Se afișează postările cu eticheta Farmacia naturii. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Farmacia naturii. Afișați toate postările

marți, 14 februarie 2017

Vitaminele naturale și beneficiile lor pentru organism




VITAMINELE NATURALE 
ȘI BENEFICIILE LOR PENTRU ORGANISM

Necesarul de vitaminele în dieta umană este de câteva miligrame pe zi. Spre deosebire de minerale, vitaminele sunt distruse de temperaturile ridicate şi, fiind instabile, se pot pierde în timpul preparării la foc a mâncărurilor. După natura solventului care le măreşte biodisponibilitatea (sau le asigură eliminarea atunci când sunt în exces), vitaminele se împart în două grupe:
- solubile în grăsimi (liposolubile) – vitaminele A, D, E, F şi K;
- solubile în apă (hidrosolubile) – vitamina C şi complexul B.

duminică, 18 septembrie 2016

Vitamina C - vitamina vieții




VITAMINA CVITAMINA VIEŢII

O armă împotriva tuturor bolilor, probabil cea mai eficientă dintre invenţiile naturii, este vitamina C, sau acidul ascorbic, cum o numesc specialiștii. Dacă s-ar decerna medalia de aur la un concurs al substanţelor nutritive, ea ar fi câștigată incontestabil de vitamina C. O substanţă mai preţioasă  nu se găseşte pe tot pământul. Citiţi mai jos tot ce merită ştiut despre acest super-antibiotic.

marți, 23 august 2016

Totul despre nuci și alune




TOTUL DESPRE NUCI  ŞI ALUNE

Oleaginoasele sunt benefice în prevenirea maladiilor cardiovasculare. Datorită conţinutului în magneziu, contribuie la buna funcţionare a unor enzime cu rol în refacerea celulară. Consumul de oleaginoase este benefic sănătăţii cardiovasculare. Toate oleaginoasele (migdale, nuci pecan, alune etc.) şi arahidele (leguminoasele) conţin acizi graşi de acelaşi tip cu cei conţinuţi de uleiul de măsline. Astfel, consumând unt de arahide, obţii aceleaşi beneficii ca atunci când consumi ulei de măsline. În plus, oleaginoasele sunt bogate în proteine, fibre şi vitamina E, un antioxidant care neutralizează radicalii liberi responsabili de îmbătrânirea celulară. Pentru persoanele hipertensive, se recomandă însă oleaginoasele nesărate. Dacă ţii la silueta ta, nu le consuma în exces, deoarece la 100 g de oleaginoase corespund aproximativ 600 de calorii. Oleaginoasele au în general un conţinut ridicat de vitamina E, fibre, minerale şi oligoelemente (potasiu, magneziu, fosfor, calciu, fier, zinc şi cupru), o pondere importantă de lipide şi un conţinut proteic superior fructelor.

Migdalele sunt menţionate în istorie încă din Antichitate, fiind un ingredient de preţ în pâinea faraonilor egipteni. Originea exactă nu se știe, dar se crede că provin din China şi Orientul Mijlociu. Exploratorii din antichitate consumau migdale în călătoriile lor pe Drumul Mătăsii, care lega Asia de zona Mediteraneană, în special Spania şi Italia, astfel încât această plantă a fost curând aclimatizată şi în Europa. În America, migdalul a fost adus abia în secolul al XVIII-lea, de către călugării franciscani, adaptându-se foarte bine în California, unde şi acum se cultivă intens. Pe parcursul istoriei, migdalele au avut o puternică semnificaţie religioasă, etnică sau socială. Românii aruncau cu migdale asupra mirilor, ca semn de fertilitate, acest obicei regăsindu-se şi în zilele noastre, când la nunţi se dăruiesc invitaţilor săculeţe cu migdale glazurate. O altă tradiţie există în Suedia, unde, în fiecare an, de Crăciun, se găteşte budinca de orez în care se ascunde o migdală. Cine o găseşte va avea noroc tot anul următor.

marți, 2 august 2016

Vitamina D - activatorul sistemului imunitar




VITAMINA D
- ACTIVATORUL SISTEMULUI IMUNITAR -

Vitamina D sau calciferolul este o vitamină liposolubilă, cunoscută și ca „vitamina soarelui”, deoarece este singurul nutrient pe care îl obținem de la soare. Această vitamină este de fapt un hormon produs în piele, în urma expunerii acesteia la razele ultraviolete ale soarelui, care este mai apoi activat de către ficat și rinichi. Vitamina D se găsește în germenii de grâu, în uleiurile vegetale și în majoritatea vegetalelor proaspete. De asemenea, spun cercetătorii, o mai găsim în polen, laptele integral, gălbenușul de ou și peştele gras. Dar asimilarea vitaminei D doar din hrană nu este suficientă. Ea trebuie neapărat asociată cu expunerea la soare şi, eventual, administrarea de suplimente. Doza zilnică recomandată este de 2.000 de unități, iar un aport suficient din acest nutrient este eficient nu doar în menţinerea sistemului osos sănătos, ci şi în cazurile de cancer sau de diabet. Studiile au arătat că vitamina D este indispensabilă în buna funcţionare a inimii, pancreasului, musculaturii şi creierului.


Lumea modernă este bântuită de epidemia deficienţei de vitamina D. Aceasta nu doar se extinde alarmant, ci este şi cauza principală a unor boli grave, precum cancerul, diabetul, osteoporoza şi afecţiunile inimii. Un studiu american, publicat în martie 2010 în revista Journal of Clinical Endocrinology and Metabolism, a arătat că un procent şocant (59% din populaţie) suferă de deficienţă de vitamina D. În acelaşi timp, 25% dintre persoanele testate în cadrul acestui studiu prezentau un nivel extrem de scăzut de vitamina D în corp. Autorul principal al studiului, dr. Richard Kremer, de la Centrul de Sănătate al Universităţii McGill, afirmă: „Nivelurile mici de vitamina D sunt asociate cu o gamă largă de boli, cele mai grave fiind cancerul, osteoporoza şi diabetul, precum şi tulburări cardiovasculare şi cele legate de sistemul imunitar”. Acest studiu confirmă existenţa unei legături clare între deficienţa de vitamina D și apariția bolilor, precum și faptul că razele soarelui facilitează eliminarea grăsimii din organism.

Cercetări mai recente, precum cele desfăşurate la Universitatea din Copenhaga, au dezvăluit faptul că vitamina D activează sistemul imunitar, prin „armarea” celulelor T, astfel încât acestea să combată infecţiile. Această cercetare, condusă de prof. Carsten Geisler, a arătat că, fără vitamina D, celulele T ale sistemului imunitar rămân adormite, neoferind protecţie contra invaziei microorganismelor şi virusurilor. În schimb, prezenţa vitaminei D în circuitul sanguin face ca celulele să fie „armate” şi să detecteze invadatorii, distrugându-i şi eliminându-i din organism. Cu alte cuvinte, vitamina D acţionează precum cheia maşinii dv.: Maşina nu va porni decât după ce aţi introdus cheia în contact şi aţi pornit motorul. În acelaşi fel, sistemul dv. imunitar nu va funcţiona decât dacă va fi activat, din punct de vedere biochimic, de vitamina D.

