Se afișează postările cu eticheta Știință. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Știință. Afișați toate postările

joi, 16 februarie 2017

Nu crede tot ce vezi pe Facebook + VIDEO




NU CREDE TOT CE VEZI PE FACEBOOK

Filip Truță

Trump a câștigat în mod surprinzător alegerile din Statele Unite. Analizele post-factum arată că a fost ajutat, într-o măsură considerabilă, de știri false, distribuite online. În special pe Facebook. Problema nu ține atât de canalul de distribuție, cât de audiență. Oamenii s-au obișnuit să digere informații fără să le filtreze. Dacă se derulează cu o minimă coerență în feed, sunt consumate ca fiind adevărate. Și dăm like și share la foc automat, fără să ne gândim la ramificațiile pe care le producem. Am dat recent peste un asemenea exemplu de manipulare a informației, care poate păcăli până și o minte analitică. Exemplul nu este de natură politică, ci mai degrabă științifică, filozofică chiar. Dar vom vedea cum și de ce intră, până la urmă, în aceeași oală. A se nota că nu facem prea multe afirmații categorice. Haideți să vedem clipul, după care pregătiți-vă să vă doară capul un pic...

luni, 9 ianuarie 2017

Cimatica - nimic nu e ce pare a fi + documentar (RO)




CIMATICA – NIMIC NU E CE PARE A FI

Noi nu suntem ființe umane care trăiesc o experiență spirituală, ci ființe spirituale care trăiesc o experiență umană. Pierre Teilhard de Chardin

Ca să înțelegem cum funcționează realitatea la nivelele ei fundamentale, trebuie să studiem mai întâi relația dintre tărâmul fizic și cel metafizic și să înțelegem cum lucrează acestea. Trebuie, de asemenea, să studiem mecanica, pentru că aceasta se află în spatele energiei, pe care o organizează în coduri, modele și structuri, permițându-i să se manifeste în lucrurile materiale. Dar înainte de a analiza felul în care conștiința și gândul pot să creeze și să schimbe realitatea, să vedem ce sunt conștiința și gândul.

sâmbătă, 24 septembrie 2016

Cutremurul pe înțelesul tuturor




CUTREMURUL PE ÎNȚELESUL TUTUROR

Dacă am compara Pământul cu un măr, atunci scoarța terestră ar fi coaja mărului, numai că mult mai groasă, sub continente ea putând ajunge până la 40 de km, iar sub mări și oceane până la 8 km. Sub scoarță se află cel mai gros strat al Pământului, numit manta, care măsoară 2.900 km. Roca din care este alcătuită mantaua Pământului este parțial topită și, evident, foarte fierbinte. Sub manta se află nucleul Pământului, care este format dintr-o parte interioară și una exterioară. Nucleul exterior este format din rocă lichidă și are o grosime de 2.200 km. Nucleul interior este format preponderent din nichel și fier și are un diametru de 2.500 km. În interiorul Pământului sunt temperaturi de peste 5.000°C. Nu vă întrebați cum au determinat specialiștii toate aceste adâncimi și temperaturi. Eu zic să-i credem pe cuvânt și să citim mai departe.

vineri, 26 august 2016

Interviu cu Nikola Tesla + VIDEO (RO)




INTERVIU CU NIKOLA TESLA
REALIZAT PENTRU REVISTA „IMMORTALITY” ÎN ANUL 1899
 ÎN LABORATORUL SĂU DIN COLORADO SPRINGS

- Domnule Tesla, aţi dobândit gloria omului care a studiat procesele cosmice. Cine sunteţi dv. domnule Tesla?

- Este o întrebare corectă, domnule Smith, şi o să încerc să vă lămuresc.

- Se spune că sunteţi din țara numită Croaţia, anume din regiunea Lika, unde, împreună cu oamenii, cresc copacii, pietrele şi cerul înstelat. Se spune că satul dv. natal poartă numele unei flori de munte, iar casa în care v-aţi născut se află lângă pădure și biserică.

- E adevărat. Sunt mândru de originea mea sârbă şi de țara mea, Croația.


- Futuriştii spun că secolele XX şi XXI s-au născut în capul lui Nikola Tesla. Ei salută conversia câmpului magnetic şi aduc ode motorului cu inducție. Creatorul lor a fost numit vânătorul care a prins în plasa lui lumina din adâncimile pământului şi războinicul care a capturat focul din cer. Că este părintele curentului alternativ, care va face ca fizica şi chimia să domine jumătate din lume. Industriașii îl va proclama sfântul lor suprem. În laboratorul lui Nikola Tesla a fost prima dată desfăcut un atom și a fost creată o armă care provoacă vibraţii seismice. Acolo au fost descoperite raze cosmice negre. Cinci rase i se vor închina în templul viitorului, pentru că le-a arătat un mare secret: că elementele lui Empedocle pot fi impregnate cu forţele vieţii din eter.

miercuri, 1 iunie 2016

Energia pentru toți + VIDEO (RO)




ENERGIA PENTRU TOŢI

Cătălin Dan Cârnaru

«Scriu această carte pentru toţi tinerii din şcolile ţării cărora continuă să li se spună că un motor magnetic sau o turbină autonomă cu absorbţie este o utopie şi nu va funcţiona, pentru că încalcă toate legile fizicii. Nu-i adevărat, nu încalcă niciuna. Scriu această carte pentru tinerii cărora li se predă doar o parte din fizică, o parte din istorie, o parte din limba natală, o parte din tot. Acea parte care-i face sclavii unui stabiliment învechit şi înrăit. Scriu această carte pentru toţi tinerii din ţara asta cărora continuă să nu li se spună în şcoli că primul zbor a fost efectuat de un român, că prima rachetă în trepte a fost inventată de un român, că primul stilou a fost inventat de un român, că prima şi singura baterie nemuritoare din lume a fost inventată de un român, că rucsacul zburător şi aerodina lenticulară au fost inventate de nişte români, că aparatul de radio, becul, razele X și întreaga civilizaţie electrică a fost inventată şi i-o datorăm unui român. Scriu această carte pentru tinerii români cărora nu li se spune în şcoală cine a fost Tesla şi că el a fost de fapt un român.

Scriu această carte pentru tinerii cărora continuă să li se ţină secret adevărurile „revoluţiei” şi faptul că drepturile lor înseamnă obligaţii din partea statului. Scriu această carte pentru miile de familii răspândite pe tot cuprinsul ţării în sate neelectrificate şi pentru primarii acestora. Scriu această carte pentru milioanele de meseriaşi ajunşi şomeri după jefuirea mijloacelor de producţie ale poporului român, și care ar da orice să-și mai poată exercita meseria şi nu mai au unde. Scriu această carte pentru meseriaşii care sunt obligaţi să plece din ţara lor ca să-şi poată întreţine familiile. Scriu această carte pentru toţi şoferii care au dreptul să ştie că un motor magnetic, unul electric, sau o turbină autonomă cu absorbţie este un motor mai ieftin, mai simplu, mai uşor, mai bun şi mai puternic decât poluatorul de sub capota maşinii lor. Scriu această carte pentru toţi cei care s-au săturat să primească lună de lună în cutia de scrisori facturi la energie care depăşesc cu mult veniturile familiei. Scriu această carte pentru toţi românii care au dreptul să ştie şi cărora li se refuză acest drept. Scriu această carte pentru toţi fraţii mei de neam. 

M-am născut în 1964 şi am copilărit în perioada de plin avânt al „societăţii socialiste multilateral dezvoltate”. Am trecut prin cel mai sănătos şi mai competitiv sistem de învăţământ care poate exista. De mic copil am fost firav, deşi sănătos tun. În toată viaţa mea am stat  în spital numai de două ori, totalizând cam trei luni. Timp suficient pentru a nu uita faptul că eu și părinţii mei nu a trebuit să scoatem nici măcar un bănuţ din buzunar pentru a plăti vreunul din serviciile medicale. Atât ei cât şi eu eram salariaţi, şi asta însemna de fapt servicii medicale gratuite, la standardele cele mai bune de la data respectivă.

