Sucurile de fructe și legume - beneficii pentru sănătate

SUCURILE DE FRUCTE ȘI LEGUME
– BENEFICII PENTRU SĂNĂTATE –

Datorită conținutului lor bogat în aminoacizi, săruri minerale, enzime și vitamine, sucurile de fructe și legume ajută la regenerarea organismului. Aceasta, bineînțeles, cu condiția să fie proaspete, crude și fără conservanți. Sucurile se beau imediat ce au fost preparate și nu se păstrează niciodată de la o zi la alta. Fructele sau legumele cu coajă, înainte de a fi stoarse, vor fi bine spălate cu apă rece și tăiate în felii subțiri.

Aparatul cu ajutorul căruia putem prepara sucuri de fructe și legume de calitate este, desigur, storcătorul electric. În lipsa acestuia, mai ales pentru legume, iar dintre fructe, în special pentru mere, putem folosi răzătoarea metalică, urmând să obținem sucul prin stoarcere sau presare manuală. Pentru citrice, în special lămâi sau portocale, se poate folosi storcătorul manual de sticlă, plastic sau inox. Sucurile obținute se vor bea cu o jumătate de oră înainte de masă sau la 3 ore după masă. Numai așa vor furniza organismului toate substanțele conținute.

Sucul de ardei gras conține o mare cantitate de siliciu, necesar unghiilor, părului și glandelor sebacee. Ajută la curățarea pielii de petele închise la culoare. Este bun în colici intestinale, crampe, gaze. Devine mai eficient dacă este combinat cu suc de morcov și de spanac, în proporție de 1:2:2. Se bea cu înghițituri mici, cu 30 de minute înainte de masa principală.

Sucul de cartofi conține hidrați de carbon, protide, lipide, săruri minerale, vitamine (B1, B6, C, K). Este hrănitor, diuretic, energizant, cicatrizant, antispasmodic, antiulceros. Este indicat în gastrite, ulcere gastrice și duodenale, diabet, litiază biliară, constipație. Se bea câte 1/2 pahar de 3-4 ori pe zi, timp de o lună, în diabet sau ulcere gastroduodenale. În caz de litiază biliară, obezitate, constipație sau hemoroizi, se bea câte 1/2 pahar, de 1-2 ori pe zi. Dacă nu poate fi suportat simplu, se amestecă cu miere, suc de morcovi, puțin de suc de lămâie sau de cătină.

Sucul de castraveți conține vitaminele A, B, C, oxid de calciu, magneziu, sulf. Este răcoritor, depurativ, diuretic. Se recomandă în stări subfebrile, intoxicații, reumatism sau gută. Fiind cam fad, se poate combina cu suc de țelină, măr sau morcov. Se folosește cu succes în cosmetică, pentru atenuarea ridurilor.

Sucul de ceapă conține vitaminele A, B, C și, săruri minerale. Este un bun stimulent al sistemului nervos și benefic pentru ficat și rinichi. Este un diuretic puternic, antiseptic, antiinfecțios, antisclerotic, antireumatismal. Se utilizează în astenii, surmenaj intelectual, reumatism, afecțiuni respiratorii (guturai, bronșită, astm), gripă, diabet, ateroscleroză, obezitate, impotență, prostatite, edeme. Se poate combina cu puțin suc de țelină sau morcov, sau cu câteva picături de lămâie; se poate bea, de asemenea, diluat cu apă (câte 1/2 pahar de 2 ori pe zi).

Sucul de fasole verde conține vitaminele A, B, C, săruri minerale, oligoelemente, hidrați de carbon. Este diuretic, depurativ, antiinfecțios, tonic hepatic. Se folosește în reumatism, gută, diabet, litiază renală. Se administrează câte 1/2 pahar pe zi.

Sucul de grepfrut conține multe minerale, vitaminele C, B1 B2, și PP, enzime, pectină, acid citric etc. Este aperitiv, tonic, depurativ, antihemoragic. Este indicat în anorexii, dispepsii, oboseală, stări febrile, artrită, afecțiuni pulmonare. Se beau 3 pahare pe zi, înainte cu o jumătate de oră de mesele principale. Se consumă ca atare sau îndulcit cu puțină miere.

Sucul de lămâie conține acid citric, acid malic, glucide, săruri minerale, oligoelemente, vitamine: B1, B2, B3, A, C, PP. Este răcoritor, bactericid, tonic al sistemului nervos, tonic cardiac, diuretic, antireumatismal, antigutos, antiscorbutic, remineralizant, carminativ. Este indicat în infecții diverse, reumatism, gută, ulcere stomacale, obezitate, ateroscleroză, demineralizare, creștere la copii, diaree, dizenterie, paraziți intestinali. Se administrează într-o jumătate de pahar de apă îndulcită, numărul de lămâi stoarse crescând progresiv până la 8 pe zi. După o cură de o lună, numărul de lămâi se consumă descrescător.

Sucul de mere conține zaharoză, celuloză, pectină, săruri minerale, vitaminele B1, PP, A, C. Este diuretic, tonic muscular, antireumatismal răcoritor, antiseptic intestinal, laxativ, depurativ sanguin. Este indicat în astenie fizică și intelectuală, anemie și demineralizare, reumatism, gută, obezitate, stări febrile, gastrită, ulcer gastric, insomnii, cefalee. Sucul de mere este unul dintre cele mai apreciate sucuri pentru toate vârstele. Se beau câte 3-4 pahare pe zi, înainte de masă. Combinat cu celelalte sucuri mai puțin plăcute la gust, le dă o aromă deosebită.

Sucul de orz conține vitamine, enzime, săruri minerale. Comparativ cu alte plante, orzul conține de 250 de ori mai multă vitamină A decât salata, de peste 25 de ori mai mult potasiu decât o banană, de peste 11 ori mai mult calciu decât laptele, de peste 11 ori mai mult fier decât o țelină, de peste 7 ori mai multa vitamina C decât o portocală, de peste 10 ori mai multă vitamină B1 decât spanacul. Este un tonic general și al sistemului nervos, antidiareic. Este indicat în afecțiuni pulmonare, demineralizări, stări febrile, hipotensiune. Se administrează preventiv câte 1-2 cești pe zi, mai ales în combinație cu suc de mere.

Sucul de pere conține acizi, hidrați de carbon, pectină, vitaminele A, B1, B2, PP, C, săruri minerale. Este diuretic, antiputrid, laxativ, calmant al sistemului nervos, răcoritor. Este benefic în reumatism, gută, astenie, surmenaj, TBC, sarcină. Cuprul conținut de pere ajută la crearea enzimelor specifice care acționează ca antioxidanți, neutralizând radicalii liberi. Perele mai conțin și acid hidroxicinamic, care previne cancerul de stomac. Se recomandă 2-3 pahare de suc pe zi, cu 30 min înainte de mese.

Sucul de păpădie este unul dintre cele mai prețioase tonice. Este bogat în săruri minerale (mai ales magneziu și fier) și oligoelemente. Este tonic, aperitiv, depurativ sanguin, diuretic, antiputrid, antiscorbutic. Este indicat în litiaze biliare, reumatism, gută, anemie, astenie, obezitate, hemoroizi, celulită. Se beau 2-3 cești pe zi, înaintea meselor principale. Sucul de păpădie obținut din frunze și rădăcini, combinat cu suc de frunze de gulie, ajută la vindecarea bolilor de oase, întărește coloana vertebrală, previne formarea cariilor.

Sucul de ridiche neagră conține vitaminele B și C. Este colecistochinetic, aperitiv și digestiv, diuretic, antialergic, sedativ nervos. Este indicat în litiaze biliare, colecistite, insuficiență hepatică, afecțiuni pulmonare, bronșite cronice, astm, reumatism, gută, rahitism, alergii, eczeme. Pentru a obține sucul, se folosește ridichea cu tot cu frunze. Se beau 20-50 de grame pe zi, deoarece este foarte puternic. În cazurile de litiază biliară, se beau zilnic 200-400 ml de suc. Se administrează de obicei în combinație cu suc de morcovi, în acest fel ajutând la refacerea mucoaselor din organism.