Dacă începeţi sezonul rece cu o deficienţă de vitamina D, sistemul dv. imunitar este practic lipsit de apărare împotriva gripei. De aceea, persoanele care se îmbolnăvesc în această perioadă sunt cele care petrec mult timp în casă sau își desfăşoară activitatea la interior, având astfel o deficienţă cronică de vitamina D.

Descoperirile legate de „armarea” sistemului imunitar de către vitamina D au fost publicate în revista Nature Immunology. Din comentariile ulteroare pe marginea articolului, rezultă că și alți cercetători au ajuns la aceeaşi concluzie: vitamina D este importantă pentru absorbţia calciului, iar deficitul ei implică boli grave, precum cancerul şi scleroza multiplă. Dar ce nu realizaseră ei este faptul că „vitamina D este crucială pentru activarea sistemului imunitar – lucru care ne este clar acum”. Se pare însă că Organizația Mondială a Sănătății și Centrul pentru Controlul și Prevenirea Bolilor din SUA au ignorat această cercetare. Vitamina D ar fi mult mai eficientă şi mai puţin costisitoare în combaterea epidemiilor decât vaccinurile, mai ales că vaccinurile nu-şi fac efectul decât în prezenţa unei reacţii a sistemului imunitar, iar pentru această reacţie, prezenţa vitaminei D în corp este indispensabilă! Mai mult, vaccinurile prezintă numeroase efecte secundare, printre care afecţiuni neurologice grave, în timp ce singurul efect secundar al vitaminei D este că previne și apariţia a 77% din cazurile de cancer...

Ceea ce reiese clar în urma studiilor este că deficienţa de vitamina D poate fi  numitorul comun al majorităţii bolilor degenerative moderne cu efect devastator. Pacienţii cu insuficienţă renală suferă toți de deficienţă de vitamina D, iar diabeticii se află de obicei în aceeaşi situaţie. Bolnavii de cancer, precum şi persoanele cu osteoporoză şi scleroză multiplă prezintă aproape în toate cazurile o deficienţă gravă de vitamina D. De fapt, deficienţa de vitamina D este cauza principală a atât de multor afecţiuni degenerative, încât doar corectarea acestei deficienţe în rândul populaţiei ar putea ruina industria de asistenţă medicală, orientată spre profit, care domină medicina zilelor noastre. Cu alte cuvinte, educaţi populaţia în legătură cu vitamina D, şi industria cancerului va suferi pierderi financiare devastatoare (s-a demonstrat că vitamina D previne 5 dintre toate tipurile de cancer).

Acesta ar putea fi motivul pentru care multe companii şi organizaţii non-profit, a căror autoritate, putere și prosperitate depind, în mare măsură,de boala canceroasă, se angajează atât de activ în lupta împotriva conştientizării importanţei vitaminei D. National Cancer Institute din SUA, de pildă, cea mai prosperă organizaţie non-profit la nivel mondial, publică neîncetat reclame care ocupă o întreagă pagină, cu scopul de a înspăimânta oamenii în legătură cu razele solare, menţinându-i astfel în starea de deficienţă de vitamina D. Această deficienţă serveşte intereselor ,acestei instituţii, care în acest fel se asigură că oamenii vor rămâne în continuare susceptibili de a face cancer, chiar dacă ar putea beneficia gratuit de un remediu deja accesibil, – razele solare.

Nici FDA (Agenția pentru controlul alimentelor și al medicamente din SUA) nu are vreun interes ca oamenii să afle adevărul despre vitamina D, deoarece populaţia informată ar consuma mai multe alimente și suplimente cu vitamina D, reuşind astfel să prevină boli şi afecţiuni pe care industria farmaceutică se bazează pentru profiturile sale. Fiecare pacient care ia vitamina D induce o pierdere financiară, care reprezintă banii plătiţi pe medicamente în tratarea cancerului, diabetului sau afecţiunilor inimii. Dar nici organizaţiile non-profit din industria cancerului nu vor ca oamenii să afle adevărul despre vitamina D. Ei preferă să vândă în continuare produse ridicole, ca „Panglica roz” (simbolul pentru combaterea cancerului de sân) pretextând strângeri de fonduri pentru continuarea cercetărilor, în căutarea remediului pentru cancer, o căutare fictivă, sortită eşecului, deoarece razele solare au vindecat şi prevenit cancerul încă din momentul apariţiei omenirii pe această planetă. Strămoşii noştri nu erau nevoiţi să alerge după un remediu sau să strângă fonduri pentru un tratament de vindecare; ei pur şi simplu păşeau în lumina soarelui, fiind protejați de cancer prin expunerea la acţiunea razelor lui. Plimbarea pe afară constituie vindecarea de cancer despre care industria de profil susţine că necesită miliarde de dolari pentru cercetări.

Adevărul este că medicina modernă are tot interesul ca oamenii să rămână ignoranţi în ceea ce priveşte efectele vindecătoare ale vitaminei D. Supravieţuirea financiară a industriei medicale depinde de acest lucru, astfel încât cele mai influente organizaţii medicale vor diminua sistematic importanţa acestei vitamine, refuzând s-o recomande pacienţilor. National Cancer Institute, Komen for the Cure, American Health Association, American Medical Association, Food and Drug Administration, toate refuză să recomande vitamina D, promovând în schimb medicamentele sintetice, patentate, aducătoare de profituri uriaşe, şi care nu vindecă nimic. În principiu, în industria de asistenţă medicală există o conspiraţie a tăcerii în ceea ce priveşte vitamina D, această industrie depinzând de bolile amintite, care le aduc bani în mod constant. Bineînţeles, această tăcere va persista, deoarece companiile au scopul de a genera profit şi, dacă faci parte dintr-o afacere care scoate bani de pe urma bolilor, nu te prezinţi în faţa oamenilor spunându-le cum să se trateze gratis. Din punctul de vedere al industriei medicale, orientată doar spre profit, educarea oamenilor despre vitamina D n-are niciun sens.

Nu se poate ascunde la nesfârşit adevărul despre vitamina D. Rezultatele cercetărilor ştiinţifice independente sunt incontestabile. Iată câteva adevăruri:

- Majoritatea populaţiei din țările avansate suferă de o deficienţă de vitamina D. 
- Deficienţele de vitamina D promovează, printre alte probleme de sănătate, cancerul, diabetul, osteoporoza, afecţiunile renale, depresia, obezitatea şi afecţiunile inimii.
- Deficienţa de vitamina D poate fi remediată cu o suplimentare cu vitamina D sau, și mai bine, prin expunerea raţională la acţiunea razelor solare.
- Produsele de protecţie împotriva radiaţiilor solare împiedică generarea vitaminei D la nivelul pielii, cauzând o deficienţă în rândul celor care utilizează astfel de produse.
- Remedierea deficienţei de vitamina D ar reduce semnificativ apariţia afecţiunilor degenerative în rândul populaţiei, economisind naţiunii miliarde de dolari, reprezentând cheltuielile colective de asistenţă medicală pentru un deceniu.
- Suplimentele de vitamina D sunt ușor accesibile. Prevenirea bolilor prin administrarea lor reprezintă o investiţie mică în sănătate, care este răsplătită însutit prin eliminarea cheltuielilor legate de asistenţa medicală. 
- Vitamina D este extrem de sigură. Din reacţia celor care-şi administrează suplimente cu vitamina D reiese că nu produce efecte secundare negative nici la doze zilnice aparent mari, precum 4000-8000 unităţi (de 10 ori mai mare decât DZR-ul – doza zilnică recomandată).
- Deficienţa de vitamina D este cauzată în mare măsură de stilul de viaţă modern, desfăşurat în spaţii închise. Oamenii trăiesc, muncesc şi se relaxează în casă, sub lumină artificială. Acesta este motivul absenţei expunerii la lumina naturală, prin care se generează vitamina D.
- Vitamina D reduce considerabil riscul de boli infecţioase, ca gripele. Ea activează sistemul imunitar şi-i facilitează funcţionarea agresivă în combaterea invaziei virale.
- Vitamina D depăşeşte ca eficienţă vaccinurile.
- Vitamina D depăşeşte ca eficienţă medicamentele anticancerigene.
- Vitamina D depăşeşte ca eficienţă medicamentele pentru vindecarea osteoporozei.
- Vitamina D vindecă mai eficient diabetul decât medicamentele anti-diabet.