Am început ciclul şcolar fără a fi trecut în întregime prin cel preşcolar. Asta nu a făcut să fiu mai tâmpit ca ceilalţi copii de seama mea, aşa cum se acreditează azi ideea că dacă un copil nu trece prin ciclul preşcolar va fi mai limitat mintal. Totul e de fapt o mare afacere. Să mai scoată unii nişte bani de pe urma noastră, a „prostimii”. Staţi liniştiţi, copilul dumneavoastră nu va fi cu nimic mai prejos decât ceilalţi în clasa I, dacă nu va fi trecut printr-o grădiniţă.

Am pornit în clasa I la o școală mică dintr-un orăşel situat în cea mai mare schelă petrolieră din ţară. N-au cumpărat părinţii mei niciun manual şi n-au plătit nicio taxă la şcoală. Iar totalul banilor daţi anual pe uniforma şcolară şi pe rechizite era de cca 150 lei, din care uniforma completă (pantalon, haină, două cămăşi, cravata, costum de trening tenişi şi pantofi) era cam 120 iar restul era reprezentat de caiete, culori, acuarele, cerneală, stilou, sugativă şi coperte pentru caiete, cărţi și ghiozdan. Distanţa de la blocul unde locuiam şi până la şcoală o făceam zilnic cu autobuzul, pe care cheltuiam - n-am să uit niciodată - 90 de bani la trei zile! Biletul era 15 bani. La trei zile odată mama îmi punea în mânuţă o bancnotă de 1 leu. Tatăl meu avea pe atunci salariul de 1700 lei. Deci, pentru că biletul meu de autobuz într-o lună costa doar 9 lei (deci 0,5 % din salariul lui) nici nu se punea problema de abonament, de altfel dacă nu mă înşel, nici nu existau abonamente pe vremea aceea, decât pentru cursele între localităţi, şi nici atunci acesta nu depăşea 1-2% din salariul aşa zis minim.

Vă întrebaţi probabil de ce dau aceste amănunte financiare. Poate părea irelevant, dar oricât ar fi de surprinzător, ele au legătură cu subiectul cărţii de faţă, au legătură cu cele ce le-am spus în primele rânduri. Aşa că fiţi vă rog, îngăduitori şi acordaţi atenţie şi acestor amănunte.

În acea perioadă am petrecut mult timp alergând pe dealuri printre sonde, sau pe râul care străbate localitatea, cu praştia în mână, ca orice copil care se respecta. Prin clasa a II-a sau a III-a am intrat la „Casa pionierilor”, la cercul de aeromodele. Îmi amintesc şi acum cât de mândru am fost când am venit prima oară acasă cu un mic aeromodel simplu, din balsa şi carton, făcut cu mâinile mele. Mai târziu, după plecarea din localitate, aveam să mai frecventez cercul de electrotehnică şi cel de taxidermie. Erau foarte bune cercurile aplicative din cadrul caselor pionierilor, căci dezvoltau aptitudini tehnice şi nu numai şi dădeau o mai justă înţelegere cunoştinţelor teoretice învăţate în şcoală. În plus, toate şcolile aveau ateliere de lăcătuşărie sau de tâmplărie prin care treceau toţi elevii şcolii timp de doi-trei ani. Copiii de azi, din păcate, fie prin sărăcirea programelor şcolare, fie prin desfiinţarea cluburilor şcolare sau a cercurilor din aceste cluburi, cresc mari fără a şti să ţină un patent în mână, fără a avea un minim de cunoştinţe şi îndemânări strict necesare în viaţă. Asta face din ei nişte oameni cu două mâini stângi şi, ce-i mai grav, cu jumătate de creier.

Sumele cheltuite de părinţi pentru această educaţie extraşcolară a odraslelor lor erau într-adevăr modice. Mai târziu, prin clasa a patra, am părăsit localitatea mutându-ne în reşedinţa de judeţ. Tatăl meu schimbându-şi locul de muncă, a primit în chiar momentul semnării fişei de transfer şi casă nouă (adică i s-au înmânat cheile casei înainte de a părăsi localitatea). Şi să nu credeţi că s-a întâmplat asta pentru că ar fi fost cine ştie ce boss. Era un simplu meseriaş, bun în meseria lui, dar oricum, doar un meseriaş. Şi de-a lungul întregii mele copilării tatăl meu a schimbat locul de muncă şi implicit localitatea de reşedinţă de mai multe ori. De fiecare dată cheile casei le primea odată cu semnarea fişei de transfer. Apropo! Nu v-aţi întrebat de ce legea privind transferul în  interesul serviciului a fost abrogată printre primele, la fel cum şi cea privind averile ilicite. Dar aşa era pe atunci societatea, întocmită corect, funcţionând corect. În prezent mi s-a reproşat de multe ori că fug de muncă pentru că am refuzat locuri de muncă ce mi se ofereau în alte localităţi (chiar alte judeţe) fără însă a mi se asigura cazare. Unde să lucrez? La „Popleaca” din Cluj, locuind unde? Pe stradă? Aceasta e pur şi simplu o insultă.

Mai târziu, elev fiind încă în ciclul primar, am făcut câteva vacanţe ca participant la expediţii pioniereşti. Fiecare expediţie însemna un traseu prin ţară. Grupul de 15-20 elevi era însoţit de unul, doi profesori, cu cortul, cu rucsac în spinare pe jos, cu maşina sau cu trenul, o lună. În ce priveşte trenul, un bilet într-un circuit prin toată ţara nu costa niciodată mai mult de 200-300 lei (adică un 10-15 % dintr-un salariu). Şi învăţai să te descurci în natură, să întinzi un cort, să faci un foc, să găteşti, să iubeşti şi să respecţi natura. Expediţii pioniereşti! Nici eu şi nici cei de generaţia mea n-am plecat vreodată pe munte fără echipament adecvat. Tinerii de azi pleacă pe munte în costum de plajă şi mor pe capete. Şi apoi au tupeul să învinovăţească autorităţile. Într-o oarecare măsură acestea chiar sunt vinovate. Unde-i învăţământul sănătos care pregăteşte un tânăr să facă faţă vieţii, sub toate aspectele ei?!

Există o serie întreagă de discipline educative care au fost eliminate din învăţământ - şi credeţi-mă că nu întâmplător. Tinerii de azi nu mai studiază ştiinţe politice, politică economică, protecţia muncii, dreptul muncii, normarea muncii, protecţia împotriva incendiilor şi calamităţilor, ecologie etc. Iar multe din cele care au rămas au fost drastic reduse. Cei din generaţia mea ştiau că un sac de azotat de amoniu, în condiţiile amestecului cu o hidrocarbură şi expus unei temperaturi ridicate, este o bombă. Tinerii de azi habar n-au aceste lucruri, cei mai mulţi nici măcar nu ştiu că azotatul de amoniu e un îngrăşământ agricol comun.

Tinerii de azi cred că numai ei au obligaţii. Nu ştiu, căci nu li se predă în şcoli faptul că şi statul are nişte obligaţii faţă de ei. Nu le spune nimeni că dreptul la muncă, la un acoperiş deasupra capului este de fapt o obligaţie a statului faţă de ei. Nu trebuie să le dea statul o casă, dar trebuie să menţină o societate sănătoasă capabilă să asigure acest drept cetăţenilor săi. Nu le spune nimeni că dreptul lor la muncă e obligaţia statului de a crea locuri de muncă.