Sucul de sfeclă roșie conține zaharuri, săruri minerale, oligoelemente, vitamine: A, B, C, PP. Este răcoritor, foarte nutritiv și energetic. Se recomandă în anemii, demineralizare, TBC și chiar și în cancer. Este foarte folositor în caz de gripă. Este contraindicat diabeticilor. Nu este indicat să se consume prea mult suc de sfeclă deodată, deoarece dă stări de vomă și grețuri, ca urmare a efectului de epurare rapidă a substanțelor toxice din ficat. Se recomandă un singur pahar de suc de sfeclă pe zi, băut în trei reprize.

Sucul de spanac conține săruri minerale, oligoelemente, vitamine. Este remineralizant, antianemic, antiscorbutic și tonic cardiac. Este recomandat în anemii, convalescență, scorbut, rahitism, astenie fizică și nervoasă, arsuri. Este foarte bun pentru curățarea întregului tract digestiv. Consumat în cantitate de 500 ml pe zi, a vindecat constipații cronice.

Sucul de varză conține săruri minerale, oligoelemente, vitamine: A, B1, B2, C, PP. Este diuretic și remineralizant. Sucul de varză crudă se recomandă în gastrite, ulcer gastric și duodenal, bronșite, erupții cutanate. Pentru a evita balonările, este bine să se înceapă cu suc de morcov sau de spanac timp de 2-3 săptămâni, după care să se treacă la sucul de varză. Se beau 1-2 pahare de suc de varză pe zi.  

Sucul de țelină conține săruri minerale, oligoelemente, vitamine. Este aperitiv, tonic al sistemului nervos și general, remineralizant, diuretic, depurativ, antireumatismal. Se folosește în inapetență, astenie, surmenaj, convalescență, demineralizare, reumatism, gută, afecțiuni pulmonare, litiază urinară, impotență. Se administrează câte 1-2 lingurițe, de 3 ori pe zi, înainte de mese, sau câte 1/2 pahar pe zi timp de 15-20 de zile, în cure intensive. Deoarece favorizează eliminarea excesului de apă din țesuturi, poate fi de ajutor și în curele de slăbire.

Combinația de sucuri de lămâie, morcov, sfeclă și castraveți ajută la curățirea de toxine a ficatului, rinichilor și vezicii biliare și, în general, a întregului organism. În perioada folosirii acestor sucuri, este indicat să se renunțe la orice fel de carne, la amidon și la zahăr.

Sursa: aici

După cum ați remarcat din articolul de mai sus, sucurile de fructe și legume sunt recomandate în diferite carențe vitaminice sau ca tratament natural în anumite afecțiuni. Nu este însă indicat să renunțați complet la mâncatul fructelor și legumelor întregi, în ideea că așa veți introduce dintr-o dată mai multe vitamine și minerale în organism. De fapt, bând doar sucul, vă privați de multe alte beneficii și mai ales de fibre, care lipsesc din lichidul rezultat prin stoarcere. În plus, riscați să vă îngrășați. De pildă, dacă mâncați un măr, cantitatea de fructoză din el n-are de ce să vă preocupe. Dar dacă beți un pahar de suc rezultat din stoarcerea a 4-5 mere, efectele zahărului din ele asupra glicemiei sunt mult mai mari, deoarece absorbția lui nu mai este atenuată de fibrele conținute de fructul întreg. De aceea, bând suc de fructe în mod curent, vă puteți declanșa probleme similare cu cele ale marilor consumatori de dulciuri – obezitate, diabet. Deci atenție mare! Apelăm la sucuri ca parte a unui tratament temporar, și nu a unei diete zilnice.

Vitaminele și sănătatea celulară + VIDEO (RO)

VITAMINELE ȘI SĂNĂTATEA CELULARĂ

Dr. Matthias Rath

Ne putem lua toate vitaminele necesare din alimente? Nu. Studii independente efectuate în Statele Unite, Canada, Marea Britanie și multe alte țări arată scăderea substanțială a conținutului de elemente nutritive din hrana noastră în ultimele decenii.

Ce este o vitamină? Termenul „vitamină” a fost introdus în anul 1912 de către un om de ştiinţă polonez, Casimir Funk, pentru a descrie substanţele naturale din alimente care sunt esenţiale pentru viaţă. Lucrând asupra simptomelor de beri beri, Funk a sugerat că patru maladii specifice sunt cauzate de deficienţa unor „amine” vitale din dietă: scorbut (pierdere severă de sânge din scurgeri ale vaselor sanguine – o lipsă a vitaminei C), rahitism (înmuierea oaselor – lipsa vitaminei D), pelagra (modificări ale pielii, diaree persistentă, demenţă – lipsa vitaminei B3) şi beri beri (inimă mărită şi slăbită, dureri în membre, slăbiciune musculară – lipsa vitaminei B1).

Astăzi ştim că sunt peste 20 de molecule organice numite vitamine, fiecare având o structură chimică diferită şi un rol diferit în organism. Există două grupuri distincte de vitamine: cele solubile în apă (vitamina C şi toate vitaminele B) care sunt distribuite prin componentele apoase ale celulei; şi cele care sunt solubile în grăsimi (vitaminele A, D, E şi K), care se găsesc în special în compartimentele celulei bogate în grăsimi, cum ar fi membranele. Deși vitaminele sunt critice în susținerea vieții, majoritatea nu sunt produse de organismul nostru.

Este DZR suficientă? Nu. Există multe dovezi care arată că multe vitamine și minerale – când sunt consumate în cantitate mai mare decât Doza Zilnică Recomandată (DZR) – sunt benefice pentru menținerea unei sănătăți optime și prevenirea dezvoltării unor maladii cronice. DZR indică doar cantitatea de vitamine și minerale necesară prevenirii bolilor comune de nutriție (cum ar fi rahitismul sau scorbutul) la o persoană obișnuită. Aceasta nu ia în considerare nevoile metabolice individuale ale unei persoane, determinate la nivel genetic. Nu se iau în considerare nici obiceiurile alimentare ale unei persoane, stilul de viață, starea de sănătate și numeroși alți factori. DZR ignoră, de asemenea, faptul că nutrienții acționează în echipă în organismul nostru, spre deosebire de modul în care o fac substanțele chimice individuale din medicamentele farmaceutice.

Ce este sănătatea celulară? Conceptul de „sănătate celulară” se bazează pe principiul că sănătatea este determinată la nivelul miliardelor de celule care compun corpul uman. Nivelul celular din corp a fost efectiv neglijat de medicina convențională, iar medicii ortodocși ne tratează organele fără să adreseze în mod potrivit stadiul nutrițional al celulelor care le compun. Vitaminele, mineralele, aminoacizii și alți nutrienți esențiali sunt necesari pentru miile de reacții biochimice care au loc continuu în fiecare celulă, iar o deficiență cronică a acestor nutrienți esențiali este cauza cea mai frecventă a disfuncțiilor celulare, și deci a bolilor. Un consum optim de vitamine, minerale, aminoacizi și alți nutrienți esențiali este deci cheia pentru obținerea unei sănătăți optime și prevenirea dezvoltării bolilor cronice. Pentru mai multe informații accesați Fundația sănătății celulare.

Ce este sinergia nutrienților? Conceptul de sinergie a nutrienților maximizează beneficiile pentru sănătate ale micronutrienților datorită descoperirii faptului că ei lucrează cel mai bine „în echipă”. Astfel, nu ingerarea unui singur nutrient asigură sănătatea deplină, ci ingerarea unui spectru complet de micronutrienţi, ca vitamine, minerale, aminoacizi şi elemente trasoare. Eficienţa clinică a acestei abordări a fost confirmată nu doar în multe studii ale noastre, ci şi prin alte cercetări independente. Cercetările asupra sănătăţii celulare se focalizează pe sinergia nutrienţilor ca cea mai eficientă abordare pentru a optimiza metabolismul celular şi a-i restaura echilibrul, şi s-a demonstrat în mod repetat că această abordare este mult mai eficientă decât utilizarea nutrienţilor individuali sau a combinaţiilor lor aleatoare.