Așadar, vitamina D este mai sigură, mai eficientă şi mult mai convenabilă decât medicamentele vândute la preţuri de monopol. Mai mult, prin natura sa, este evident compatibilă cu organismul uman, din moment ce corpul uman produce efectiv vitamina D, când are această ocazie (este expus la acţiunea razelor solare).

Toate aceste adevăruri evidente despre vitamina D ne pun pe gânduri: cum se explică faptul că reformele în sănătate nici măcar nu menţionează acest nutrient? Dacă vrem cu adevărat să reformăm sănătatea unei naţiuni, trebuie să începem cu remedierea acestei epidemii de deficienţă de vitamina D în rândul populaţiei. Când vine vorba de menţinerea sănătăţii oamenilor, toate medicamentele din lume nu pot face cât poate vitamina D... simplu, convenabil şi sigur.  Nu ne costă nimic. Nu avem nevoie de reţetă. Nu trebuie să consultăm medicul. Nici măcar nu trebuie să cumpărăm suplimente pentru a intra în posesia vitaminei D. Doar să facem o plimbare afară, sub lumina soarelui, şi vom iniţia singuri procesul de autovindecare al organismului nostru.

Tocmai această idee, că pacienţii îşi pot vindeca singuri cancerul plimbându-se în natură, este cel mai temut lucru în lumea medicinii alopate şi a industriei de medicamente și vaccinuri. Industria farmaceutică este speriată de moarte la ideea că oamenii vor deveni educaţi în materie de nutriţie şi-şi vor da seama că vitamina D singură elimină nevoia de sute de medicamente şi vaccinuri potenţiale. Această vitamină declanşează procesele de vindecare, protejează corpul de boli şi singura ameninţare pe care o constituie este asupra profitabilităţii industriei de asistenţă medicală, care domină astăzi medicina. Dacă medicina modernă ar putea interzice vitamina D, ar face-o imediat. Dar, pentru că așa ceva nu e posibil, medicina de stat și aliatele sale de nădejde, concernele farmaceutice, au decis să ducă o campanie susținută împotriva... soarelui.

luni, 18 iulie 2016

Terapia cu semințe




TERAPIA CU SEMINŢE

Seminţele fructelor şi legumelor sunt adevărate medicamente naturale. Statisticile spun că românii ronţăie mai multe seminţe decât americanii, consideraţi mari consumatori de popcorn. Ne plac seminţele, mai ales cele de floarea-soarelui şi de dovleac. Și nu numai la meciuri de fotbal sau când vrem să ne lăsăm de fumat. Seminţele legumelor şi fructelor şi-au găsit la români o întrebuinţare şi mai valoroasă: leac pentru diferite boli. Seminţele făceau parte din reţetele magice ale vindecătorilor de odinioară, iar astăzi sunt ingrediente pentru unele dintre cele mai eficiente preparate naturiste. Pe vremuri, ţăranii le considerau păstrătoarele vieţii, adevăr demonstrat şi de medicina modernă, care a descoperit că, înainte să se transforme în plante verzi, seminţele conţin energii uriaşe şi substanţe benefice pentru organism. Terapia cu seminţe nu presupune consumul exclusiv al seminţelor, ci adăugate unui un regim sănătos, bazat pe legume şi fructe. Pentru a fi eficiente din punct de vedere terapeutic, seminţele se mănâncă neprăjite, deoarece, prin preparare termică, cea mai mare parte a proprietăţilor lor vindecătoare este distrusă. Din seminţe se pot prepara remedii sub formă de pulberi, tincturi, uleiuri, decocturi, cataplasme sau infuzii. Mai trebuie ştiut că seminţele, deşi par uscate şi moarte, sunt organisme vii, bogate în nutrienţi. De aceea, consumul lor între mese, în locul gustărilor, pe lângă rolul extrem de benefic, şi satură. Nu întâmplător, terapia cu seminţe este inclusă în regimurile dietetice. Consumate crude, au efectul cel mai puternic.

Seminţele de dovleac

Nutriţioniştii din Japonia pun seminţele de dovleac pe primul loc în tabelul produselor alimentare, deoarece ele conţin cca 50% grăsimi, vitamine, microelemente şi mai ales zinc. Sunt recomandate în combaterea prostatitei, constipaţiei şi balonării. Sunt diuretice, întăresc muşchiul cardiac şi rinichii, ajută la creşterea părului și elimină metalele grele din organism. Pentru tratarea acestor afecţiuni, se prepară laptele de dovleac, dintr-un pahar de seminţe pisate într-un vas de lut şi trei pahare de apă clocotită. Se strecoară, se stoarce bine terciul şi se bea lichidul obţinut, de 3 ori pe zi, câte 1/2 de pahar, înainte de masă.
Specialiştii în medicină naturistă încurajează consumul seminţelor de dovleac, deoarece acestea desfundă vasele de sânge, reglează colesterolul, stimulează activitatea rinichilor și au rol de adjuvant în tratarea cancerului, leucemie, scleroză sau diverse boli greu vindecabile. Se mai recomandă în alimentaţia persoanelor cu boli hepatice şi cardiovasculare, femeilor însărcinate şi copiilor.  
Seminţe sunt cea mai hrănitoare parte din dovleac. Ele conţin mult magneziu. De asemenea, au un efect excelent împotriva paraziţilor intestinali. În caz de oxiuri, la copii se dau zilnic câte 10‑15 seminţe de dovleac, iar adulţii vor lua câte 20‑30 seminţe pe zi. Aceste seminţe trebuie să rămână neapărat cu pieliţa fină şi uscată pe ele şi să se mestece foarte bine. După o oră, se ia o linguriţă de ulei de ricin.
Fitoterapia recomandă seminţele de dovleac şi contra teniei. Alături de o dietă severă, se mestecă bine, în 4 porţii, 80‑100 de seminţe de dovleac decojite, iar după o oră se ia 1/2 lingură de ulei de ricin. Dacă trebuie, în caz de o primă nereuşită, să se încerce încă o dată aceeaşi cură, pentru că nu apar fenomene secundare, dăunătoare organismului.