Şi ne mai mirăm că s-a ajuns ca tinerii din ziua de azi să fie exploataţi ilegal şi inuman de către tot felul de angajatori capitalişti veroşi. Iar numărul accidentelor de muncă creşte de la an la an. Pentru că un tânăr azi, nu numai că nu ştie care-i sunt drepturile, dar nu ştie nici care-s obligaţiile angajatorului şi, ce e mai rău, nu ştie la ce riscuri majore se expune acceptând o slujbă care nu respectă nici cele mai elementare norme de normare şi protecţie a muncii. Tinerii de azi nu ştiu să recunoască o întreprindere dubioasă, căci nu cunosc bazele unei economii sănătoase.

O întreprindere ca actuala Arctic Găeşti, care sub conducerea unor turci a ajuns să aibă program săptămânal de angajări (miercuri şi vineri şi asta de mai mulţi ani încoace) sare în ochi ca neserioasă oricărui om de vârsta mea, dar nu-i spune nimic unui tânăr de azi. Şi de fapt problema nu e a angajatului, ci a angajatorului care la rândul lui de multe ori e la fel de tânăr şi neştiutor ca cel pe care-l angajează. Și mai grav e că mulţi ştiu ce-i normarea muncii, ştiu ce-i protecţia muncii, ştiu ce proprietăţi fizico chimice şi mecanice au materialele cu care lucrează, dar îi expun intenţionat pe angajaţi riscurilor, din pură lăcomie. Vinovatul principal? Statul, cu tot ce implică acest termen. Să nu credeţi că statul nu ştie! Pur şi simplu nu-i pasă. I se impune să nu-i pese. Căci astăzi nu mai suntem într-o societate socialistă multilateral dezvoltată. De fapt ce înseamnă asta? Nu am să intru în amănunte ştiinţifice. Am să vă spun doar câteva date trăite de mine însumi.

V-am spus deja că familia mea s-a mutat de mai multe ori în decursul copilăriei mele. Ajuns în reşedinţa de judeţ în 1974, ne-am instalat într-unui din cele câteva blocuri cu 10 etaje care erau la data respectivă. Până am terminat eu clasa a 8-a (adică în patru ani) numai în cartierul meu se dăduseră în folosinţă aproape 100 blocuri, jumătate fiind de 10 etaje - şi localitatea are 12 cartiere. Confortul nu era cu nimic mai prejos ca cel de azi. Oare cum a fost posibil? Am mai spus. O societate sănătoasă, corect întocmită, funcţionând normal.

Construcţia unui bloc angrenează o întreagă industrie pe orizontală. În acea perioadă, în afară de faptul că în fiecare localitate mai răsărită din ţară se dădeau în folosinţă lunar până la 10 blocuri de locuinţe, s-au construit marile obiective industriale şi economice ale ţării: combinatele siderurgice, combinatele petrochimice (acestea aveau o asemenea capacitate de prelucrare încât n-ar mai fi fost nevoie de niciun combinat petrochimic în toată Europa), şantierele navale, (România avea a doua flotă de pescadoare din lume) metroul din Bucureşti, Canalul Dunăre Marea Neagră, Casa Poporului, precum şi toate marile centrale energetice termo şi hidro, în frunte cu Porţile de Fier I şi II.

Tot în acea perioadă, în agricultură s-au creat reţele de irigaţii, care acopereau tot necesarul de irigat. În silvicultură, pentru fiecare arbore doborât se plantau trei sau patru, (prin anii 80 România avea 6.337.000 ha fond forestier iar la începuturile anilor ‘90, undeva spre 8 milioane). Şi rog să nu mi se reproşeze că acestea ar fi propagandă, pentru că am lucrat în acea perioadă atât în agricultură, cât şi în silvicultură, şi ulterior în industrie. Încercaţi să aflaţi cât mai e acum fondul forestier real al României! Eram în clasa a 8-a, adică terminam ciclul primar când s-a început la marginea oraşului construcţia unei sere. Până am terminat eu liceul sera deja avea peste 100 ha, iar camioanele făceau coadă la poarta ei (şi cele mai multe aveau numere străine!). Am lucrat în această întreprindere agricolă. Acum nu mai există.

După armată m-am recalificat pădurar. În scurtul timp cât am lucrat pădurar, ceva mai puţin de un an (am plecat din cauza unei hepatite grave) am doborât pentru exploatare 1,5 ha de pădure şi am plantat 70.000 de arbori. Pădurea formată a fost rasă de pe faţa pământului în primăvara lui 1990. Nici până azi n-a fost cineva tras la răspundere pentru asta. După, am lucrat într-o întreprindere de maşini unelte. Lună de lună, în toată perioada cât am lucrat acolo, producţia a fost mai mare cu 15-20% decât planul anunţat la începutul lunii. Şi credeţi-mă, prin natura meseriei şi locului de muncă pot spune că toată această producţie mi-a trecut prin mână mie şi echipei din care făceam parte. Nici acea întreprindere nu mai există.

Tot ce au construit părinţii noştri şi noi, cei de peste 40 de ani, prin sudoarea frunţii, a fost distrus sau furat de nişte tâlhari aserviţi politic sau financiar unor străini. Aşa că nu mai credeţi fraţilor minciunile care vi se spun zi de zi despre acea perioadă. Nici voi, nici nepoţii voştri nu veţi mai ajunge să trăiţi într-o societate atât de corectă şi bine organizată cum a fost aceea. Departe de mine să afirm că era perfectă. Am avut de suferit şi eu, dar comparând societatea aceea cu cea în care trăiesc acum, România era cu adevărat independentă şi multilateral dezvoltată, nu sclavă, ca în ziua de azi. Plăteam toate taxele datorate statului prin oprirea lor pe statul de plată şi ele nu totalizau mai mult de 10% din salariu. Ce procent din salariul vostru se duce azi pe taxe şi cât vă mai rămâne să trăiţi?! Şi pe deasupra, cum sunteţi trataţi de cei cărora le daţi aceşti bani? Şi am să vă pun o întrebare la care să reflectaţi îndelung. Dacă societatea de atunci funcţiona foarte bine cu un total de 10% din salariile forţei de muncă, ca taxe şi impozite, de ce oare societatea de azi nu funcţionează nici cu 100%? Nu oare din cauza faptului că banii aceştia nu ajung de fapt în buzunarele statului, ci în alte buzunare? Iar voi de ce vă lăsaţi tâlhăriţi în halul acesta?

O întrebare simplă: chiar în momentul în care scriu aceste rânduri, datoria externă a României depăşeşte 75 de miliarde de euro, ceea ce înseamnă de multe ori cea mai mare datorie externă pe care a avut-o vreodată înainte de 1989 (cca 11 miliarde dolari). Care conducători or fi mai buni, cei de atunci, cu o societate cât de cât organizată şi care oferea siguranţa zilei de mâine, sau cei de azi, în care ţărişoara noastră e pe butuci, cu o rată a criminalităţii de neînchipuit, cu datorii externe care ne împovărează pentru cel puţin 50 de ani de acum înainte, fără nicio siguranţă a traiului zilnic şi, mai rău, fără siguranţa zilei de mâine? Credeţi-mă, există şi au existat interese puternice pentru distrugerea României. S-a făcut şi continuă să se facă, cu ajutorul unor pigmei politici care distrug moştenirea lăsată de strămoşii noştri şi munca noastă şi a părinţilor noştri.»

Accesați link-urile de mai jos, pentru a descărca și citi în întregime această lucrare de excepție a domnului Cârnaru.


Energia gratuită, nelimitată pentru toți oamenii (RO)



Nikola Tesla și energia liberă



luni, 9 mai 2016

ADN - activare, vindecare și iluminare


ADN - ACTIVARE, VINDECARE ȘI ILUMINARE

Totul este energie. Einstein a stabilit definitiv acest lucru prin faimoasa lui teoremă E=MC², care demonstrează schimbul dintre energie şi materie. În ceea ce priveşte materia, Einstein a remarcat: „Ne-am înşelat cu toţii. Ceea ce credeam a fi materie, nu este decât energie, cu vibraţie suficient de joasă pentru a fi percepută de simţuri. Materia ca atare nici nu există”. Ca argument, acest adevăr validat acum de fizica cuantică era cunoscut de vechii hinduşi atunci când făceau referiri la termenul de maya, însemnând iluzia, deseori confundată cu realitatea. Energia (inclusiv materia) e simplă conştienţă şi invers.