Care sunt avantajele abordării sănătății celulare, comparativ cu medicina convențională? Abordarea sănătății celulare se bazează pe descoperirea faptului că sănătatea şi boala nu sunt stabilite la nivelul organelor, ci la nivelul miliardelor de celule care formează aceste organe și al corpului uman în ansamblu. Acest lucru este în contrast total cu abordarea medicinii convenţionale, care divide corpul în diferite discipline şi tratează fiecare organ ca entitate separată. În consecinţă, în medicina convenţională, cardiologul are grijă de inimă, gastroenterologul este specializat pe sistemul digestiv, hepatologul se ocupă de ficat ş.a.m.d. Această abordare ignoră faptul că singurul şi cel mai important motiv pentru o funcţie celulară deficitară – şi deci pentru dezvoltarea unei boli – este lipsa bioenergiei la nivel celular.

Cele mai importante molecule de bioenergie de care are nevoie celula pentru a funcţiona normal sunt biocatalizatorii, molecule mici, care accelerează reacţiile chimice care au loc în celule. Cele mai importante dintre aceste molecule sunt vitaminele, mineralele, elementele trasoare şi anumiţi aminoacizi. Sănătatea celulară este un nou domeniu de cercetare care aplică aceste cunoştinţe pentru prevenirea şi tratarea celor mai comune boli ale zilelor noastre.

Pe de altă parte, medicina cu bază farmaceutică nu tratează rădăcina cauzelor bolilor – deficienţele nutriţionale la nivel celular – ci numai simptomele: analgezice pentru dureri de cap, antiacizi pentru a contracara aciditatea stomacului, medicamente antiinflamatorii pentru artrită etc.

Mai mult, medicina cu bază farmaceutică este extrem de periculoasă. În 1998 de exemplu, Journal of the American Medical Association (Revista Asociaţiei Medicale Americane) a publicat un studiu care estima că în 1994, în jur de 2.216.000 de pacienţi spitalizaţi din SUA au suferit reacţii alergice severe la medicamente (ADR - adverse drug reactions) şi 106.000 au suferit ADR fatale. Acest lucru sugerează faptul că medicamentele pe bază de reţetă administrate în spital de personal medical calificat, în concordanţă cu instrucţiunile producătorului, au fost între locurile 4 şi 6 ale cauzelor mortalităţii în SUA în acel an. Mai recent, analiştii FDA - Food and Drug Administration (Administraţia Alimentelor şi Medicamentelor din SUA) au estimat în 2004 că un singur medicament, Vioxx, a cauzat între 88.000 şi 139.000 infarcturi, dintre care 30-40% au fost fatale, în cei 5 ani cât a fost pe piaţă.

Prin contrast, terapiile naturale, bazate pe principiile sănătăţii celulare, sunt mai sigure decât mâncarea din farfuriile noastre. În atât de mare măsură, încât s-a estimat, pe baza unor date extensive compilate de statisticile guvernului Noii Zeelande, că riscul de a muri ca urmare a ingerării unui supliment vitaminic se situează undeva între riscul de a fi lovit de trăsnet şi riscul de a fi lovit de un meteorit.

Există cercetări ce susţin abordarea sănătăţii celulare? Da! Site-ul web al dr. Rath, Health Foundation include detalii a numeroase Studii Clinice importante care documentează importanţa supremă a micronutrienţilor şi a nutriţiei în menţinerea unei sănătăţi optime. În afară de paginile noastre despre Sănătate Celulară şi Documente OMS, va fi destul de greu să găsiţi o „bibliotecă” mai cuprinzătoare a beneficiilor vitaminelor, micronutrienţilor şi nutriţiei asupra sănătăţii, în lupta împotriva celor mai comune boli ale lumii industrializate şi dezvoltate de astăzi. În documentarea acestor studii şi rapoarte am avut grijă să includem, pe cât posibil, studii ale anilor precedenţi. Am făcut acest lucru pentru a dovedi că o abundenţă de cunoştinţe şi date ştiinţifice asupra sănătăţii naturale au fost disponibile timp de 50, 60, 70 şi chiar 80 de ani.

De ce nu am auzit despre aceste descoperiri revoluţionare până acum? Terapiile bazate pe utilizarea vitaminelor, mineralelor, aminoacizilor şi altor nutrienţi esenţiali naturali nu sunt de interes pentru industria farmaceutică, pentru că ele nu pot fi patentate. Totuşi, medicamentele sintetice produse de industria farmaceutică pot fi patentate şi vânzările farmaceutice globale totale au crescut cu 7% în 2006 pentru a atinge 837 miliarde dolari. Cu alte cuvinte, vânzările totale ale industriei farmaceutice într-un singur an ajung acum la aproape 1 trilion de dolari.

Piaţa de desfacere pentru industria farmaceutică este corpul uman – dar numai atâta timp cât corpul găzduieşte o boală. Astfel, menţinerea şi extinderea bolilor sunt o pre-condiţie pentru creşterea industriei farmaceutice. O strategie cheie pentru a realiza acest scop este dezvoltarea medicamentelor care doar maschează simptomele, evitând tratarea sau eliminarea bolii. Aceasta explică de ce majoritatea medicamentelor comercializate astăzi nu au o eficienţă dovedită şi atacă mai ales simptomele.

În timp ce promovarea şi expansiunea bolilor creşte piaţa investiţiilor industriale farmaceutice, prevenirea şi tratarea cauzelor bolilor scad profitabilitatea pe termen lung; de aceea ele sunt evitate sau chiar obstrucţionate de această industrie. Iar ceea ce este cel mai rău este faptul că eradicarea bolilor este prin natura sa incompatibilă şi diametral opusă intereselor de investiţii ale industriei farmaceutice.

Vitaminele şi alte terapii naturale eficiente care optimizează metabolismul celular ameninţă aşadar „afacerea cu boala” a industriei farmaceutice, pentru că se adresează cauzelor celulare ale celor mai comune boli ale zilelor noastre.

Sursa: http://www4ro.dr-rath-foundation.org/science/faq/faq.html#2

Pentru mai multe informaţii pe această temă, citiți și „Legile industriei farmaceutice”

Vitamina C vă poate salva viața

Filmul relatează povestea incredibilă a unui fermier din Noua Zeelandă, care a revenit la viață datorită administrării unor doze mari de vitamina C. Bineînțeles că aceasta a presupus o bătălie aprigă cu sistemul medical de stat, pe care însă, în cele din urmă, familia pacientului l-a învins.

Tărâțele de grâu - un leac natural pentru o mulțime de boli

TĂRÂȚELE DE GRÂU 
- UN LEAC NATURAL PENTRU O MULȚIME DE BOLI -

Eugen Giurgiu - biochimist

Tărâţele de grâu sunt produse naturale, care se pot folosi în foarte multe cazuri de boală, cu rezultate uimitoare pentru organism. Se cunoaşte faptul că tărâțele opărite amestecate în hrana animalelor le ajută să se îngraşe. Această metodă este folosită de sute de ani în gospodăriile ţărăneşti de la noi din ţară. Cea mai importantă parte a cerealelor se află în tegumentul lor şi în germene, care se regăsesc în tărâţe. Prin cernere sau alte metode, acestea se îndepărtează din făină, astfel încât ele nu mai fac parte din alimentaţia modernă. Cercetările au relevat că cerealele integrale conţin inhibitori de proteaze şi antioxidanţi, care au un rol foarte important în inactivarea substanţelor carcinogene și, în consecință, un regim alimentar bazat pe cereale integrale ajută la vindecarea cancerului. Dar tărâțele sunt benefice în rezolvarea multor alte afecțiuni: colesterol crescut, depuneri de grăsime pe anumite organe, constipație etc. Ca efect general, tărâţele echilibrează funcțiile organismului.