Seminţele de susan

Seminţele de susan conţin vitaminele A, B, C şi E. Pentru întărirea şi curăţirea organismului, se consumă câte 15-20 g de pulbere preparată din seminţe, cu puţină apă, de 3 ori pe zi, cu 10-15 minute înainte de masă. Arsurile se tratează cu un terci din seminţe de susan râşnite şi apă. Se schimbă pansamentul de 2-3 ori pe zi, până la vindecare. Susanul poate înlocui sarea. Se amestecă 5 linguri de seminţe de susan, cu 3 linguri seminţe de in şi o lingură de sare de mare. Amestecul se păstrează într-un borcan închis bine. Seminţele de susan conţin şi proteine, cu 50% mai mult decât în carne. Sunt foarte bogate în calciu şi înlocuiesc cu succes laptele. Consumul de susan previne osteoporoza. Au o mare valoare energetică, reprezintă un aport însemnat în afecţiunile de nutriţie, sunt laxative, emoliente, antitumorale şi ajută la detoxifierea ficatului şi a rinichilor, întăresc sistemul imunitar, cresc fertilitatea şi sunt afrodiziace. Seminţele de susan sunt o sursă bună de seleniu, magneziu şi fosfor, având un conţinut scăzut de grăsimi şi sodiu. Mâncaţi în fiecare dimineaţă o mână de seminţe de susan negru, sunt foarte bogate în calciu.  

Seminţele de in

Dacă urmaţi o cură cu seminţe de in, puteţi spune adio problemelor digestive. Seminţele de in normalizează tranzitul intestinal, dau senzaţia de saţietate şi încetinesc procesul de asimilare a grăsimilor. Sunt indicate dacă suferiţi de constipaţie, de o boală inflamatorie intestinală sau de sindromul colonului iritabil. Puteţi lua seara, de 4 ori pe săptămână, câte 2 linguriţe de seminţe de in măcinate, cu multă apă. Puteţi prepara şi un macerat la rece, din două linguriţe de seminţe de in la un pahar cu apă. Se lasă câteva ore şi apoi se consumă seminţele, cu tot cu apă. Uleiul de seminţe de in are efect calmant şi antiinflamator, fiind indicat în inflamaţiile tractului digestiv şi pentru prevenirea hemoroizilor şi litiazei biliare.
Datorită acţiunii de stimulare a arderii grăsimilor şi combatere a retenţiei de apă, seminţele de in sunt eficiente şi în curele de slăbire. Seminţele de in conţin mai mulţi acizi graşi esenţiali Omega-3 decât peştele şi, în plus, sunt bogate în fibre, vitamine şi minerale. Sunt o sursă excelentă de fitoestrogeni, reglând tulburările hormonale şi contribuind la prevenirea cancerului. Măcinate, le puteţi adăuga în salate, mâncăruri, prăjituri, bolul de cereale de dimineaţă. Dacă aveţi probleme cardiovasculare, o lingură de ulei de seminţe de in pe zi ajută la scăderea tensiunii şi reducerea nivelului de colesterol şi de trigliceride. Seminţele de in reduc inflamaţiile, atenuând simptomele astmului şi îmbunătăţind funcţia pulmonară.
Alte beneficii aduse de consumul de seminţe de in sunt reducerea stresului şi creşterea capacităţii de memorare. Uleiul de seminţe de in conţine acid linoleic şi lignină, substanţe care ajută la prevenirea cancerului de prostată, de colon şi de sân. Pentru a profita de aceste beneficii, adăugaţi ulei alimentar de in sau seminţe de in în salate. Pentru a reduce riscul de osteoporoză, e suficient să adăugaţi ulei de seminţe de in în mâncare. Acesta menţine în stare bună oasele, prin creşterea nivelului unei proteine implicate în formarea sistemului osos.
Uleiul de seminţe de in este benefic femeilor la menopauză, dar şi celor ce suferă de diabet, predispoziţia la osteoporoză fiind mai crescută în cazul lor. Dacă aveţi acnee, puteţi scăpa de această problemă folosind cataplasme cu făină din seminţe de in. Acestea se prepară prin amestecul făinii de in cu apă, până la obţinerea unei paste. Cataplasmele aplicate săptămânal pe zonele afectate vor face ca pielea dv. să devină mai fină şi mai curată. Tot prin acţiunea de reglare hormonală, seminţele de in prevenirea căderea părului.

Semințele de in conțin Omega-3
Omega-3 sunt acizi grași polinesaturați, numiți esențiali deoarece nu pot fi produși de organismul uman, fiind nevoie de asimilarea lor din surse externe. Ei includ DHA (acid docosahexanoic), EPA (acid eicosapentanoic) și ALA (acid alfa-linoleic). Recomandările sunt ca 20% din totalul de grăsimi consumate să fie acizi grași esențiali Omega-3.

Beneficii ale consumului de semințe de in
- protecție împotriva bolilor de inimă (scade tensiunea arterială)
- protecția plămânilor
- activitate anticancerigenă împotriva tumorilor
- protecție împotriva diabetului
- prevenirea și tratarea artritei
- tratarea astmului
- beneficii împotriva alergiilor
- beneficii împotriva bolilor inflamatorii
- beneficii împotriva retenției de apă
- beneficii pentru o piele uscată, dură
- beneficii pentru scleroza multiplă
- cresc vitalitatea și asigură o piele moale și un păr strălucitor
- normalizează zahărul în sânge
- cresc rezistența la frig
- îmbunătățesc sistemul imunitar
- îmbunătățesc vederea
- ajută la dezvoltarea creierului fătului și al adulților
- ajută funcțiile renale
- ajută la formarea spermei
- ameliorează unele dereglări psihice

E nevoie de 4-6 luni de la adăugarea surselor de Omega-3 în dietă pentru a observa rezultate.

Surse de Omega-3 - uleiul de pește sau semințele de in?
În momentul în care decidem ce sursă de Omega-3 este mai bine să folosim, trebuie să luăm în considerare că sursele cele mai sănătoase și consistente sunt cele naturale. Astfel, deși Omega-3 se găsește ca supliment sub diferite forme (tablete, capsule, pastile, uleiuri), cea mai bună formă în care putem suplimenta acest nutrient este consumul alimentului integral. În natură, Omega-3 se găsește în cantități importante în pește și în semințele de in. Dar, deși peștele este o sursă bună de acizi grași esențiali, e mai puțin cunoscut faptul că semințele de in au un conținut de Omega-3 de 20%, față de numai 2% al peștelui.

8 motive pentru a consuma semințele de in în locul uleiului de pește
1. În primul rând, trebuie știut că acizii grași Omega-3 sunt cărămizile care ajută la îndeplinirea multor funcții în organism, dintre care una este aceea de a face EPA (acid eicosapentanoic). Uleiul de pește, practic, nu furnizează Omega-3, el furnizează direct EPA, ceea ce limitează opțiunile corpului de a face ce are nevoie din Omega-3.
2. O altă mare diferență o face fibra conținută de semințele de in. Peștele nu conține fibre și este o formă de hrană concentrată, nesănătoasă. Spre deosebire de alte plante alimentare, semințele de in conțin o fibră numită lignină, pe care corpul nostru o transformă într-un antioxidant ce ajută sistemul imunitar și are proprietăți anticancerigene și antivirale. Nivelele mari de lignină din dietă reduc pericolul de cancer de colon sau de sân.
3. Încă un avantaj pe care îl are inul în fața peștelui este acela că uleiul extras din această plantă nu conține colesterol. În schimb, 100 de mililitri de ulei de cod conține 570 de miligrame de colesterol, cam aceeași cantitate aflată în gălbenușul a două ouă!
4. Peștele este extrem de contaminat cu substanțe toxice (mercur) din cauza poluării masive a apelor. Consumul de in nu prezintă niciun risc de acest fel.
5. Uleiul de in și uleiul de pește conțin cantități mari din vitaminele A și D. Aceste vitamine, dacă sunt de proveniență animală, sunt toxice pentru organismul uman. Vitaminele din in, precum provitamina caroten, care este convertită de corp în vitamina A, nu pot deveni toxice în organism, indiferent de cantitatea de semințe ingerate.
6. Omega-3 din semințele de in reduce colesterolul din sânge cu 25% și trigliceridele cu 65%.
7. Folosirea inului în locul uleiului de pește are și o componentă morală și etică.
8. Inul este ieftin și disponibil, ușor de păstrat și de manevrat.

