatele Rothschild au fost confiscate şi distruse de nazişti. În 1999, guvernul austriac a returnat celebrei familii 250 de opere de artă furate de regimul lui Hitler şi care s-au regăsit în muzeele vieneze. În Italia, odată cu reunificarea ţării din 1861, banca Rothschild s-a închis.

Nici ramura germană n-a fost mai norocoasă. Wilhelm Carl von Rothschild (1828-1901) a fost ultimul bancher al familiei la Frankfurt. Instalat la Londra, Nathan Mayer Rothschild (1777-1836), fondator al băncii londoneze, ar fi făcut avere fiind informat înaintea tuturor, printr-un porumbel voiajor, de victoria englezilor de la Waterloo, ceea ce i-a permis speculaţii financiare avantajoase. Aceasta, pentru că avusese inspiraţia de a finanţa campania ducelui de Wellington împotriva lui Napoleon.

Două titluri de nobleţe au fost create pentru a-i răsplăti pe membrii familiei Rothschild: baronet şi baron. Lionel de Rothschild (1808-1879) va finanţa guvernul britanic în participarea la lucrările de la canalul Suez şi se va lansa în dezvoltarea căilor ferate din Franţa. Fiul său, Alfred, va conduce 20 de ani banca londoneză. Fraţii Rothschild au preluat şi controlul companiei miniere spaniole Rio Tinto, devenind acţionari principali ai minelor de diamant din Africa de Sud.

Baronul Guy, patriarhul clanului

În Franţa, James de Rothschild (1792-1868) a instalat prima bancă a familiei, pe strada Laffite din Paris. Mare colecţionar de artă, pasionat de cai, vin şi recepţii filantropice, el a construit castelul De Ferrières. Cu trecerea anilor, familia a trebuit să facă faţă şi antisemitismului, moment gestionat cu mână de fier de baronul Guy de Rothschild. Averea i-a fost confiscată de regimul de la Vichy şi de nemţi. După eliberarea Franţei, banca Rothschild s-a relansat, dar a fost naţionalizată în1981. În aceste condiții, Guy a părăsit Franţa, stabilindu-se o vreme la New York şi acuzându-i pe francezi de antisemitism.

Patriarhul familiei Rothschild, cum era denumit Guy, s-a născut pe 21 mai 1909 şi şi-a petrecut o bună parte din copilărie într-un castel al familiei, atât de somptuos, încât se spune că un monarh european ar fi exclamat: „Un rege nu şi-ar putea permite aşa ceva. Doar un Rothschild poate”. După revenirea la Paris, avea să declare: „M-am dus în America pentru că fusesem expulzat din lumea afacerilor în Franţa. Acum, se ştie că noi contăm la fel de mult ca verii noştri englezi”. Fiul său, David de Rothschild, atunci în vârstă de 39 ani, decide să creeze o nouă bancă la Paris. În 2003, el preia conducerea „NM Rothschild”. Deşi a susţinut o politică de investiţii în companii ca Michelin, De Beers şi IBM, despre baronul de Rothschild s-a spus că a avut marele rol de a prevedea extinderea agresivă a investiţiilor în afara Occidentului, inclusiv exploatările petroliere din Sahara şi cele miniere din Mauritania, la care se adaugă finanţările acordate de Rothschild unor mine de plumb din Peru.

În 1980, familia Rothschild avea în Franţa 2.000 de angajaţi şi controla afaceri cu un profit anual la vremea respectivă de peste 11 miliarde de dolari. În anul 2000, France Telecom primea sfaturi de la Rothschild & Co în achiziţia Orange. Numai din consultanţa financiară, Rothschild a dominat piaţa franceză în perioada respectivă, adunând 17 miliarde de euro din 20 de contracte şi încă 10 miliarde din alte 8 contracte din 2001. Elie Robert deținea 25% din averea familiei.

Anul trecut, celebrul clan Rothschild, a fost de două ori în doliu. După moartea baronului Guy de Rothschild, s-a stins şi baronul Elie Robert de Rothschild (90 de ani). Cunoscut drept unul dintre membrii eminenţi ai ramurii franceze a clanului de mari bancheri, Elie a murit în urma unui atac de cord survenit la o partidă de vânătoare, pe domeniul său de lângă Innsbruck.

Elie a luptat în cel de-Al Doilea Război Mondial în trupele aliaţilor şi, împreună cu regimentul său, Anciens Cuirassiers, a fost capturat de armata germană. A fost dus la Nienburg dar, după ce s-a descoperit că avea planuri de evadare, a fost mutat într-unul din cele mai dure lagăre din Lubeck. Acolo s-a întâlnit cu fratele său, Alain, ambii bucurându-se de şansa de a fi trataţi ca ofiţeri capturaţi, reuşind să scape de lagărele de exterminare.