Tărâțele de grâu se pot lua în orice cantitate, dar numai măcinate fin cu râşniţa de cafea. Nu se vor adăuga în alimente și băuturi care au temperaturi mai mari decât cea a corpului. Se pot lua cu apă, ceai sau ca atare, înainte sau după masă, indiferent de perioada zilei. Cel mai bine este să se ia de 3-5 ori pe parcursul unei zile, în cure de lungă durată. De reținut că sunt ideale în regimurile de slăbire, deoarece echilibrează organismul. Dacă se vor consumă suficiente tărâţe de grâu, bine măcinate, organismului nu-i va mai lipsi decât calciul, care poate fi luat din orice legume cu frunze verzi, fructe și semințe (mai ales cele de susan). În acest fel, o persoană poate slăbi fără riscul unui dezechilibru vitaminic și mineral, iar rezultatele vor fi vizibile în scurt timp.

Conţinutul tărâţelor de grâu

Vitamine: beta-carotene, B1, B2, B3, B5, B6, B8, B9, E (alfa-tocoferol, beta-tocoferol).

Aminoacizi: alanină, arginină, acid aspartic, cisteină, acid glutamic, glicină, histidină, leucină, izoleucină, lizină, metionină, fenilalanină, prolină, treonină, triptofan, tirozină, valină. Dacă unul dintre aceşti 18 aminoacizi lipsește din alimentaţie, se produc perturbări mari la nivelul întregului organism, pentru că acesta nu are cum să-l primească altfel decât prin hrană. Or, tărâţele le conţin pe toate, în proporţii judicios dozate și asimilabile de către organism. Aceşti aminoacizi ajută la sinteza proteinelor în corp.

Aminoacizi graşi esenţiali: acid palmitic, stearic, palmitoleic, oleic, linoleic, linolenic.

Carbohidraţi: acid fitic și poliuronic, amidon, celuloză, fructoză, sucroză.

Purine: adenină, guanină.

Fosfolipide: fosfatidilcolină, fosfatidiletanolamină.

Steroli: beta-sitosterol.

Minerale: sodiu, potasiu, magneziu, calciu, mangan, fier, fosfor, cobalt, cupru, zinc, nichel, crom, molibden, fosfor, clor, fluor, iod, bor, seleniu, siliciu.

Proprietăţi medicinale: antimicrobian, antiinflamator, reglator al digestiei, emolient pentru stomac şi intestine, laxativ, nutritiv, reconfortant, remineralizant, tonic general.

Se indică la următoarele afecţiuni: demineralizare, afecţiuni endocrine (reglează glandele datorită conţinutului mare în minerale, aminoacizi şi vitamine), afecţiuni ale ovarelor, prostatei, sânilor etc., adenopatii, anemie, cancer, dermatoze, diabet, epilepsie, obezitate, afecţiuni neuro-musculare, neurologice, cardiace și ale sistemului neurovegetativ, ateroscleroză (în acest caz se ia şi usturoi zilnic), boli digestive, boli de ficat, colită, constipaţie cronică, dispepsie, dureri epigastrice, hemoroizi, meteorism, adenom de prostată, fibrom uterin, impotenţă, prostatită, sterilitate, afecţiuni renale, cistită, retenţie urinară, laringită, rahitism, depresie, nevroză, astenie, sarcină, tumori cu diferite localizări, reumatism, afecţiuni degenerative, convalescenţă.

Tărâțele de grâu sunt de asemenea indicate în majoritatea afecţiunilor denumite cu hipo- sau hiper- adică mai mult sau mai puţin din anumite substanţe, pentru că ele contribuie la reglarea întregului organism.

Administrare

Tărâţele măcinate fin (pentru a fi asimilate mai uşor de către organism) se pot lua aşa cum sunt, în orice cantitate.

- Pulbere de tărâţe, câte 1-2 linguri adăugate în mâncare, de 3-5 ori pe zi.

- Apă de tărâţe (utilă pentru anemii şi boli nervoase). Se pun 3 linguri de tărâţe într-un litru de apă și se lasă de seara până dimineaţa. Se strecoară şi se bea această apă în locul oricărei alte ape, fiind mult îmbogăţită cu vitaminele din complexul B. Îi ajută mai ales pe cei stresați sau cu anumite dereglări la nivelul creierului.

Apa de tărâțe este bună şi pentru cei ce vor să-şi îmbunătăţească memoria, de pildă în preajma examenelor, când o suplimentare cu vitamine este binevenită.

Persoanele în vârstă sau cele care au suferinţe grele, cronice, pot folosi permanent această apă.

Pentru a fi mai plăcută la gust, dar și mai bogată în vitamine, în apa de tărâțe se poate adăuga zeamă de lămâie şi miere. Rețineți că mierea, cu cât este mai proaspătă, cu atât are mai multe proprietăţi medicinale. De asemenea, în loc de pâine, folosiți grâu încolțit; este mult mai sănătos, iar în obezitate, mult mai eficient.

Tărâţele de grâu conţin substanţe care fac digestia rapidă şi uşoară. Puneți pulbere de tărâţe în ciorbe, ceai sau orice alt lichid; important este ca acesta să nu fie la o temperatură mai mare de 40°C, ca să nu distrugeți vitaminele şi enzimele. Ar fi bine ca orice om să consume cel puţin câte 1 linguriţă de tărâțe de grâu de 3 ori pe zi, și nu doar dacă este supraponderal sau bolnav, ci şi când este perfect sănătos, pentru a-și păstra starea de sănătate.

Apă de tărâţe cu pulberi din plante medicinale

La 1 litru de apă de tărâțe, se pot adăuga diferite pulberi de plante medicinale. De pildă:

- Dacă aveţi o dereglare glandulară, puneţi 4 linguriţe de praf de obligeană.

- Dacă sunteți nervos şi agitat, puneți 4 linguriţe de rădăcină de ciuboţica cucului.

- Dacă aveți o infecție, puneți 4-8 linguriţe de praf de cimbru sau flori de gălbenele.

- În afecţiuni cardiace sau venoase, puneți 4 linguriţe de vâsc.

- În lipsa poftei de mâncare, puneți 3-4 linguriţe de praf de ţintaură.

- Pentru afecţiuni renale, puneți 4 linguriţe de osul iepurelui.

- Pentru afecţiuni pancreatice, puneți 4 linguriţe de seminţe măcinate de schinduf.

- Pentru afecţiuni ale ficatului, puneți 4-8 linguriţe de anghinare.

- În anemie, slăbiciune, puneți 4-8 linguriţe fructe măcinate de cătină, coacăz negru sau măceşe.  - În diabet sau afecţiuni digestive cu diaree, puneți 4-8 linguriţe de fructe de afine.

- În cancer, puneți 4-8 linguriţe de fructe de coacăz negru şi 2 linguriţe de coajă de ulm.

- În obezitate, puneți 4-8 linguriţe de fructe de soc.

Se poate face același lucru cu foarte multe alte plante medicinale, în funcţie de afecţiunea care o aveţi. Apa de tărâțe cu adaos de plante medicinale, suc de lămâie și miere după gust se bea zilnic cel puţin o lună de zile (bineînțeles că diabeticii și obezii vor renunța la miere). După o pauză de 7 zile, tratamentul se poate relua. Această băutură plăcută la gust vă va ajuta să vă recăpătaţi starea de sănătate.