Cum consumăm semințele de in
Un consum zilnic adecvat de semințe de in ar fi de cca 3 lingurițe. În cazul în care se preferă uleiul de in, acesta trebuie luat câte o linguriță pe zi. De menționat că acestea sunt cantități de menținere. Dacă dorim să folosim inul în scop terapeutic, doza trebuie mărită la 5 lingurițe pe zi semințe și 2 lingurițe ulei, în funcție de necesitați.
Semințele pot fi puse la înmuiat ca și restul nucilor și semințelor, de cu seară, pentru dimineață. Acest procedeu favorizează dezactivarea enzimelor. O metodă bună este de a le pune în blender (după ce au fost înmuiate). Devin mai ușor asimilabile. O altă metodă, poate cea mai potrivită, este măcinarea lor într-o râșniță de cafea și consumarea în salate, într-o băutură, ori pur și simplu ca atare.
Aportul de semințe de in în dietă este important atât pentru vegetarieni, cât și pentru nevegetarieni. Sunt ieftine și ușor de găsit (în magazinele naturiste). Tot ce trebuie să facem este să le adăugăm în dieta noastră, și chiar să ne facem un obicei din asta!
Atenție: Semințele de in, ca de altfel și cele de susan, nu pot fi digerate de stomacul nostru în forma lor integrală. Nu c-ar exista vreun pericol, doar că vor ieși din corp așa cum au intrat, fără a ne aduce vreun beneficiu.

Seminţele de floarea-soarelui

Cele mai populare seminţe mâncate la noi au multiple întrebuinţări în medicina naturistă. „Bomboanele agricole“ combat nicotina. Sunt un remediu de bază în combaterea bolilor de rinichi, de bilă şi de circulaţie. De asemenea, se folosesc în cure pentru tratarea sterilităţii şi impotenţei vasculare şi hormonale. Uleiul obţinut prin presare la rece se poate folosi pentru dezintoxicarea organismului, prevenirea afecţiunilor gingiilor şi tratarea bolilor căilor respiratorii. Se ia o gură de ulei în fiecare dimineaţă, pe nemâncate şi se suge vreme de 10 minute. Apoi lichidul plin de microbi se scuipă şi se clăteşte gura insistent. Seminţele de floarea-soarelui conţin o cantitate substanţială de acid linoleic, care reduce depozitele de colesterol din pereţii arterelor. Sunt bogate în vitamina E, un antioxidant care previne apariţia bolilor de inimă. Sunt recomandate femeilor gravide şi copiilor, pentru conţinutul ridicat de vitamine B. Seminţele de floarea-soarelui au darul de a reduce pofta de nicotină. Conţin vitamina E, acid folic, magneziu, seleniu, cupru. Sunt o sursă importantă de acizi graşi Omega-3, necesari în regenerarea celulelor. Pentru o mai bună asimilare a magneziului din ele se recomandă să le adăugaţi în salate. Atenţie însă, nu prăjite şi sărate, ci crude. Naturiştii susţin că seminţele de floarea-soarelui previn formarea cheagurilor de sânge şi reduc riscul de a vă îmbolnăvi de inimă. De asemenea, contribuie la o funcţionare normală a prostatei şi ajută la reglarea digestiei.

Seminţele de schinduf 

Schinduful este o plantă ierboasă, ale cărei seminţe tratează diabetul insulinodependent. Se face o cură de 12 luni cu infuzie de schinduf, din care se beau câte două-trei căni pe zi. Schinduful este un hipoglicemiant puternic în timp, care necesită reducerea gradată a dozei de insulină. Pentru valori crescute de colesterol, se ia câte o linguriţă de pulbere de 4 ori pe zi, înaintea meselor principale. Intervine în metabolismul lipidelor, reducând aşa-numitul colesterol rău şi protejând sistemul cardiovascular de apariţia ischemiei cardiace. Seminţele sporesc secreţia de lapte şi îmbunătăţesc starea de sănătate a mamei. Două linguriţe de pulbere de schinduf amestecată cu miere, luate cu o oră înainte de masă, vindecă anorexia (lipsa poftei de mâncare). Infuzia de schinduf ajută femeile la menopauză, prevenind eliminările masive de calciu şi ajutând la păstrarea forţei musculare. Infuzia vindecă şi sterilitatea, dar are şi efecte antiinflamatoare asupra intestinului. Cataplasma cu seminţe de schinduf ajută la terapia ulcerelor varicoase şi a eczemelor însoţite de mâncărimi. În cosmetică, întăreşte unghiile şi părul, iar pe femeile slabe le ajută să-şi rotunjească formele, fără a creşte însă ţesutul adipos.

Seminţele de chimen

Chimenul este cunoscut de sute de ani pentru proprietățile lui medicinale. Ajută digestia, prin uleiul esenţial din seminţele sale, care activează glandele salivare. De asemenea timolul prezent în seminţe asigură o digestie bună şi grăbeşte vindecarea arsurilor. Dacă aveţi de insomnie, seminţele de chimen vă vor face să aveţi un somn liniştit, deoarece au efect calmant. Ameliorează greţurile de dimineaţă la femeile gravide. Se consumă sub formă de ceai – o  linguriţă la un pahar cu apă. Seminţele de chimen ajută în reducerea simptomelor răcelii, printre care şi tusea. De asemenea, durerile în gât pot fi ameliorate cu ajutorul acestor seminţe. Cu vârsta, metabolismul devine mai lent. Sucul de chimen vă va ajuta, deoarece sporeşte căldura în organism şi, în cele din urmă, creşte metabolismul. Adăugaţi seminţe de chimen dietei dumneavoastră şi vă veţi simţi mai bine. Ele acţionează ca un laxativ natural. De asemenea, seminţele de chimen previn astmul, bronşita şi alte probleme respiratorii.