Revenit în Franţa, a contribuit intens la prosperitatea afacerilor familiei. S-a ocupat de celebrele podgorii Château Lafite Rothschild, care se întind pe 100 de hectare. Baronul Elie Robert a deţinut 25% din capitalul imperiului bancar şi a dirijat reconversia companiei feroviare Paris-Lyon-Marsilia într-un lanţ de hoteluri şi restaurante, înainte de a prelua conducerea podgoriilor din Bordeaux. Expert degustător de vinuri, baronul a înfiinţat Château Lafite Rothschild, în anii ’50.

Un veritabil Rothschild acumulează averi

După 200 de ani de la înființarea dinastiei, Nathaniel Rothschild, 36 de ani, e pe punctul de a deveni cel mai bogat descendent al renumitei familii. Câștigurile obţinute de cel de-al 5-lea baron de Rothschild vor atinge în curând pragul de 1 miliard de dolari. Investiţiile din Ucraina, Europa de Est şi, cel mai important, acţiunile deţinute la Fondul de investiţii Atticus Capital, evaluate la 14 miliarde de euro, îi asigură un loc confortabil între miliardarii lumii.

Asemenea strămoşilor, Nathaniel preferă să fie o prezenţă discretă în viaţa publică. El este principalul consilier al lui Oleg Deripaska, unul dintre cei mai bogaţi oligarhi din Rusia, proprietarul gigantului de aluminiu Rosal, care a fuzionat recent cu alte două grupuri, pentru a crea cea mai mare companie de aluminiu la nivel mondial.

Şi, ca un Rothschild veritabil, lui Nathaniel îi place să trăiască viaţa la maximum: schior pasionat, își are reședința principală în Klosters, Elveţia, şi foloseşte avionul personal pentru a ajunge la celelalte locuinţe din Paris, Moscova, Londra, New York, Grecia. Se întâlnește cu actriţe celebre şi fotomodele, este membru al Brookings Institution, organizația de cercetare din Washington, şi bea vinuri doar din podgoriile Rothschild.

„A face parte din familie înseamnă mult. Nat ştie că-şi va îndeplini misiunea de baron Rothschild doar dacă va acumula mari averi”, spune Jeffrey Leeds, un apropiat al lui. De altfel, povara de a fi urmaşul dinastiei Rothschild e destul de grea. În 1996, unuia din nepoţii lui Rothschild, Amschel, 41 de ani, i s-a cerut să conducă banca familiei din Londra. A fost găsit spânzurat în camera de hotel. Patru ani mai târziu, Raphael de Rothschild moare pe o stradă din New York, din cauza unei supradoze de heroină.

Regulile lui Amschel Mayer de Rothschild

- Toate posturile importante trebuie să fie ocupate de membri ai familiei.

- Doar bărbaţii au voie să facă afaceri.

- Fiul cel mai mare al celui mai mare fiu este şeful familiei.

- Pentru ca averea să rămână în familie, membrii trebuie încurajaţi să se căsătorească între ei, fiind acceptate căsătoriile între veri primari sau secundari.

- Amschel a precizat în testament: „Niciodată să nu fie făcut un inventar public de către tribunale sau oricine altcineva, al averii mele. Interzic publicarea oricărei evaluări a moştenirii mele”.

Legende

Illuminati. Încă înainte de Dan Brown şi „Codul lui da Vinci” se specula că familia Rothschild ar fi înfiinţat şi finanţat organizaţia, pentru a proteja „sângele divin”, ai cărui descendenţi erau.

Al Doilea Război Mondial. Se spune că ei au sprijinit ascensiunea naziştilor, pentru a putea justifica ulterior apariţia statului Israel.

Aurul. O cunoscută teorie arată că preţul mondial al aurului la Bursa aurului de la Londra este stabilit de Casa Rothschild. Cert este că la ceremonia anunţării cotaţiei zilnice participă şi astăzi un membru al familiei.

Stăpânii lumii. Printr-o reţea complexă, cu rădăcini sioniste, familia Rothschild controlează şi astăzi finanţele mondiale prin Federal Reserve, Bank of England și FMI.

Averea. Ultimul, dar nu și cel din urmă mit, spune că membrii familiei Rothschild ar fi chiar mult mai bogaţi decât par. Bazându-se pe ultima evaluare a averii din secolul al XIX-lea, s-a calculat, folosindu-se diferite ritmuri de creştere (orice membru adaugă ceva, nu consumă), că bogăţia familiei ar fi în prezent între 1,4 şi 100 de trilioane de dolari. 

Pentru mai multe informații pe acest subiect, citiți și postarea noastră anterioară  „David Icke - Sionismul Rothschild” aici: http://frumoasaverde.blogspot.ro/2012/05/familia-rothschild-documentar.html

Bancherul (The Banker) (RO)

CÂTEVA DINTRE PROPRIETĂȚILE FAMILIEI ROTHSCHILD

Castelul Ferrière - Bordeaux, Franța

Castelul Les Fontaines - Chantilly, Franța

Conacul Waddeston - Anglia

Casa Halton - Anglia

Casa Exbury - Anglia

Castelul Rothschild - Waidhofen an der Ibbs, Austria

-->