Conceptul că totul este energie sau conştienţă are o legătură directă cu biologia umană. Vechea perspectivă materialistă, care priveşte corpul uman ca pe o maşinărie ce funcţionează pe bază de energie, dar are o existenţă cumva separată de ea, cedează teren evidenţei de necontestat că suntem şi manifestări ale energiei conştiente. Modelul holografic descrie aşa-zisul univers fizic ca o interferenţă a frecvenţelor electromagnetice, care au ca rezultat proiecţia iluziilor şovăielnice pe care le avem despre noi şi univers. În una dintre cărţile clasice despre vindecarea energetică, Medicina vibraţională, dr. Richard Gerber concluzionează că materia, inclusiv celula umană, este de fapt „lumină solidificată”. Cercetătorul de frunte în domeniul vindecării, dr. Leonard Horowitz, ajunge exact la aceeaşi concluzie, afirmând fără echivoc în cartea ADN - piraţii spiralei secrete că oamenii sunt „lumină cristalizată şi precipitată”. Demonstraţia sa vine în acord nu numai cu modelul holografic şi cercetările recente ruseşti despre energia de torsiune, dar şi cu descoperirile fizicii cuantice, care au demonstrat că lumina (la fel ca şi ADN-ul) are capacitatea de a transporta şi memora date.

Lumina ca informaţie este o noţiune veche, inclusă în diferite modele ale geometriei sacre. Unii au sugerat că îngerii, adesea descrişi ca mesageri divini, sunt în realitate unghiuri sau raze de lumină care convertesc informaţia în „inspiraţie” provenită de la o sursă celestă. Această concepţie, extinsă asupra luminii ca formă de conştienţă, stă la baza viziunii toltece asupra lumii a lui Don Miguel Ruiz, doctor în medicină, şaman şi autor al best-seller-ului Cele patru convenţii.

Noi cercetări în neurologie indică faptul că fenomenala capacitate a creierului uman, operând chiar și sub 10% din capacitate, este o rezultantă nu numai a biochimiei, ci şi a impresionantei abilităţi de a funcţiona ca o arhivă holografică de stocat date şi ca sistem de redare (unitate de hard) ce utilizează diferite unghiuri de lumină pentru a citi informaţia (software). Acest lucru atrage după sine analogia dintre creierul uman şi un biocomputer holografic super-sofisticat, care operează pe baza frecvenţelor electromagnetice, demonstrând funcţionarea similară a ADN-ului. Se consideră astfel că biologia umană are o natură electromagnetică. După cum a observat dr. Deepak Chopra, celulele umane, departe de fi simple recipiente funcţionale, ele sunt câmpuri electromagnetice saturate, cu posibilităţi şi potenţial.

Frecvenţele electromagnetice pot fi observate clar în aura umană. În prezent, este general acceptat faptul că oamenii posedă o aură detectabilă. Cu câțiva zeci de ani în urmă, fotografia Kirlian a surprins în jurul corpului un halou iridiscent. Recent, dr. Valerie Hunt, profesoară la Universitatea UCLA şi autoare a cărţii Mintea infinită, certifică faptul că ştiinţa vibraţiilor conştienţei a măsurat efectiv aura umană cu un aparat EEG. 

La începutul secolului XX s-a emis teoria despre compunerea aurei din diferite benzi de frecvenţă electromagnetică, numite câmpuri aurice, care guvernează aspectele distincte ale biologiei, psihologiei şi spiritualităţii umane. Fiecărui câmp electromagnetic îi corespunde o dimensiune specifică, cu care se află în interacţiune. Ansamblul câmpurilor electromagnetice poate fi asemănat cu o matrice geometrică, un fel de „scară a lui Iacob” ce permite accesul către domenii de frecvenţă din ce în ce mai subtile. Această lărgire a percepţiei până la cuprinderea întregului spectru al câmpurilor aurice şi al chakrelor corespondente este ceea ce înseamnă a deveni „multidimensionali”.

Conform lui Gregg Braden în cartea Codul lui Dumnezeu, străvechiul nume ebraic din 4 litere pentru Dumnezeu reprezintă de fapt codul ADN bazat pe compoziţia chimică a codului genetic. „Aplicând această descoperire limbajului vieţii, scrie Braden, simbolurile elementelor familiare hidrogen, azot, oxigen şi carbon pot fi înlocuite cu literele cheie, codul vieții fiind astfel transformat în cuvintele unui mesaj etern, citit în felul următor: Dumnezeul/Etern din corp. Dacă Dumnezeu se află într-adevăr în corp, iar din perspectivă evoluţionistă conştiinţa şi fiziologia sunt interdependente, atunci trebuie să ţinem cont că această conştienţă divină este accesibilă fizic.

Unul dintre aspectele şocante ale ADN-ului este procentul mic de 10% (sau de 3%, după unii), activ la majoritatea oamenilor. Restul a fost etichetat de ştiinţă ca „deşeu”. E interesant faptul că acest procent activ de maximum 10% este egal cu procentul în care ne utilizăm capacitatea creierului. Şi mai incitant este că, potrivit unui recent model ştiinţific, teoria string-urilor, mai puţin de 10% din materia universului este vizibilă. Celelalte 90 de procente sunt numite „materie întunecată”, care ar putea foarte bine să existe în alte dimensiuni.

E oare posibil ca porţiunea de „deşeu” din ADN să conţină un potenţial transformator? Ar putea el să activeze cumva partea nefolosită a creierelor noastre? E posibil ca această activare a creierului să realizeze deşteptarea facultăţilor noastre de percepţie divină, îngăduindu-ne să avansăm pe scara multidimensională a câmpurilor noastre electromagnetice, având experienţa procentului invizibil de 90% din Univers? Potrivit preceptului validat de timp „precum sus, așa și jos”, trezirea acestor facultăţi în tot mai mulţi oameni, în special în copiii cu înzestrări deosebite, ar putea avea vreo legătură cu intensificarea super-luminii emanate din Centrul Galactic? Mulţi cred că răspunsul la aceste întrebări este un DA categoric. Potrivit autorului William Henry, „Fizicienii au convenit că un ocean vast de chintesenţe, invizibil telescoapelor noastre, înconjoară galaxiile vizibile. Dacă au dreptate, această materie întunecată, care se compune din ceea ce noi credem că se află departe, în spaţiu este prezentă şi aici, printre noi, iar aceasta atrage după sine presupunerea că o parte de 9/10 din noi reprezintă o necunoscută.

Braden, care şi-a început cariera ca geolog, a fost unul dintre primii observatori ai comunităţii ştiinţifice care a teoretizat (pe baza schimbărilor observabile) că planetei noastre îi creşte frecvenţa vibraţională, care va activa în final potenţialul adormit al ADN-ului. După cum a arătat în cartea sa, Trezirea la punctul zero, această activare evolutivă sau iniţiere colectivă se referă la creşterea frecvenţei vibraţiei armonice a Pământului, cunoscută sub numele de frecvenţa Schumann. Deşi este un subiect controversat în lumea ştiinţifică, unii cercetători cred că un anume aspect înalt vibraţional al Pământului se află în continuă evoluţie. Probabil că noi date vor ajuta la înţelegerea colectivă a acestor aspecte. Braden argumentează faptul că ipotetica creştere a frecvenţei, care s-ar putea să aibă legătură cu densitatea sau strălucirea „informaţiei luminoase” derivată din intensa activitate celestă, va avea ca rezultat formarea de noi combinaţii de aminoacizi şi, în esenţă, de noi combinaţii ADN. Din perspectiva geneticii, pare hazardată afirmaţia că specia umană evoluează într-o formă nouă. Nu e nici pe departe ciudat, cum ar părea la prima vedere, dacă ţinem cont de capacitatea de învăţare şi de adaptabilitatea spectaculoasă a ADN-ului. În unele cazuri recente, sintagma biologie cuantică a apărut ca reacţie la evidenţierea, chipurile tăinuită, a dovezilor despre activarea celui de-al treilea strat de ADN uman, sub formă de triplu helix.