Seminţele de coriandru

Proprietăţile antiinflamatorii ale coriandrului îl recomandă în tratarea afecţiunilor reumatice, bolilor de rinichi şi anemiilor. Acizii conţinuţi, printre care cel linoleic, oleic, ascorbic sau stearic, normalizează colesterolul. Dereglările stomacale îşi găsesc remediul în coriandru, pe care-l puteţi consuma la fiecare masă, ca adaos în supă, salată sau omleta de dimineață. Are şi rol antibacterian, deci îl puteţi folosi cu încredere pentru evitarea balonărilor, diareii sau durerilor de stomac. Are efect antiseptic şi e un bun leac în ulcerul bucal. Împrospătează respiraţia, deci poate înlocui guma de mestecat după masă. Este o sursă sigură de fier, de aceea se recomandă anemicilor sau persoanelor predispuse anorexiei, deoarece stimulează secreţiile stomacale şi stimulează digestia. Pentru femei, este un bun remediu în normalizarea menstrei şi reducerea durerilor. Conţinutul bogat în vitaminele A şi C, dar şi fosforul, îi conferă proprietăţi dezinfectante şi protejează ochiul de conjunctivită şi de alte afecţiuni. Coriandrul este considerat şi un bun afrodiziac. Creşte libidoul şi, împreună cu aromaterapia, poate fi remediul pentru îmbunătăţirea vieţii de cuplu.

Seminţele de mac

Macul este una dintre primele plante cultivate (încă din neolitic). Abundă în hidraţi de carbon, acizi graşi, calciu. Planta întreagă are utilizări terapeutice în medicina tradiţională, dar cele mai utilizate sunt seminţele, care ajută la prevenirea multor boli. Acestea sunt foarte bogate în acid linoleic – un complex important de acizi graşi Omega-6, ce oferă protecţie împotriva bolilor de inimă şi altor tulburări ale aparatului circulator. Uleiul din seminţele de mac este de mare ajutor în prevenirea şi tratarea cancerului mamar. Mai mult, acestea stabilizează nivelul zahărului în sânge, reduc colesterolul, împiedică apariţia cancerului la colon şi îmbunătăţesc sănătatea globală a intestinelor. Seminţele de mac sunt folosite ca un remediu blând, calmant, atât pentru copii, cât şi pentru persoanele în vârstă. Au rezultate spectaculoase în tratarea tulburărilor de comportament. În plus, îmbunătăţesc puterea de concentrare, memoria și performanțele intelectuale. Cu un conţinut bogat în minerale, iod, mangan, magneziu, zinc şi cupru, seminţele de mac acţionează ca o sursă de energie naturală. De asemenea, ele oferă o serie de ingrediente ce includ lecitina, acidul oxalic şi alcaloizii. Acestea ajută la sporirea enzimelor şi a acizilor graşi în organismul uman, pentru a-i asigura o bună stare de funcţionare. Sunt de ajutor persoanelor cu digestie lentă și constipație. Pentru a da prăjiturilor, o aromă specială, se folosesc seminţe de mac. Ele se pot adăuga și în pâine, pentru un gust deosebit, sau în diferite tipuri de sosuri, ca agent de îngroşare.
Macul combate cu succes osteoporoza, deoarece facilitează absorbţia calciului în organism.  Proprietăţile lui în acest sens au ieşit la iveală în urmă cu câţiva ani, la mutarea unui cimitir vechi din secolul al XIX-lea dintr-un sat din Slovacia. Atunci s-a constatat că oasele celor îngropaţi nu erau atinse de osteoporoză. Locuitorii satului erau cunoscuţi ca mari cultivatori şi consumatori de mac şi miere. Cercetătorii au făcut ulterior un studiu pe două grupuri a câte 20 de femei ce sufereau de osteoporoză. Primului grup i s-au administrat medicamente contra osteoporozei, iar celui de-al doilea grup, seminţe măcinate de mac, în amestec cu miere şi ulei de mac. A rezultat fără dubii că persoanele tratate doar cu mac au scăpat de osteoporoză după administrare timp de 12 luni. Femeile din celălalt grup încă mai aveau osteoporoză după un an, iar oasele lor prezentau valori ale calciului sub limitele normale.

joi, 31 martie 2016

Cum să ne curățăm corpul de paraziți + VIDEO (RO)

CUM SĂ NE CURĂȚĂM CORPUL DE PARAZIȚI

Motto: Ai grijă de corpul tău! Este singurul loc în care va trebui să trăiești. Jim Rohn

Lumea în care trăim este plină de paraziți oportuniști, iar corpul nostru este gazda perfectă pentru ei. Specialiștii spun că există peste o mie de paraziți care prosperă pe seama noastră. Unii au dimensiuni foarte mici, microscopice, în timp ce alții pot fi văzuți cu ochiul liber. Iar infecțiile de acest fel pot fi de la ușoare, aproape neobservabile, până la foarte grave. Vă întrebați, poate, ce este un parazit. Este un organism viu, animal sau vegetal, foarte mic și foarte simplu alcătuit, care trăiește și se hrănește pe seama altui organism, căruia îi provoacă daune, boli sau chiar moartea. Parazitul trăiește pe sau în corpul altei specii (de obicei mult mai mare decât el), de la care își obține hrana și protecția, fără ca aceasta să beneficieze în vreun fel de pe urma prezenței lui, ci dimpotrivă.


Experții estimează că o șesime din populația globului este infectată cu cel puțin un parazit. Pare înfricoșător să auzi așa ceva, și cei mai mulți vor refuza să creadă c-ar putea face parte din acest procent. Pun pariu că primul gând liniștitor care le va veni în minte va fi: „Dar eu sunt perfect sănătos, și în plus respect toate regulile de igienă!” Ei bine, asta nu împiedică pe nimeni să ia un parazit, la un moment dat în timpul vieții. 

În unele zone, apa potabilă poate fi infectată cu parazitul numit Giardia lamblia, sau Giardia intestinalis, un protozoar ce nu poate fi omorât prin clorinare și care provoacă anual milioane de cazuri de infecții. Apoi, mulți oameni dețin animale de companie, pe care le iubesc, le mângâie, le pupă și dorm cu ele în pat. Unii locuitori ai globului obișnuiesc să mănânce pește crud sau afumat, și câți nu se dau în vânt după sushi? Da, poți lua un parazit de la câinele, pisica sau calul tău, din apă, din grădină, de la toaletă, din mâncarea mânuită de chelneri la restaurant, sau de vânzătorii de la băcănie. Toate acestea fac parte din viața noastră de zi cu zi.


Desigur că vă duceți periodic animalul de companie la veterinar, pentru vaccinări și control de rutină, iar dacă aveți o fermă de animale, respectați programul anual de dezinfecție, deparazitare și analize de sânge. Dar de dumneavoastră și de familia dumneavoastră aveți aceeași grijă? Există țări unde copiii sunt controlați anual pentru depistarea infectării cu paraziți. La noi însă, acest pericol pentru sănătate este ignorat total. Controalele preventive periodice sunt inexistente, și dacă un copil se simte rău, pediatrul român rezolvă problema repede și simplu, prescriindu-i un medicament care-i suprimă simptomele. Și același lucru se întâmplă și în cazul adulților.

În trecut, paraziții erau omorâți cu substanțe chimice foarte puternice, dar care, în același timp, otrăveau și pacientul, chiar dacă acesta supraviețuia. În prezent, medicina naturală are soluții sigure. Există o mulțime de plante care distrug paraziții fără să afecteze corpul uman. Rețineți faptul că paraziții nu sunt făcuți să vă omoare, ci doar să vă fure nutrienții, ceea ce vă provoacă disfuncția unui anumit organ și simptome neplăcute, de boală. Multe probleme zilnice, cum ar fi durerile de cap, oboseala cronică, constipația, gazele, balonarea, îmbătrânirea prematură sau anemia pot fi semne ale unei infecții cu un parazit. Țineți minte această statistică: unul din șase oameni găzduiește în corpul său unul sau mai mulți paraziți. E timpul, deci, să luăm măsuri!