Tărâţe cu ceaiuri medicinale. Se face 1 litru de ceai, în funcţie de afecţiunea care o aveţi. După răcire (nu înainte) şi strecurare, se adaugă 5-8 linguri de tărâţe de grâu. Se lasă de seara până dimineaţa, când se strecoară. Opțional, se adaugă suc de lămâie și miere. Se poate consuma zilnic 1 litru din acest ceai îmbogăţit cu apă de tărâţe, timp de 30 zile, după care se face o pauză de 7 zile şi se reia.

Tărâţe, apă şi tincturi. În cazul în care aveţi o anumită afecţiune pentru care se indică un tratament cu tincturi, acestea se pot foarte bine amesteca cu apă de tărâţe. La un litru de apă de tărâțe se adaugă 4 linguriţe de tinctură. Se agită bine înainte de a se lua. În acest fel, tratamentul va fi mult mai eficient, datorită substanţelor care sunt conţinute de tărâţele de grâu.

Constipaţie. Multe persoane suferă de constipaţie cronică. La 1 litru de apă, se pun 5-8 linguri de tărâţe de grâu şi 6-8 prune uscate şi mărunţite, sau 4 linguriţe de stafide mărunţite. Se lasă de seara până dimineaţa, când se strecoară prin tifon şi se consumă acest lichid în cursul zilei. Este un tratament foarte simplu și eficient pentru constipaţia cronică, și care se poate lua fără efecte secundare pe perioade lungi de timp. Cei care nu suferă de diabet sau obezitate pot adăuga şi 2 linguri de miere de albine.

Diaree. 1 litru de apă, 5 linguri de tărâţe şi 4 linguri de afine mărunţite (sau ceai de cerenţel, creţişoară, sau alte plante astringente, în locul apei simple). Se poate consuma zilnic. Un mic secret: dacă se adaugă 2 linguri de miere, este un foarte bun laxativ, dar în cantitate mai mare, mierea este utilă contra diareii. Deci 3-4 linguri de miere pe zi combat diareea. În plus, mierea ajută la multe alte afecţiuni, inclusiv cele intestinale, distrugând o serie de germeni patogeni.

Prostată. Apă de tărâţe zilnic făcută cu ceai de seminţe de dovleac. Se iau 8 linguri de semințe şi se mărunţesc cu coajă cu tot (neprăjite şi nesărate). Se pun la 1 litru de apă şi se fierb 15 minute. Se lasă să se răcească. Se scurge apa de la suprafață şi se păstrează până a doua zi (conţine un ulei de bostan). Restul se va turna nestrecurată peste 5 linguri de tărâţe de grâu. Se lasă de seara până dimineaţa, apoi se strecoară. Se adaugă apa care conţine uleiul (acest valoros ulei va fi absorbit de tărâţele de grâu). Se poate adăuga sucul de la 2 lămâi şi eventual miere. Este un tratament simplu, care se poate lua în locul altor tratamente, mult mai costisitoare.

Laringită, faringită. Apă de tărâţe cu miere și cu ceai de nalbă. Rezolvă rapid această afecţiune.

Impotenţă sexuală, frigiditate. La apa de tărâţe preparată ca mai sus se adaugă suc de ţelină în cazul impotenţei (50 ml la litru), sau 50 ml suc de pătrunjel pentru frigiditate.

Cistită. Dintr-un litru de apă se face un ceai din 2 linguri cerenţel, 2 linguri flori de gălbenele și 2 linguri brusture. Plantele se fierb 5 minute și se lasă să se răcească. Se adaugă 5 linguri de tărâţe de grâu şi se lasă de seara până dimineaţa. Se strecoară şi se consumă în cursul unei zile.

Cancer de colon. Se pun 5 linguri tărâţe de grâu la 1 litru de apă sau de ceai din plante antitumorale. Se lasă de seara până dimineaţa, când se strecoară şi se bea îndulcit cu miere (opțional). Acest lichid se poate folosi și la clisme, zilnic.

Clisme. 100 g de tărâţe se lasă într-un litru de apă de seara până dimineaţa. Se strecoară şi apoi se încălzeşte la temperatura corpului şi se fac clisme emoliente, utile în cancer de colon sau afecţiuni intestinale grave.

Balonare. Dacă nu suportați anumite alimente, presăraţi puţin praf de tărâţe deasupra şi consumaţi-le fără teamă. Nu se mai produc balonări dureroase ca altădată, întrucât enzimele din tărâţe şi-au făcut datoria, ușurând digestia. Nu există absolut nicio contraindicaţie, nici măcar pentru copii şi nu creează obişnuinţă. Tărâțele vor regla digestia şi vor înlătură problemele intestinale.

Borșul de tărâțe este o altă variantă de consumare a tărâțelor. Se beau 3 pahare pe zi între mese, timp de 1-3 luni, de preferat primăvara. Acest preparat ajută digestia, este fortifiant, stimulent nervos și endocrin, antiseptic, antihipertensiv, diuretic și depurativ. Trebuie consumat cu prudență de persoanele cu aciditate gastrică ridicată.

Acestea sunt doar câteva dintre modalităţile în care vă pot ajuta tărâţele de grâu, dar se pot folosi foarte bine şi tărâţe din alte cereale (orz, ovăz, secară...). Le-am descris pe acestea pentru că sunt foarte uşor de procurat de către oricine, indiferent de cât de puţini bani dispune. Comparativ cu medicamentele, mult mai scumpe și mai puţin eficiente, tărâţele de grâu aduc beneficii enorme organismului. Iar efecte adverse sau contraindicaţii nu se cunosc, deși se folosesc de sute de ani, sub diferite forme de administrare.

Sursa: aici

Teiul - copacul care vindecă și trupul și sufletul

-->

TEIUL

COPACUL CARE VINDECĂ ȘI TRUPUL ȘI SUFLETUL

Dacă este adevărat că bolile trupești sunt provocate de boli sufletești, și reciproca este la fel de valabilă: remediile naturii care vindecă sufletul, vindecă sigur și trupul. Că este adevărat, o dovedește planta magică celebrată la începutul lui iunie: teiul. Acest arbore ne este atât de aproape de suflet nouă, românilor, încât e de-ajuns să-i simțim mireasma și deja putem să-i decodificăm calitățile de leac. Parfumul florilor de tei ne aduce pace în suflet, ne face meditativi și ne îmblânzește inima, pregătind-o pentru marile împliniri ale verii. Totuși, să pășim dincolo de domeniul inspirației și să căutăm în limbajul sec al enciclopediilor și al studiilor de specialitate descrierea calităților terapeutice concrete ale acestui copac.

Unde găsim și cum culegem florile de tei

La noi în țară există 3 feluri de tei: teiul cu frunza în formă de inimă (Tilia cordata), care înflorește la începutul lui iunie și are pe dosul frunzelor niște perișori gălbui; teiul cu frunza mare (Tilia platyphillos), care înflorește ceva mai târziu și are frunzele mai mari decât celelalte specii înrudite; teiul argintiu (Tilia argentea), care înflorește abia în iulie, având frunze și flori alburii. Indiferent de tipul lor, toți teii au aceleași întrebuințări medicinale. Îi găsim în asociații dense, adevărate păduri, mai ales în Dobrogea și în sudul Munteniei. Dar teiul crește și în celelalte zone ale țării, de la câmpie și până spre zona montană. Culegerea florilor de tei se face prin simpla rupere de pe ramuri. Este o operațiune delicată, din cauza înălțimii mari a arborilor și a fragilității extreme a ramurilor, care nu o dată s-au rupt, accidentându-i pe culegătorii imprudenți. De aceea, recoltarea florilor de tei trebuie făcută de pe o scară bine asigurată, pentru a evita situațiile periculoase. Obligatoriu, culesul se face pe timp frumos. La minimum o zi după ce a plouat, pe timp uscat, florile de tei au maximum de principii active. Se desprind florile de pe ramuri cu tot cu bractee și se pun în săculețe de pânză. Uscarea se face la umbră, în locuri bine aerisite, într-un strat gros de cca 5 cm. Din 1 kg de flori proaspete se obține ceva mai mult de ¼ kg plantă uscată, care va fi depozitată în locuri fără umiditate și răcoroase.