Referitor la posibilitatea apariţiei unui nou genotip uman, Judith Bluestone Polich scrie în Reîntoarcerea copiilor luminii despre „codurile pentru trezirea moştenirii noastre ancestrale – adică a luminii interioare – ce zac undeva ascunse în structura ADN-ului: „Noua conştienţă colectivă evoluează o dată cu revenirea individuală a memoriei despre fiinţele care suntem. De îndată ce această revizuire va atinge masa critică, se va declanşa un salt cuantic evolutiv al noii specii umane, care este îndelung aşteptată şi înzestra - specia umană spirituală, cunoscută de civilizaţiile ancestrale sub numele de copii ai luminii”.

Referitor la subiectul apariţiei unui nou genotip uman, Bluestone Polich scrie: „Codurile trezirii la moştenirea noastră ancestrală – cu alte cuvinte, lumina interioară – ar putea fi ascunse în interiorul structurii ADN-ului”. Noua conştienţă se naşte pe măsură ce indivizii îşi recapătă amintirea despre fiinţa pe care o reprezintă. O dată cu atingerea nivelului critic al masei revizioniştilor, se va declanşa un salt evolutiv cuantic al speciei umane, ducând la apariţia mult-aşteptatului şi înzestratului model de uman spiritual, amintit de culturile antice drept copilul luminii.

Toate fiinţele vii emit lumină. Anticipând ultimele cercetări ruseşti din domeniul „geneticii undelor”, în 1920, un alt om de ştiinţă rus, Alexander Gurvich, a lansat în premieră conceptul de emisie a frecvenţelor de lumină prin intermediul „razelor mitogene” din celulele umane. Cam în aceeaşi perioadă, în Germania, Marco Bischof a publicat un material convingător, intitulat Biofotonii - lumina din celulele noastre. Prin 1974, teoria biofotonilor, emisă de savantul german Fritz-Albert Popp (biofizician la Universitatea Marburg) a confirmat ipoteza despre mitogenie, demonstrând că ADN-ul generează bioluminiscenţă. Teoria lui Popp a fost confirmată de Herbert Froelich şi de laureatul Nobel Ilya Prigogine.

În cercurile de biologie se acordă tot mai multă atenţie sistemului numit „comunicaţie cu lumină biofotonică”, esenţial în multe dintre procesele de autoreglare specifice organismelor vii. Holograma celulară corespondentă a sistemului nervos, această reţea de comunicaţie sofisticată care utilizează lumina la transferul de date, operează mult mai rapid decât sistemul nervos fizic și poate fi considerată un biocomputer cuantic în timp real (execută mai multe task-uri paralele în acelaşi timp), ceea ce permite stabilirea unei interfeţe electromagnetice directe cu mediul ambiant al individului.

Teoria rezonanţei morfice emisă de biologul Rupert Sheldrake referitor la bioluminiscenţa celulară sugerează că acest fenomen este atât personalizat, cât şi transpersonal. Cu alte cuvinte, se pare că nu doar individul uman este implantat cu receptori şi emiţători ADN, ci întreaga noastră specie este, din punct de vedere morfogenetic, organizată sub formă de reţea, exact la fel cum celulele individuale formează o entitate biologică mai extinsă - umanitatea. Această aserţiune a fost dezvoltată de o echipă de cercetători ruşi din domeniului geneticii, condusă de dr. Peter Gariaev, ale cărei descoperiri nu fac doar analogia dintre ADN şi un biocomputer holografic, ci se referă direct la un „internet biologic”, care leagă toate fiinţele umane. Multe dintre tradiţiile înţelepciunii antice se bazează pe concepte similare de percepţie a universului ca pe o fiinţă globală, inteligentă, asemănătoare unui organism biologic.

„Învăţăturile orientale ne spun că lumina vie este codificată în interiorul formei noastre”, afirmă Polich. „Conceptul străvechi despre macrocosmos văzut ca un microcosmos ne spune că lumina divină înaltă este reflectată în corpul uman. Cu alte cuvinte, umanul spiritual are codificat în sine o amprentă genetică divină”. Acest model divin, pe care Polich îl numea Adam Kadmon, potrivit tradiţiei cabalei, se mai numeşte şi corp de lumină. Corpul de lumină nu este un concept ezoteric, ci o realitate biologică, ce a dat naştere noii biochimii spirituale şi geneticii care admite încorporarea luminii depline, conştienţei unitare, la nivelul fiecărei celule a corpului.

Corpul de lumină începe să se manifeste atunci când codurile adormite ale ADN-ului sunt reactivate de energiile de torsiune, în special de undele sonore şi luminoase de vibraţie înaltă, astfel încât celulele noastre încep să recunoască lumina ca pe o sursă de energie şi s-o metabolizeze, asemenea plantelor în procesul de fotosinteză. Printre multe alte avantaje, această evoluţie celulară este responsabilă de creşterea semnificativă a metabolismului celular, ajutând la detoxifiere, rehidratare şi, în ultimă instanţă, la regenerarea corpului. În acest proces de transformare profundă, cristalele lichide din celule evoluează de la structura primitivă, cubică sau hexagonală, din ţesuturile umane obişnuite, la ceea ce am numit tetrahedroane stelare. Această modificare structurală este extrem de consecventă. Unghiurile legăturilor hidrogenate din moleculele de apă se măresc şi devin tetrahedroane intercalate, astfel încât ele pot susţine mai multă lumină sau energie fotonică, rezultată parţial din însăşi expansionarea legăturilor hidrogenate. Aceste structuri, ce formează o matrice lichidă a noului sânge şi ţesuturi, seamănă cu steaua tridimensională a lui David sau cu merkabele moleculare.

Merkabah este un vechi concept din cabală, care înseamnă „vehicul de lumină”. Acest lucru explică confuzia creată adesea în jurul conceptului merkabah, considerată a fi un fel de navetă spaţială. Ironia face ca merkabah să fie într-adevăr o formă de vehicul spaţial, însă este vorba despre corpul individual de lumină, activat genetic. După Barbara Marciniak, merkabah simbolizează fiinţa umană complet eliberată. Corpul de lumină este corpul care a trecut prin mutaţia totală a speciei. El poate jongla cu realităţile prin schimbarea perspectivei de conştienţă, la fel cum sunt schimbate canalele TV cu telecomanda. Similar, Taschira Tachi-ren, în lucrarea Ce este corpul de lumină, descrie merkabah ca pe o structură cristalină luminoasă, ce permite transcenderea spaţiului, timpului, dimensiunilor şi integrarea lor în totalitatea sinelui”.