O primă recomandare a naturopaților este dieta cu mere. Este un plan simplu, care durează o săptămână. Acest prim pas este un mod de a vă detoxifia organismul.
- În primele două zile mâncați (întotdeauna pe stomacul gol) mai multe mere întregi și beți un pahar de suc de mere pe zi. Atenție! Merele trebuie să fie autohtone, nestropite și nemodificate genetic. Nu cumpărați merele enorme, perfecte, de import, vândute în supermarketuri. În zilele respective beți mai multă apă ca de obicei, ca să ajutați corpul să se spele de toxine și paraziți.
- În a treia și a patra zi mâncați mult usturoi crud (paraziții nu-l suportă) și beți, pe lângă sucul de mere, suc de citrice (portocale, mandarine, pomelo etc.), sau mâncați fructele întregi. În aceste zile beți 2-3 cești de ceai din frunze de senna sau de ceai verde (sunt laxative). Tot ca să scoateți paraziții din corp mâncați în fiecare zi câte un pumn de semințe de dovleac râșnite și amestecate într-o lingură de ulei de ricin. Acestea sunt un remediu tradițional pentru oxiuri și tenii.
- În ultimele trei zile ale săptămânii mâncați în continuare mult usturoi și preparați-vă o salată verde cu multă ceapă, pe care s-o mâncați cu orez integral. Nu uitați să beți apă între mese, chiar dacă nu vă este sete (dar niciodată înainte de masă sau imediat după). În felul acesta eliminați paraziții și toxinele. Nu uitați de paharul de suc de mere.
Este foarte important ca în timpul acestei cure de deparazitare să renunțați la lapte și la orice produs lactat, la hamburgeri (junk food), la prăjeli, la mezeluri și la alte alimente procesate de la supermarket, și mai ales la dulciuri, pe care paraziții le adoră.

Pentru siguranța dumneavoastră, ar trebui ca, din când în când, să faceți câte o cură de două săptămâni cu ceai de busuioc sau de semințe de fenicul și să luați capsule cu piper cayenne sau cu ulei de oregano. Acestea ajută și la detoxifierea ficatului, lucru important de reținut, căci toate toxinele care vin de la alte organe trebuie să treacă mai întâi prin ficat, înainte să fie evacuate din intestine. Când aveți ocazia, mâncați o rodie.


Mâncați legume bogate în betacaroten, adică cele de culoare portocalie, roșie, galbenă și verde: morcovi, spanac, roșii, ardei gras, piersici, mango, papaya. Betacarotenul este un precursor al vitaminei A, care împiedică instalarea în organism a paraziților intestinali. Mâncați din când în când și ananas proaspăt (nu la conservă). Acesta conține o enzimă digestivă numită bromelaină, care ajută la eliminarea teniilor.

Pelinul este folosit de secole ca remediu de bază pentru paraziții intestinali. Cercetările arată că  acesta are efect împotriva viermilor intestinali, limbricilor, oxiurilor, giardiei, teniei și malariei. Pelinul conține principii amare, care slăbesc membranele parazitului. Poate fi consumat sub formă de capsule, ceai sau extract lichid, dar se va evita uleiul pur, care este toxic.

Nucul negru (Juglans nigra) este o plantă originară din continentul american, care are reale calităţi antiparazitare, datorită substanţei sale active, numită juglona. Colorantul din coaja nucii conţine iod natural, care are efecte antiseptice şi distruge paraziţii intestinali. S-a descoperit că o tinctură preparată din coajă de nucă neagră împreună cu cuişoare şi pelin poate distruge un parazit foarte periculos pentru organismul uman, numit trematod (Fasciolopsis buskii), care este cauza apariției cancerului (descoperirea îi aparține renumitei cercetătoare Hulda Clark).

În sfârșit, dar nu în ultimul rând, trebuie să știți că toxinele și paraziții n-au nicio șansă în fața plantei numită Aloe vera. Procurați-vă de la magazinele de tip Plafar gel de aloe și faceți o cură din când în când. Tratează candidoza (o infecție produsă de ciuperca parazită Candida albicans) este un puternic detoxifiant și un adevărat detergent pentru tubul digestiv, locul preferat al paraziților. În același scop, și semințele de grepfrut sau de pomelo sunt foarte bune, dar atenție!, fiind foarte puternice, vă trebuie doar câteva pe zi, pisate în prealabil.

După ce ați scăpat de toți paraziții și de toate toxinele acumulate în corp, medicii naturiști recomandă revigorarea sistemului imunitar cu un extract de echinacea, acesta restabilind și sănătatea intestinelor afectate de paraziți. Reveniți la alimentația normală treptat, având totuși în minte că anumite alimente și ingrediente trebuie reduse sau eliminate definitiv din hrana zilnică. N-o să vă vină să credeți ce stare de bine o să experimentați! O să fiți un alt om...

Paraziții din corpul uman (RO)




marți, 23 februarie 2016

Semnele deficienței de fier




SEMNELE DEFICIENȚEI DE FIER

Deficiența de fier este o problemă de sănătate extrem de răspândită, care afectează milioane de oameni. Este cea mai des întâlnită deficiență nutrițională și, rămasă netratată, poate crea o serie de probleme de sănătate, inclusiv anemia, numită, în acest caz, anemie feriprivă. De aceea, este important să știm ce este fierul, ce rol are el în organism și cum să recunoaștem semnele care arată că avem o deficiență de fier.


De ce este fierul așa de important?
Fierul este un mineral care se găsește în fiecare celulă a corpului nostru. El are câteva funcții importante, printre care și aprovizionarea cu oxigen a sângelui. Dar pentru ca sângele să poată oxigena toate țesuturile și organele corpului, hematiile (globulele roșii ale sângelui) trebuie să aibă o provizie suficientă de fier, căci ele se încarcă cu oxigen numai în prezența fierului. În lipsa lui, hematiile vor fi mai puține și mai mici, iar țesuturile slab oxigenate. Așadar, fierul este cel care facilitează transportul oxigenul din plămâni la toate celelalte organe ale corpului, proces care ne dă energia cu care ne îndeplinim sarcinile zilnice. Când avem prea puțin fier în corp, ne simțim, obosiți, astenici, ne scade capacitatea de concentrare, sistemul imunitar e slăbit și riscul să ne îmbolnăvim este mai mare. De aceea, este foarte important să recunoaștem semnele unei deficiențe de fier și să știm ce să facem ca să-l readucem la limitele normale. Există un număr de simptome care indică un deficit de fier. Unele sunt percepute ca minore, în timp ce altele pot avea un impact serios asupra sănătății noastre. Iată câteva dintre ele:

Oboseală
Senzația de epuizare fizică este cel mai obișnuit indicator al deficienței de fier. Dacă corpul nostru nu are destul fier, nu va fi capabil să transporte oxigenul spre zonele care au nevoie de el ca să funcționeze normal. Efectul va fi un nivel scăzut de energie, care ne va face să ne simțim slăbiți, să nu ne mai putem concentra sau să nu mai fim capabili de o activitate fizică sau intelectuală.