Cum se prepară și se administrează florile de tei

Pulberea. Se obține prin măcinarea cu râșnița a plantei uscate. O linguriță rasă de pulbere (cca 1,5 g) se ține câteva minute sub limbă, după care se înghite cu apă. Se ia pe stomacul gol, de 3-4 ori/zi. Dozele maxime admise pentru pulberea de tei: copiii între 2 și 4 ani - maximum 2 g/zi, cei între 5 și 9 ani  - maximum 3 g/zi, în timp ce copii între 10 și 14 ani - maximum 6 g/zi. Persoanele peste 14 ani vor lua aceeași doză ca și adulții, care este de maximum 12 g/zi.

Infuzia fierbinte. Se folosește pentru a provoca transpirația, element foarte important în tratarea răcelilor și a unor boli ce apar pe fondul intoxicării organismului. Se prepară prin opărirea a 2 lingurițe de flori cu o cană de apă clocotită, după care se lasă un sfert de oră să infuzeze. Se bea fierbinte, așa încât efectul sudorific să fie maxim.

Infuzia combinată. Combină extracția la rece cu cea la cald, pentru conservarea principiilor active. Se prepară astfel: 2-3 lingurițe de flori de tei mărunțite se lasă la înmuiat în ½ cană de apă de seara până dimineața, când se filtrează; maceratul se strecoară, iar pulberea rămasă se opărește cu încă ½ cană apă fierbinte, se lasă la infuzat 20 minute și se strecoară; se combină cele două extracte; preparatul se bea cu o jumătate de oră înainte de mese. Doza: 3 căni pe zi.

Tinctura. Se umple pe jumătate un borcan cu pulbere de flori de tei, completându-se restul cu alcool de 40°. După ce conținutul a fost omogenizat prin amestecarea alcoolului cu planta, se închide borcanul ermetic și se lasă la macerat timp de 8 zile. Lichidul se filtrează prin tifon și se păstrează în sticluțe mici, închise la culoare.

Băile terapeutice. Două mâini de flori de tei se lasă la înmuiat timp de 12 ore (de seara până dimineața) într-o oală cu 4 litri de apă călduță, după care se filtrează. Maceratul obținut se pune deoparte, iar planta rămasă se mai opărește cu 1 litru de apă timp de 10 minute și se filtrează. Se toarnă ambele preparate în cada de baie, peste apa fierbinte. De regulă, băile cu flori de tei se fac seara, deoarece au un puternic efect somnifer.

Tratamente interne

Anxietate (stări de teamă fără un motiv aparent) - teiul diminuează stările de anxietate, precum și unele tulburări asociate lor: atacuri de panică, distonie neurovegetativă etc. În terapia contra anxietății se administrează pulberea de tei, din care se iau câte 2 g de 3 ori/zi, în cure de 6 săptămâni, urmate de 2 săptămâni de pauză.

Iritabilitate nervoasă, isterie - se face o cură cu infuzie combinată de tei, din care se bea câte o cană (250 ml) de 3 ori/zi, în cure de 28 de zile. Este un tratament recomandat și persoanelor la care aceste probleme emoționale apar pe fondul insomniei, al epuizării sau al anumitor tulburări hormonale (sindrom premenstrual, menopauză).

Insomnie - se bea un pahar de infuzie combinată de tei la câteva ore după masa de seară, imediat înainte de culcare. Florile de tei conțin principii active care induc starea de somn, acționând printr-un mecanism similar cu cel al medicamentului Benzodiazepină. Atenție însă, o doză prea mare de tei poate avea un efect contrar, alungând somnul.

Dureri de cap, migrenă - se beau 1-3 căni de ceai de tei fierbinte, pe stomacul gol. Acest tratament are efecte sedative rapide, diminuând intensitatea durerii de cap. În migrenele biliare, infuzia de tei poate declanșa reflexul vomitiv - un element care vă poate contraria, dar care este pozitiv. Dați curs acestui reflex natural care deblochează colecistul și grăbește sfârșitul migrenei.

Adjuvant în hipertensiune arterială - se administrează pulbere de tei, din care se ia câte o linguriță, de 4 ori/zi, în cure de 60 de zile, urmate de 15 zile de pauză. Teiul acționează prin efect vasodilatator, prin acțiune sedativă la nivelul sistemului nervos central și prin efect depurativ, eliminând surplusul de apă din organism.

Adjuvant în febră - 2 căni de infuzie de tei caldă stimulează o transpirație intensă, ceea ce va duce la scăderea temperaturii. Se bea mai ales în accesele de febră asociate infecțiilor acute.

Răceli (viroze respiratorii), gripă - teiul nu are un efect antiviral, dar ajută la reglarea temperaturii, la eliberarea căilor respiratorii, reduce și elimină durerile musculare și de cap asociate acestor afecțiuni. Se ia infuzie combinată, îndulcită cu miere, câte 1 litru/zi, până la vindecare.

Tuse iritativă, tuse productivă, bronșită - în florile de tei există anumite substanțe emoliente (mucilagii), care reduc senzația de iritare de pe căile respiratorii și, ca atare, calmează tusea uscată. Aceste principii active sunt utile și în tusea productivă, deoarece ajută la eliminarea secrețiilor în exces de pe căile respiratorii. Se bea infuzie combinată, câte o cană de 3 ori/zi. În bronșită, se bea infuzie fierbinte de tei, 2 căni/zi. Are efect calmant: diminuează intensitatea acceselor de tuse, ajută la eliminarea secrețiilor de pe căile respiratorii și combate accesele de febră.

Adjuvant în retenția de lichide - se face o infuzie combinată de tei ceva mai concentrată (50 g la 1 litru de apă), care se ia cu lingura, pe parcursul a 2 zile. Această infuzie amplifica diureza și stimulează eliminarea surplusului de lichide prin transpirație. Suplimentar, se fac băi generale cu flori de tei, care au efect diuretic și calmant, fiind utile și contra cistitei și a nefritei.

Gastrită - durerile de tip arsură, specifice acestei afecțiuni, sunt alinate și vindecate cu pulbere de tei. Pe de o parte, reduce nivelul de stres și tensiunea psihică, iar pe de alta, protejează și cicatrizează mucoasa gastrică. Se ia câte o linguriță de pulbere de 3-4 ori/zi, înainte de mese. În perioadele de criză puternică, cu dureri intense, nu se mănâncă nimic timp de 24 de ore. Se beau mari cantități de infuzie combinată de tei, neîndulcită. Pentru o mai mare eficiență, se pune la macerat, împreună cu teiul, și o cantitate egală de rădăcină de lemn-dulce.

Adjuvant în hepatita de tip B și C - Principiile active din teiul argintiu au efect hepatoprotector. Efectul de protejare a celulei hepatice, combinat cu cel de stabilizarea și de calmare psihică, recomandă teiul în tratarea hepatitelor cu posibilă evoluție spre ciroză (evoluție accelerată de stres). Se recomandă administrarea a 2-3 căni de infuzie combinată de tei/zi, în cure de 4 săptămâni, urmate de altele 4 de pauză.

Dureri articulare în artrită - Administrarea infuziei combinate de tei reduce inflamația și mai ales durerile articulare. Acest efect se datorează flavonoidelor din florile de tei. Se țin cure de 21 de zile, timp în care se consumă 3 căni/zi de infuzie combinată de tei, înainte de mese.

Adjuvant în limfom malign - Un studiu argentinian indică o acțiune antitumorală a florilor de tei cu frunza în formă de inimă. Se recomandă administrarea a 2-3 căni de infuzie combinată/zi. Are efect de inhibare a multiplicării celulelor tumorale și induce autodistrugerea acestora. Aceste efecte se datorează substanței scopoletina, conținută de florile acestei specii de tei.