Corpul de lumină rezultă din şi operează prin întruparea luminii sau a conştienţei înalte. El reprezintă rezultatul natural al evoluţiei spre iluminare, care are loc, după multe indicii, la scară planetară. Din această perspectivă, poate că nu există un fenomen de ascensiune, ci mai curând o descindere a luminii în formă fizică. Corpul de lumină poate fi literalmente acea navetă spaţială care ne permite călătoria spre stele. Tachi-ren vede evoluţia corpului de lumină ca pe un element în cadrul unui proces mult mai extins, prin care toate planurile şi dimensiunile revin înapoi la sursa acestui univers, iar acesta, la rândul lui, se contopeşte cu alte sisteme-sursă şi tot aşa, până la contopirea lor în Unic. Oricum am defini reîntoarcerea acasă, corpul de lumină este vehiculul care duce acolo.



vineri, 6 mai 2016

Biologia iluminării + documentar (RO)




BIOLOGIA ILUMINĂRII


Evoluţia de la conştienţa umană la cea divină implică existenţa dualităţii moştenire karmică/boală, la nivel celular şi atomic. Multe dintre miile de referiri la aşa-zisele vindecări miraculoase demonstrează impactul conştienţei asupra stării de bine fizic, emoţional, mental şi spiritual. Medicina care tratează ansamblul minte-corp, fiind suficient de validată pentru a fi predată în şcolile actuale de medicină, oferă dovezi suplimentare despre abilitatea noastră de a ne vindeca singuri. Mergând mai departe, cercetările biologului molecular Bruce Lipton arată faptul că oamenii îşi pot modifica singuri ADN-ul şi pot depăşi riscul unor boli incurabile prin simpla modificare a stării de conştienţă.

Deepak Chopra a remarcat că „există o profundă asemănare între gând şi foton”. Un foton este o particulă sau o cuantă de energie sau radiaţie electromagnetică. El presupune că există o legătură între gând şi lumină. În multe dintre tradiţiile şamanice, gândul (intenţia) este considerat o formă sau o funcţie a luminii de dimensiune înaltă. Mintea este „o energie a iluminării, generatoare de impuls pentru apariţia unei idei sau forme gând ce se transmite sau recepţionează” scria Alice Bailey. Energia minţii poate materializa pe baza unei raze de lumină. Urmărind firul acestei raţiuni, ne putem imagina că suntem nu doar „lumină condensată în forme” (pentru a-l cita pe dr. Richard Gerber) ci şi „forme-gând materializate”.

A privi corpul uman ca pe o formă-gând condensată în materie pare bizar la prima vedere dar, într-o ultimă analiză, ajunge să fie profund înălţător. Specialişti în fizica cuantică au demonstrat în repetate rânduri că un savant influenţează rezultatul unui experiment prin simpla lui observare, constatare unanim acceptată de comunităţile ştiinţifice sub numele de Principiul Heisenberg al incertitudinii. Şi mai uimitoare este descoperirea care revoluţionează o paradigmă, scoţând în evidenţă dualitatea particulă-undă: probabilitatea ca un om de ştiinţă să creeze efectiv particulele cuantice observate, care în stadiul preexistent observării păreau să existe doar sub formă ondulatorie. Din această informaţie transpare un adevăr fundamental: conştienţa creează. Ca fiinţe umane dăruite cu liber arbitru, ne putem folosi puterea conştienţei pentru a ne re-crea realitatea cu un corp, minte şi spirit eliberate de boală, dar fără a ne limita la atât. Am subliniat cuvântul a re-crea deoarece, în mod evident, deja suntem locuitorii unei creaţii. Lumea, aşa cum o cunoaştem, se bazează pe o conştienţă duală, care se consideră separată de rest, inclusiv de întreg sau de Mintea lui Dumnezeu, cea care a dat naştere universului atât de des experimentat de oameni sub forma unui câmp de bătălie dintre bine şi rău, lumină şi întuneric, greşit şi corect, noi şi ceilalţi.

Dualitatea nu este însă o simplă filozofie; este şi o stare fizică de bine. Atomii care stau la baza alcătuirii celulelor noastre sunt încărcaţi cu sarcini pozitive şi negative, a căror opoziţie susţine structurile anumitor forme de viaţă. Bruce Lipton a ales fraza „biologia conştienţei” pentru a sintetiza ideea revoluţionară că organismele vii, inclusiv oamenii, ar fi de fapt forme-gând maleabile şi nu doar formaţiuni apărute empiric. Cu alte cuvinte, dintr-o perspectivă cuantică, noi suntem în esenţă nişte unde a căror coerenţă generează particule printr-un act de conştienţă. Modificându-ne nivelul de conştienţă, ne schimbăm atât forma, cât şi funcţiile fizice.

Vindecarea presupune refacerea întregului. Vindecarea duce la unitate şi iluminare şi implică o acordare care în acest context ar trebui citită ca „menită întregirii”. Într-o lume în care gândul creează şi biologia este un produs al conştienţei (şi nu invers) mintea capătă puterea de a crea o nouă biologie, una care nu se mai bazează pe dualitate, ci pe principiile unităţii şi armoniei.

Iluminarea înseamnă înălţarea conştiinţei şi umplerea cu lumină a sufletului, până la punctul de a deveni lumina însăşi. Adevărata iluminare urmează calea măiestriei individuale conştiente care, prin definiţie, are ca rezultat crearea unui corp de lumină stabilizat. Corpul de lumină sau corpul sufletesc este un vehicul fizic echilibrat şi armonios „trinitar”, care a depăşit dualitatea, karma şi boala de la nivelele celulare şi atomice. Putem conceptualiza actuala tranziţie evolutivă a ADN-ului speciei noastre ca pe o trecere de la „sistemul de operare” în cod binar la unul „trinitar” bazat pe energetica unui tetrahedron triplu suprapus. Am putea merge chiar mai departe, afirmând că oamenii evoluează de la biologie la „triologie”. În această perspectivă, este foarte interesant faptul că unele comunităţi ştiinţifice alternative au făcut aluzii referitoare la cercetări asupra spiralei a treia din ADN, a cărei activare a fost observată la mulţi oameni.

Un mod de a înţelege metamorfozarea unei fiziologii unificate pe bază de lumină este observarea particulei cuantice cunoscută sub numele de pozitronium. Acesta este compus dintr-un electron cu sarcină negativă şi un pozitron cu sarcină pozitivă. Pozitronul este un exemplu perfect de dualitate. El oferă un minunat exemplu de creaţie a corpului de lumină. De vreme ce electronii şi pozitronii sunt particule de semn opus, după combinarea lor în pozitronium se anulează imediat reciproc şi se divid în două cuante de lumină (fotoni). Astfel, dintr-un dualism preexistent e creat un al treilea element, stabil şi unificat, care nu este nici pozitiv nici negativ.

Electronul fiind unitatea de bază a activării, adică a vieţii, declanşează transmutarea pozitronului, adică karma. Contrar concepţiei populare, karma n-are nimic de-a face cu pedeapsa şi răsplata. Există ca o componentă a sistemului de operare binar, specific universului nostru holografic, cu scopul de a ne învăţa responsabilitatea pentru propriile creaţii - iar totalitatea lucrurilor a căror experienţă o trăim sunt propriile noastre creaţii. Dacă creaţiile ajung să fie discordante în raport cu Sursa, ele se manifestă sub forma dizarmoniei numită boală. Este un proces care se aplică nu numai indivizilor, ci şi unor întregi civilizaţii. În ambele cazuri, boala, considerată a fi o criză, serveşte simultan ca stimul pentru transformare şi transcendenţă.

Pe măsură ce ne ridicăm nivelul de conştienţă şi ne activăm corpul de lumină, realizăm că suntem propriii creatori, creaţi sau autocreaţi după chipul şi asemănarea unicului Creator. Într-adevăr, deoarece într-o hologramă partea conţine întregul, noi suntem unicul Creator. Învăţând această lecţie, ne întoarcem la unitatea de conştienţă, stăpânind fizicalitatea. Cu alte cuvinte, realizăm iluminarea o dată cu descinderea luminii sufletului într-un corp sufletesc sau divin, vindecat de dualitate şi eliberat din ciclul instrucţiei karmice.