O piele palidă
Fierul susține producerea hematiilor, globulele roșii ale sângelui care ajută la oxigenarea acestuia și dă culoarea roz pielii. Dacă observați că pielea și buzele vă sunt mai palide ca de obicei, acesta poate fi un semn al deficitului de fier.

Respirație sacadată
Dacă observați că respirația vă este îngreunată, că respirați mai des că și activitățile obișnuite vă fac să gâfâiți, luați în calcul posibilitatea de a suferi de anemie, din cauza unui nivel scăzut al fierului. În mod normal, urcatul scărilor sau drumețiile pe munte n-ar trebui să vă provoace probleme serioase, dacă sunteți într-o formă rezonabilă. Dar dacă aveți un deficit de fier, nivelul oxigenului din corp rămâne scăzut, oricât de adânc ați trage aer în piept.

Dureri de cap frecvente
Din cauza insuficienței de fier, la extremitățile corpului ajunge mai puțin oxigen. Prin urmare, creierul nu mai primește cantitatea de care are nevoie ca să-și îndeplinească funcțiile complexe. De aici rezultă amețelile, durerile de cap și migrenele, care la persoanele cu deficiență de fier se manifestă în mod frecvent. Nu neglijați acest simptom!

Limbă umflată sau dureroasă
Pe lângă piele, mai sunt și alte părți ale corpului care vă pot semnala că aveți o deficiență de fier. O limbă decolorată, dureroasă sau umflată pot fi indicii că aveți nevoie de mai mult fier. Limba noastră este un mușchi pe care putem să-l examinăm singuri, și ar fi bine să facem asta zilnic.

Unghii friabile sau cu striații
Unghiile noastre pot fi indicatorii mai multor probleme de sănătate, și deficitul de fier este unul dintre ei. Dacă observați că aveți unghii fragile, sau striate, care se crapă sau se rup ușor, luați în considerare și lipsa fierului drept cauză. Mergeți imediat la medic pentru un set de analize.

Poftă de lucruri necomestibile
Sună ciudat, dar există și asemenea oameni. Aceștia sunt cei care suferă din cauza nivelului scăzut de fier din organism, și care pot manifesta pofte ciudate pentru ceva ce niciun om obișnuit n-ar vrea să mănânce: hârtie, pământ, cretă. Dacă manifestați asemenea impulsuri, mergeți imediat la medic și verificați dacă nivelul de fier este satisfăcător.

O cădere a părului inexplicabilă
Deficitul de fier poate face să ne cadă mai mult păr ca de obicei, mai ales dacă nivelul lui e foarte scăzut. Când corpul nostru nu are suficient oxigen pentru ca toate părțile lui să funcționeze normal, el va direcționa oxigenul spre organele importante, care susțin viața, neglijând părțile mai puțin importante, cum ar fi podoaba capilară. În mod normal, pierdem cam 100 de fire de păr zilnic, și nu-i un motiv de panică dacă ne rămân câteva fire între dinții pieptenului. Dar când părul căzut este semnificativ mai mult ca de obicei, mergeți imediat la medic, mai ales dacă acest fenomen este însoțit și de alte simptome îngrijorătoare.

Stări de anxietate și panică
Deficiența de fier ne poate da stări de neliniște, însoțite de palpitații și jenă în respirație, fără să avem un motiv real. Lipsa oxigenului alertează sistemul nervos, ceea ce ne poate intensifica emoțiile. S-ar putea să vă simțiți mai agitat și mai încordat, fără să vă puteți explica de ce. Dacă treceți prin aceste stări, lipsa fierului din organism poate fi una dintre explicații.

O tiroidă leneșă
Deficitul de fier duce la încetinirea funcțiilor glandei tiroide și implicit a metabolismului. Tiroida contribuie la buna desfășurare a multor procese din organism. Dacă această glandă devine leneșă, vă puteți îngrășa, puteți avea o temperatură oscilantă și puteți experimenta stări de apatie sau de somnolență. Problemele tiroidei pot fi cauzate și de o deficiență de fier în corp, așa că ar fi o idee bună să vă faceți o analiză a sângelui.

O menstruație abundentă
Cu toate că deficiența de fier poate afecta ambele sexe, femeile sunt mai predispuse decât bărbații să aibă probleme de sănătate. Fierul se află în sânge, și o pierdere prea mare de sânge în timpul menstruației duce la diminuarea acestui mineral. Femeile care suferă de menoragie riscă să piardă mult fier în timpul ciclului. Dacă suferiți de această afecțiune, s-ar putea să trebuiască să vă corectați lipsa de fier mâncând mai multe alimente bogate în acest element.

Ce trebuie să facem în cazul în care credem că avem o carență de fier?
Simptomele descrise mai sus sunt doar câțiva indicatori cheie ai unui potențial deficit de fier. Nu trebuie să vă auto-diagnosticați și să începeți să luați suplimente cu fier fără să vă consultați cu medicul. Numai analiza sângelui poate confirma că problemele dumneavoastră sunt cauzate de un nivel scăzut al fierului. Iar suplimentele farmaceutice nu sunt cea mai bună alegere, deoarece fierul la pastilă nu este total biodisponibil, chiar dacă este combinat cu acid folic, vitaminele B12 și C. Profesorul dr. Pavel Chirilă avertizează că fierul în exces este dovedit a fi un mare hrănitor al celulelor canceroase, deci mare atenție la suplimentarea cu fier pe care o recomandă medicii în cazul anemiilor, atât la copii, cât și la adulți!

Surse naturale de fier
După cum am văzut, carența de fier are un impact direct asupra imunității noastre. Aşa că, dacă vreți să vă întăriți scutul protector, îngrijiți-vă să aveți o dietă bogată în alimente care conțin fier asimilabil. Din fericire, acesta este prezent în multe produse naturale, fiind prevalent în cerealele integrale (orez integral, germeni și pâine din grâu integral, fulgi de ovăz, tărâțe), drojdia de bere, polen, pește, ficat și gălbenuș de ou. Totodată, asigurați-vă, mai ales în timpul iernii, că nu vă lipsesc din dietă fructele și legumele, nucile, alunele și semințele și veți elimina riscul unei deficiențe de fier. În acest sens, aveți o gamă largă de opțiuni: semințe de floarea soarelui și de dovleac, susan, nuci, fistic, caju, fasole, linte, năut, soia, spanac, pătrunjel, sfeclă roșie, mazăre, urzici, păpădie, cartofi, morcovi, mere, struguri, lămâi, portocale, caise, prune uscate, stafide, curmale... și lista poate continua. Rețineți că vitamina C mărește absorbția fierului în organism, așa că, în afară de păstăioase, nu gătiți nimic la foc, ca să nu distrugeți această vitamină. Iar la sfârșit, iată o ultimă informație, nu mai puțin importantă: efortul fizic stimulează măduva osoasă în producerea de celule sanguine și ajută la absorbția fierului din intestin. Nu neglijați acest aspect!

Articol alcătuit din mai multe surse, sursa principală fiind aici.
Traducerea: Olga Constantin, (Frumoasa Verde)

Avertisment!

Frumoasa Verde” este un blog de cultură generală, care cuprinde teme din toate domeniile vieții. Articolele din domeniul sănătății sunt alcătuite sau preluate cu grijă, din surse considerate de noi respectabile, dar nu se constituie în sfaturi medicale autorizate.