Tratamente externe

Insomnie, agitație la bebeluși - unul din cei mai mari fitoterapeuți contemporani, francezul Maurice Messegue, povestea că prima sa inițiere în arta tămăduirii cu plante a primit-o la doar 4 ani, când tatăl sau îl îmbăia cu flori de tei. Sub influența acestei băi, starea lui de spirit se alchimiza brusc: tensiunile și supărarea îi dispăreau ca prin farmec și un somn binefăcător îl cuprindea imediat. Această plantă îi inducea vise atât de frumoase și de intense, încât le-a ținut minte toată viața. În aceste vise vedea „zâne-flori”, a căror prezență îl făcea fericit. Și în medicina noastră populară băile cu flori de tei erau folosite pentru a liniști somnul celor mici, dar și pentru tratarea cu succes a tusei convulsive.

Coșmaruri, tulburări de somn - Se umple o față de pernă cu flori de tei uscate și se folosește în locul pernei, în timpul somnului. Este un tratament de medicină populară cu o eficiență incredibilă, deși mecanismele biologice prin care acționează sunt încă inexplicabile.

Precauții și contraindicații la tratamentul cu flori de tei

Administrat în doze normale, niciun studiu făcut până acum nu a pus în evidență vreo formă de toxicitate a teiului, nici măcar asupra femeilor care alăptează sau a celor însărcinate.

Teiul și magia

- În Roma Antică, teiul simboliza iubirea conjugală și fidelitatea în cuplu, fiind în același timp și arborele lui Venus (zeița iubirii) și al Iunonei (zeița înțelepciunii). Cuplurile tinere își împodobeau altarul casei cu ramuri de tei înflorite, pentru a beneficia de înțelepciune și stabilitate.

- Poetul Ovidiu, cel exilat pe țărmul Pontului Euxin, afirma că de sărbătoarea dedicată zeiței fertilității, fecioarele se împodobeau cu coroane din flori de tei.

- Triburile germanice de acum două milenii considerau teiul ca fiind un arbore al păcii și dreptății. În fiecare an, vara, era adorat ca arbore sacru și sărbătorit cu dansuri și muzică. Judecata tribală se făcea la tulpina unui tei, pentru a ajuta judele să dea verdictul corect.

- Prezicătorii sciți împărțeau o frunză de tei în trei bucăți egale, pe care le înfășurau în jurul degetelor de la mâna stângă, pentru a obține inspirația și a căpăta puterea de a ghici viitorul.

- În folclorul polonez există și acum credința că teiul plantat în fața casei apără familia de spiritele rele, aduce noroc și pace și ajută oamenii să nu cedeze diferitelor ispite.

- Conform credinței populare franceze, o căsătorie nu se mai destrăma dacă mirii treceau la nuntă pe sub doi tei cu coroanele împreunate.

- În Estonia și în Lituania există obiceiul ca femeile tinere să aducă ofrande de hrană la un tei înflorit, cerând fertilitate și liniște în familie.

- La români, ramurile de tei înflorit sunt aduse acasă de Rusalii, după ce au fost sfințite de preot la biserică, fiind ținute la ușă ori lângă icoane. Se păstrează toată vara, având darul de a alunga grindina și furtunile distrugătoare, menținând seninul în casă. În satele din Bucovina se împodobesc mormintele cu ramuri de tei înflorite, pentru a le aduce morților pacea și împăcarea. Se crede că strămoșii îmbunați cu flori de tei veghează asupra celor vii și-i feresc de necazuri.

Încă din Evul Mediu, cărbunele din lemn de tei era folosit în satele românești ca leac sigur contra ulcerului stomacal, flatulenței și constipației. Se luau 2 lingurițe de cărbune pisat, în apă.

- În multe situri arheologice din Elveția s-au descoperit veșminte imprimate cu extract de tei. Obiceiul a fost păstrat și de popoarele slave, până în timpurile moderne.

- În creștinismul primitiv, lemnul de tei era considerat sfânt și exista obligația ca statuetele Fecioarei Maria și catapetesmele să fie cioplite din lemn de tei (Lignum sacrum).

- În astrologie, teiul este asociat cu luna, miresmei sale fiindu-i atribuit un efect afrodiziac.

- În antichitate, vindecătorii transferau bolile asupra teiului. Mulți părinți plantau un tei când li se năștea un copil, convinși fiind că astfel va fi ocrotit de boli. În caz că totuși se îmbolnăveau, erau întinși la umbra unui tei înflorit.

- În coroana teiului, nu cad niciodată săgeţile trăsnetelor, explicaţia fiind magnetismul diferit al teiului, faţă de cel al altor arbori. Este ştiut că ţăranii, prinşi pe câmp de ploile repezi de vară, aleargă să se adăpostească sub un tei singuratic, evitând alţi arbori care ar atrage fulgerele. În plus, umbra teiului nu provoacă răceli sau boli pulmonare, aşa cum se poate întâmpla cu persoanele care dorm la umbra nucului.

Mierea de tei are o puternică aromă de flori de tei, cu reflexe luminoase, galbene-portocalii. Cristalizează uşor, mai ales dacă este ţinută la rece. Mierea de tei produsă în România este exportată în toată Europa de Vest, fiind foarte căutată datorită calităţilor deosebite pe care le are. În primul rând, această miere are proprietăţi antimicrobiale şi antiinflamatorii. Este folosită în tratarea crampelor şi a bolilor renale şi foarte frecvent împotriva guturaiului, răcelii, tusei şi iritaţiilor gâtului, pentru că are o puternică acțiune antibacteriană la nivelul căilor respiratorii, dizolvând mucusul şi curăţând gâtul. Fiind un calmant al sistemului nervos, este recomandată împotriva insomniei, oboselii sau stresului. În prezent, România deţine cea mai mare suprafaţă de pădure de tei din toată Europa.

Recent, Agenţia de Protecţie a Mediului din Iaşi a încheiat inventarierea arborilor seculari şi a celor cu valoare biologică, considerați monumente ale naturii, protejate de lege. Printre aceștia, se află şi Teiul lui Eminescu. Specialiştii afirmă că acesta are exact 458 de ani. Este al şaselea ca vârstă, fiind devansat de trei stejari, care au între 530 şi 600 de ani, și de un păr, care are puţin peste 6 secole. Întâmplarea face însă ca cel mai vârstnic arbore să fie tot un tei. El se află în incinta Mânăstirii Bârnova şi are peste 650 de ani.

Surse: aici, aici și aici

-->

Plante de top în vindecarea cancerului + eBook

-->

PLANTE DE TOP ÎN VINDECAREA CANCERULUI

În ziua de azi, când din ce în ce mai mulți oameni sunt diagnosticați cu cancer, iar tratamentele agresive ale medicinii alopate le fac mai mult rău decât bine, a devenit mai important ca oricând să înțelegem că numai natura este mediul care ne asigură sănătatea. Oricât de „civilizați” ne-am considera, facem parte din natură, așadar, să revenim în sânul ei ca ființe întregi, fără să ne introducem în corp substanțe artificiale și să ne lipsim de organele cu care am fost creați.

Aveți voința de a vă vindeca singuri? Dacă da, aflați că se poate. În primul rând, trebuie să conștientizați faptul că boala nu v-a apărut din senin, ca o fatalitate, ci este rezultatul unui stil de viață greșit. Și nu e niciodată prea târziu să vă îndreptați greșelile. Schimbați-vă obiceiurile alimentare, schimbați-vă gândurile negative, și cancerul va dispărea de la sine. Treceți pe o hrană vie, pur naturală, neprelucrată termic. Dacă până acum n-ați consumat suficiente crudități, aportul de enzime necesare integrității celulelor a fost aproape nul și așa au apărut celulele degenerate, adică cele canceroase. Carnea, zahărul și făina albă pe care le-ați consumat până acum n-au făcut decât să alimenteze celulele canceroase. Dacă stomacul va continua să fie stăpânul vostru și nu puteți renunța la acest tip de alimente, atunci șansele voastre la viață vor fi minime, indiferent ce vă promit medicii oncologi. Apoi analizați-vă viața și gândurile care v-au dominat până acum. Eliminați orice gând pesimist, orice supărare, frustrare, ranchiună, tristețe... și ați eliminat a doua cauză a apariției cancerului. Dar cum gândurile voastre vă aparțin și sunteți singurii în măsură să vi le schimbați, vă mai rămân doar informațiile nutriționale, pe care le puteți căpăta foarte ușor de la numeroșii specialiști în medicină naturistă, care-și practică meseria cu onestitate și cu rezultate spectaculoase.