În zilele noastre există diferite tehnici de înlesnire a adaptării la noi forme de gândire şi la structurile biologice corespondente lor, denumite „forme-gând”. De-a lungul secolelor, au fost dezvoltate mai multe modalităţi de a ajuta evoluţia omului spiritual (Potirul sacru – Holy Grail) care există în fiecare din noi sub formă de potenţial genetic. Un exemplu excelent din antichitate este alchimia. Etimologic, termenul provine din limba arabă – al khame (întunecimea) şi poate fi definit ca ştiinţa de a crea lumină din întuneric. Scopul real al alchimiei nu este de a transforma plumbul în aur, ci biologia umană într-o fiziologie a luminii de aur. Cu alte cuvinte, obiectivul primordial al alchimiei este iluminarea bio-spirituală sau crearea a ceea ce s-a numit corp de lumină. În ultima vreme apar tot mai multe tehnici pentru activarea corpului de lumină.

După cum arată Gregg Braden în Codul lui Dumnezeu, ADN-ul, prin natura lui preponderent sacră, poate constitui un principiu unificator pentru umanitate, capabil să aducă pace şi armonie unei populaţii planetare ce trebuie să decidă între a sucomba în faţa crizei sau a accepta ocazia unei schimbări, anume că ne putem activa ADN-ul pentru a ne extinde perspectivele asupra lumii, iar în acest proces, evoluţia unei biologii fondate pe o conştienţă unitară este un adevărat dar divin la o răscruce istorică în care, pentru a o cita pe Barbara M. Hubbard, „trebuie să alegem între o evoluţie conştientă şi dispariţia, prin folosirea greşită a puterilor noastre”.

Metoda regeneticii tratează un set de trei activări integrate ale ADN-ului care formează împreună precondiţionarea ener-genetică pentru evoluţia corpului de lumină. Prima, potenţarea, activează ADN-ul pentru a recabla câmpurile electromagnetice ale corpului, resetând tiparul bioenergetic uman sub forma unui circuit infinit, bazat pe numărul alchimic transformator 8. ADN-ul a fost comparat cu o antenă de legătură a umanităţii cu Sursa, a cărei capacitate de recepţie poate fi ecranată de toxicitate şi traume. Potenţarea activează ADN-ul, pentru a declanşa eliminarea acestei toxicităţi şi traume, stabilind o conexiune mai clară, printr-o mai bună rezonanţă cu frecvenţa iubirii necondiţionate, emanată sub forma unor spirale de sunet şi intenţie (lumină) emanate din dimensiunile înalte ale Soarelui vindecător din Centrul galactic. Potenţarea acordează ADN-ul la energia primară de torsiune a Sursei.

Ca investigator al mitologiei, William Henry ne aminteşte că „Soarele vindecător răsare în noi numai atunci când ne aliniem în echilibru cu energiile sale... Concepând prezenţa acestor energii vindecătoare ne putem acorda la ele. Putem realiza orice concepem”. Aş mai adăuga că plasarea noastră în echilibru cu Soarele vindecător nu se poate face doar prin simpla contemplare interioară, ci mai întâi şi mai ales prin adoptarea unei atitudini de iubire necondiţionată.

Boala prin care mi-a fost inspirată metoda regeneticii are legătură cu sindromul oboselii cronice, sensibilitatea la chimicale şi fibromialgia, şi a fost agravată de toxicitate şi traume în urma unei serii de hepatite şi vaccinuri contra febrei galbene primite în primăvara anului 1995. După ani de suferinţă şi de testare a unor terapii costisitoare şi ineficiente, ideea salvatoare mi-a venit după ce am realizat că dac-aş putea cumva să mă resetez la nivel genetic, simptomele debilităţii s-ar putea rezolva de la sine. M-am trezit urmând calea aceasta după lectura unei cărţi tulburătoare a lui Leonard Horowitz, Virusuri emergente. Bazându-şi afirmaţiile pe cercetări meticuloase, dr. Horowitz demonstrează că vaccinurile sunt cauza principală a unei varietăţi de boli autoimune, printre care şi SIDA. În lucrarea Coduri vindecătoare pentru apocalipsa biologică, în care tema principală este utilizarea sunetului în vindecarea corpului fizic, prin restaurarea integrităţii sale genetice, el descrie semnificaţia războiului rece biologic organizat de instituţiile medicale împotriva unei populaţii ignorante în acest domeniu.

Sunetele speciale pentru restaurarea integrităţii genetice derivă din străvechea scală de solfegii. Această scală primară de 6 note, „pierdută” în mod dubios de Biserica Romană în secolul al XVII-lea, pe timpul papei Ioan, a fost recent redescoperită de dr. Joseph Puleo, după cum a descris-o în Coduri vindecătoare. Aici trebuie să subliniez faptul că toate cele trei activări ale ADN–ului din cadrul metodei regeneticii utilizează scala de solfegii, despre care unii cred că este setul sacru de şase note, cu ajutorul căruia a modelat Creatorul lumea în tot atâtea zile. Metoda potenţării utilizează mai ales nota „mi”, cu frecvenţa de 528 Hz, folosită la repararea unor defecte genetice de unii specialişti de vârf din domeniul biologiei moleculare.

După ce i-am descoperit pe Horowitz şi Puleo, am mai avut norocul să dau peste o altă carte, care m-a ajutat să realizez scopul covârşitor al potenţialului uman: Şarpele cosmic şi originile cunoaşterii, scrisă de antropologul francez, Jeremy Narby. Şarpele cosmic este o explorare a ADN–ului din perspectivă şamanică, și arată modul în care poate fi utilizat sunetul la stimularea unui mecanism genetic de autoregenerare. Intrigat şi suficient de disperat pentru a mă cufunda în acest subiect, am aflat că puterea sunetului de a activa ADN–ul a fost recent demonstrată de grupul lui Gariaev din Rusia. Dr. Peter Gariaev şi echipa lui strălucită de geneticieni şi lingvişti au dovedit că ADN-ul deteriorat poate fi vindecat fără divizarea fizică a genelor, prin simpla lor imersare într-un mediu de unde radio-luminoase, codificate după modelul frecvenţelor limbajului uman. Potrivit cercetărilor lui Gariaev, ADN-ul nu este doar un simplu ansamblu de proteine, deoarece el stochează şi comunică date într-o manieră fără îndoială lingvistică. Echipa sa a descoperit că, din motive practice, alcătuirea codului genetic conţinut de ADN-ul rezidual sau potenţial este similară cu regulile de bază ale limbajelor umane. Pentru a dovedi acest fapt, au fost comparate sintaxele, semantica şi gramatica dintre aceste limbaje şi ADN. S-a descoperit că secvenţele alcaline ale ADN-ului potenţial imită îndeaproape regulile comunicării lingvistice. Acest lucru sugerează că multe limbaje umane nu au apărut aleatoriu, după cum se crede, ci reflectă similarităţile noastre genetice. Completate de revoluţionara descoperire a lui Gregg Braden, anume că numele lui Dumnezeu scris în ebraica veche este alcătuit exact din literele elementelor chimice care alcătuiesc codul ADN - hidrogen, azot, oxigen şi carbon, cercetările lui Gariaev dau odată în plus un suport ştiinţific afirmaţiei biblice că la început a fost CUVÂNTUL!

Gariaev şi colegii săi s-au mai ocupat şi de comportamentul electromagnetic neobişnuit al ADN-ului. Ei au ajuns la concluzia că cromozomii vii funcţionează ca nişte biocomputere holografice, alimentate de propria radiaţie laser a ADN-ului. Echipa lui Gariaev a modulat anumite frecvenţe lingvistice printr-un laser. Cu ajutorul acestei tehnologii de modulare a limbajului codurilor în unde radio-luminoase s-a observat că ele erau capabile nu doar să vindece cromozomii deterioraţi, ci şi să regenereze glandele endocrine la animale, să stimuleze refacerea danturii la oamenii adulţi şi chiar să realizeze cu succes transmutaţii genetice. Uimitor, rezultatele lor erau similare cu cele obţinute de dr. Yu Dzang Kangeng, primul care a folosit energia de torsiune pentru a alcătui o hartă a secvenţelor ADN ale organismelor. Codificând undele radio-luminoase după modelul frecvenţelor limbajelor umane în scopul rescrierii ADN-ului, spre deosebire de manipularea genetică, echipa lui Gariaev a transformat literalmente, în condiţii de laborator, embrioni de broască în embrioni sănătoşi de salamandre. În felul acesta, s-a obţinut o metamorfoză lipsită de efecte secundare, specifice manipulării genelor izolate.