Vă oferim mai jos sfaturile lui Mike Adams, un neobosit promotor al vindecării naturale, publicate într-un articol pe site-ul său, www.naturalnews.com. Articolul descrie câteva dintre plantele alimentare cele mai puternice, care nu numai că vă vor hrăni corpul, ci și îl vor curăța de agenții cauzatori de cancer. Sperăm ca aceste informații să vă inspire să căpătați încredere în natură.

Algele marine

Kelp (kombu), nori, dulse, chlorella și spirulina sunt alge marine mari, care cresc în apele bogate în nutrienți, cum ar fi oceanele de mică adâncime. Sunt bogate în minerale precum calciu, magneziu și fier, și sunt recunoscute pentru proprietățile lor anticancerigene. Sunt renumite pentru conținutul lor bogat în iod biodisponibil, element în care sunt deficiente pacientele cu cancer mamar și ovarian. Iodul este important și în păstrarea funcționării corecte a tiroidei, fiind recomandat persoanelor care au un ritm al metabolismului lent. Algele marine sunt de asemenea bogate în calciu, potasiu și multe alte minerale care alcalinizează mediul intern, făcându-l neprielnic înmulțirii celulelor canceroase. Chlorella și spirulina sunt cele mai importante alge cu acțiune dovedită anticancer. Datorită puterii lor incredibile de detoxifiere (inclusiv de metale grele) și de creștere a imunității, n-ar trebui să lipsească din tratamentul natural al oricărui tip de cancer.

Cruciferele

Legumele crucifere (varza, conopida, broccoli) au fost asociate de către cercetători cu un risc scăzut de cancer. Consumul lor regulat reduce semnificativ riscul de a dezvolta un cancer, prin inhibarea înmulțirii de celule canceroase la sân, uter, plămâni, colon, ficat și cervix. Sulforafanul și indol 3 carbinolul, două dintre substanțele fitochimice pe care le conțin aceste legume, stimulează producerea unor enzime care detoxifică organismul de substanțele cancerigene înainte ca acestea să ajungă să vatăme celulele.

Ciupercile medicinale

În ciupercile cu efect terapeutic, precum reishi și chaga, au fost identificate un număr mare de molecule bioactive, inclusiv agenți antitumorali. Acești compuși bioactivi includ polizaharide, alcaloizi, tocoferoli, fenoli, flavonoide, carotenoide, folați, enzime și acizi organici. Studiile au demonstrat că consumul pe termen lung de ciuperci reishi previne proliferarea tumorilor prin creșterea nivelului de antioxidanți în plasma sanguină, crescând astfel imunitatea celor care suferă de un cancer în stadiu avansat.

Aloe Vera

Cercetările oamenilor de știință au relevat faptul că aloe vera are proprietăți puternice imuno-modulatoare și antitumorale, datorate polizaharidelor conținute de această plantă. Aceasta înseamnă că aloe amplifică funcționarea sistemului imunitar, ceea ce rezultă în distrugerea tumorilor canceroase. Aceleași polizaharide fac să crească nivelul de acid nitric, care are un potențial antitumoral semnificativ.

Cânepa

Planta de cânepă este cea mai echilibrată sursă de uleiuri de pe planetă, într-o proporție ideală de 3:1 de omega 6 și omega 3. Uleiul din semințele de cânepă conține 80% acizi grași esențiali, cea mai mare cantitate dintre toate plantele de pe pământ. Acizii grași esențiali sunt fundamentali pentru buna imunitate a organismului, datorită efectelor lor antioxidante și antiinflamatoare. Aceștia ajută la oxigenarea celulelor și le restabilește sănătatea. Cum cancerul nu poate supraviețui într-un mediu puternic oxigenat, conținutul excepțional în acizi grași esențiali fac din cânepă o alegere minunată pentru vindecarea cancerului de orice fel.

Usturoiul

Un studiu clinic desfășurat timp de 7 ani pe 3.000 de subiecți umani a demonstrat că riscul de cancer a fost redus cu 60% la cei care au consumat în această perioadă cantități mari de usturoi. Nutrientul miracol din plantă pare să fie enzima numită aliinază, care este capabilă să producă compuși anticancerigeni. Cheia eficienței cățeilor de usturoi este ca după zdrobire, aceștia să fie lăsați 15 minute înainte de consum, pentru a-și elibera compușii anticancer. Atenție! Prin prepararea termică a usturoiului, aliinaza se distruge.

Turmericul sau curcuma

Turmericul este o plantă cu proprietăți miraculoase, folosită de mii de ani ca mirodenie în țările continentului asiatic. Are proprietăţi antioxidante, antiinflamatorii, antivirale, antibacteriene, antifungice și, nu în ultimul rând, anticancerigene. Ajută cu succes în combaterea multor boli cronice, cum ar fi diabetul, artrita, Alzheimer bolile de inimă. Prin aceste calități deosebite este îndreptăţit să fie inclus în categoria superalimentelor, adică a alimentelor cu reale beneficii pentru sănătatea noastră. Turmericul este originar din India. Din rădăcina lui, formată din mai mulți rizomi, se obţine condimentul cu același nume, dar şi extractul medicinal numit curcumină. Una dintre cele mai benefice proprietăţi ale curcuminei este capacitatea sa de a lupta împotriva apariției şi extinderii celulelor canceroase. Un număr mare de lucrări ştiinţifice au reuşit să demonstreze căile prin care curcumina îşi exercită puterile vindecătoare, cercetătorii descoperind mai bine de 100 de moduri în care ea acţionează la nivelul celulei. S-a dovedit astfel că inhibă proliferarea celulelor tumorale, scade inflamaţiile, opreşte procesul de transformare a celulelor normale în celule canceroase, inhibă sinteza unei proteine ce pare a fi instrumentul formării de tumori, ajută organismul să distrugă celulele canceroase și previne angiogeneza – dezvoltarea vaselor de sânge suplimentare care alimentează celulele canceroase.

Traducerea: Olga Constantin (Frumoasa Verde)

 

Aloe vera - planta celor 1000 de miracole
Oltea Mutulescu

Venerată în Antichitate pentru virtuțile sale tămăduitoare, Aloe vera a trecut cu brio testul timpului, bucurându-se și în prezent de o reputație excepțională. Acum, meritele ei sunt recunoscute de studiile științifice și autentificate de experiențele celor pe care i-a vindecat. Cartea autoarei Oltea Mutulescu, pe care v-o atașăm mai jos, constituie o inițiere în capacitățile vindecătoare ale acestei plante și afecțiunile pentru care este utilă. Textul conține, de asemenea, experiențele încununate de succes ale medicilor care au folosit-o și câteva mărturii impresionante ale unor oameni pe care Aloe vera i-a salvat definitiv de suferință. Lucrarea se adresează celor care au încredere în forța naturii și sunt dispuși să-și ofere o șansă de vindecare a unor boli precum ulcerul, diabetul sau cancerul, urmând o terapie naturală.

   Aloe Vera - Planta Celor 1000 de Miracole - Oltea Mutulescu by Olga1705

În completare, citiți articolul Aloe vera - un miracol științific, care conține și un interviu TV al prof.dr. Gheorghe Mencinicopschi despre beneficiile gelului de Aloe.

-->