Horowitz ne atenţionează că „natura arbitrară şi riscantă a metodei divizării genelor a fost, din nefericire, ascunsă publicului”. În terapia genetică, cercetătorii nu pot prevedea cu exactitate comportamentul unui anumit cromozom într-o genă modificată, existând riscul mărit de a disturba alte expresii genetice şi funcţii celulare”. Comparaţi cu modificarea organică a expresiilor genetice, care se poate realiza prin simpla aplicare a vibraţiei şi limbajului (sau a sunetului, intenţiei sau cuvintelor) asupra ADN-ului. Experimentul istoric a lui Gariaev în embriogeneză arată imensul impact a ceea ce mulţi numesc „genetica undelor”, un domeniu care, spre deosebire de propaganda şi dogma actuală a biologiei moleculare, are evident un impact mai important asupra originii speciilor decât biochimia. Maeştri spirituali au insistat mereu asupra „potenţării” prin limbaj a codului nostru genetic, de unde şi efectele vindecătoare ale rugăciunii, hipnozei, afirmaţiilor şi mantrelor. Din fericire, cercetările lui Gariaev au demonstrat pe deplin credibilitatea ştiinţifică a acestor fenomene. Cu cât este mai evoluată conştienţa individuală a vindecătorului, cu atât se reduce nevoia de mijloace mecanice.

Cheia iluminării rezidă în conştienţa umană şi nu în tehnologie. Încrederea într-o forţă exterioară nouă care să ne vindece sau să ne refacă „întregul” reprezintă în cel mai bun caz cedarea puterii personale, iar în cel mai rău caz adorarea unui zeu fals. Într-un articol parţial inspirat de metoda regeneticii intitulat „Regăsirea Sfântului Gral”, psihologii Barry şi Jane Weinhold au vehiculat cu ardoare această idee, scriind despre ceea ce numesc ei „calea tehnologiei”, opusă „căii naturii”: „Noi n-avem nimic contra tehnologiei ca atare şi credem că anumite dispozitive sunt utile pe post de factori declanşatori ai progresului. Tehnologia poate fi de folos numai dacă este creată de minţi conectate la inimi, și nu constituie în sine un instrument propice dezvoltării unei vieţi spirituale autentice. Tehnologia lipsită de conexiuni sufleteşti şi spirituale rămâne doar o cutie care ar putea da pe dinafară la un moment dat”. Dacă tehnologia devine o cale exclusivă, va încuraja dependenţa, deoarece implică nevoia oamenilor de a se baza pe un mijloc tehnic care să le deschidă orizonturile de percepţie. În loc de a da puterea iniţiaţilor angajaţi pe calea întoarcerii la Sursă prin folosirea unor unelte primitive adaptate mediului natural, calea tehnologiei va sfârşi cel mai probabil prin a lua puterea oamenilor şi a le încuraja co-dependenţa spirituală.

Cercetările lui Gariaev relevă implicaţiile mult mai extinse ale puterii nelimitate de vindecare, bazată pe conştienţa genetică umană. Echipa cercetătorilor ruşi a descoperit cum ADN-ul activat prin intermediului undelor poate manipula matricea spaţiului, producând mici găuri de vierme de natură sub-cuantică. Acestea, activate de ADN, ale căror semnături energetice sunt similare celor descoperite în culoarele Einstein-Rosen din vecinătatea găurilor negre, sunt conexiuni create între diferite zone ale multiversului, prin care pot fi transmise informaţiile în afara continuumului spaţio-temporal. Potenţialul ADN, care reglează funcţiile de auto-organizare trans-dimensionale (epigenetice), atrage prin magnetizare aceşti curenţi non-localizaţi de informaţie, iar apoi îi transmite conştienţei noastre. Grazyna Fosar şi Franz Bludorf, autorii unei excelente sinteze asupra descoperirilor lui Gariaev, intitulată Vernetzte Intelligenz (inteligenţă de tip reţea), prezintă procesul de transfer de date numit hipercomunicaţie, arătând că acesta este experimentat adesea sub formă de intuiţie sau inspiraţie.

După Fosar și Bludorf, o dată cu declanşarea hipercomunicaţiei, la nivelul ADN-ului poate fi observat un fenomen extraordinar. Ei au relatat cum Gariaev a iradiat o mostră de ADN cu o rază laser până la apariţia unui model în formă de undă pe ecranul monitorului. După extragerea mostrei ADN, modelul său electromagnetic a rămas intact. Mai multe experiențe de verificare au stabilit că timp de până la 30 de zile forma de undă continua să fie emisă de mostra absentă, menţinându-şi aparent nederanjate câmpurile energetice, care făceau ca lumina să se rotească de la sine în spirale, sub forma dublului helix îndepărtat din camera de păstrare. De atunci, acest fenomen non-localizat de curbare a luminii, datorat energiei de torsiune, a ajuns faimos sub numele de „efectul de ADN fantomă”. S-a emis teoria că undele de torsiune din afara zonei spaţio-temporale continuă să pătrundă prin găurile de vierme, activate chiar şi după îndepărtarea fizică a ADN-ului sursă. Activarea ADN, fie de la distanţă, fie prin altă metodă, poate fi astfel explicată ca transferul ener-genetic de conştienţă creativă universală, sub formă de unde de torsiune, ce stimulează rearanjarea transpozonilor din ADN activ în ADN potenţial. În schimb, ADN-ul potenţial influenţează câmpurile bioenergetice, care la rândul lor vor modifica metabolismul şi replicarea celulelor, înlesnind procesul de vindecare. Acelaşi proces al activării ADN-ului, care încurajează vindecarea prin aducerea de mai multă lumină de torsiune în celule, avansează prin definiţie ideea de iluminare. 

„Majoritatea oamenilor tind să creadă că ADN-ul creează un câmp de energie fantomă, iar acel câmp este cumva doar umbra ADN-ului”, scrie autorul şi cercetătorul ştiinţific David Wilcock, care propune o reinterpretare fascinantă: „Cred că unda este premergătoare ADN-ului. Singura explicaţie logică este aceea că energia ADN-ului fantomă este de fapt creatoarea ADN-ului. De vreme ce s-a arătat că această energie eterică de torsiune a pătruns în toată galaxia, oriunde există materii care dau naştere vieţii, curenţii subtili, spiralaţi de presiune ai acestei energii vor agrega moleculele de ADN în existenţă”.

Pe lângă propriile cercetări, intuiţia m-a condus spre teoria că o combinaţie potrivită de sunete, special acordată la câmpul electromagnetic al corpului, poate atrage un flux de energie de torsiune capabil să elimine toxinele unui vaccin şi trauma de la nivel genetic şi să recalibreze funcţionarea câmpului bioenergetic la o vibraţie mai înaltă. Am ajuns să concep câmpul electromagnetic ca pe un tipar ener-genetic individual care, prin acest proces, poate fi nu doar resetat ca o siguranţă arsă, ci şi transmutat. Am numit această abordare a activării ADN-ului metoda regeneticii, după ce remodelarea potenţării electromagnetice mi-a rezolvat boala cronică şi am început să dezvolt alte activări ADN. Avantajul suplimentar al potenţării este susţinerea iluminării prin iniţierea activării corpului de lumină.


Controlul minții asupra materiei (RO)


Avertisment!

Frumoasa Verde” este un blog de cultură generală, care cuprinde teme din toate domeniile vieții. Articolele din domeniul sănătății sunt alcătuite sau preluate cu grijă, din surse considerate de noi respectabile, dar nu se constituie în sfaturi medicale autorizate.